Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 3662/104/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul C. L. P. și intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR împotriva sentinței nr. 579 din 13 martie 2012, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL O., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat R. C. pentru recurentul intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursurile au fost declarate și motivate în termenul procedural, sunt netimbrate, cererea de repunere pe rol formulată de recurenta intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, iar părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Avocat R. C., pentru recurentul intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR, a depus taxele de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru recurs și de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru cererea de repunere pe rol. A susținut că nu mai subszistă motivele care au determinat suspendarea cauzei. A solicitat repunerea cauzei pe rol.
Constatând că nu mai subzistă motivele avute în vedere la suspendarea cauzei în temeiul art. 242 C.pr.civilă, în raport de dispozițiile art. 245 C.pr.civilă, instanța admite cererea formulată de recurentul intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR și repune cauza pe rol.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursurilor.
Avocat R. C., pentru recurentul intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR, a susținut că ,prin HCL 22/28.04.2011, greșit s-a adoptat scoaterea cimitirelor din inventarul domeniului public al Orașului P., respectiv a celor 7 cimitire corespunzătoare localităților componente ale orașului P., având în vedere că au fost depuse acte în baza cărora a făcut dovada necontestata ca terenurile aparținând parohiilor, respectiv curte-biserica si cimitir nu au aparținut domeniului public nici înainte de 06.03.1945, nici intre 06.03._89 si nici după aceasta perioada, fiind trecute in inventarele si centralizatoarele acestora, iar prin semnătura reprezentanților primăriei si a notarilor publici, le-a fost recunoscut dreptul de proprietare.
Dezvoltând oral, motivele scrise, a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței criticată și pe fondul cauzei respingerea cererii formulata de reclamanta
Cu privire la recursul formulat de pârâtul C. L. P., a solicitat admiterea acestuia așa cum este formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta Instituția P. – Județul O. a chemat în judecată pârâtul C. L. P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 22/28.04.2011 adoptată de C. L. P., ca fiind nelegală.
Prin sentința nr. 579 din 13 martie 2012, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL O., în contradictoriu cu pârâtul C. L. P. și s-a anulat Hotărârea nr. 22/28.04.2011 emisă de C. L. P..
A fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta P. V. MERILOR, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut :
Prin HCL nr. 22/28.04.2011 adoptată de C. local P. s-a aprobat scoaterea cimitirelor din inventarul domeniului public al orașului P., conform anexei care face parte integrantă din hotărârea menționată, respectiv a celor 7 cimitire corespunzătoare localităților componente ale orașului P..
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public național ori județean.
La punctul III, poziția nr. 10 din anexa la Legea nr. 213/1998 sunt prevăzute în mod expres că cimitirele comunale și orășenești sunt bunuri care fac parte din domeniul public.
În acest context, nu se poate deroga prin voința autorității deliberative de la destinația de bun de uz și de interes public stabilită de legiuitor pentru cimitirele unităților administrativ-teritoriale.
Astfel, art. 120 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că aparțin domeniului public de interes local bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor ,sunt de uz sau de interes public.
Actele normative invocate în preambulul hotărârii criticate, respectiv Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor și HG nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române nu pot constitui temei al scoaterii din domeniul public a cimitirelor comunale și orășenești.
Ambele acte normative se referă la posibilitatea unităților locale ale cultelor și parohiilor de a avea, înființa și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor.
Existența acestor cimitire confesionale sau parohiale nu exclude existența cimitirelor comunale și orășenești, dimpotrivă art. 28 alin. 5 din Legea nr. 489/2006 impune existența și organizarea sectorială pe culte recunoscute a acestor cimitire comunale și orășenești.
Câtă vreme orașul P. nu dispune de alte cimitire care să satisfacă cerințele tuturor locuitorilor orașului, este nelegală orice modificare a regimului juridic al cimitirelor aparținând domeniului public atestat prin HG nr. 1355/2001, anexa 65, poz. 31-37 inclusiv ( fila 7 dosar ).
Un alt aspect de nelegalitate al hotărârii adoptată de C. local îl constituie faptul că proiectul de hotărâre nu a respectat procedura prevăzută de art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, în sensul că proiectul respectiv nu a fost adus la cunoștința publicului cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritatea publică.
Apărarea invocată de intervenienta P. V. Merilor, care vizează, în esență, faptul că nu există dovezi care să ateste că terenurile cimitirelor înscrise în hotărârea Consiliului local P. au fost preluate și administrate de către Unitatea Administrativă P. și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind modul de trecere în proprietatea statului a acestor terenuri, nu poate fi reținută de instanță.
În condițiile în care cimitirele comunale și orășenești sunt prevăzute în mod expres ca bunuri care fac parte din domeniul public în anexa la Legea nr. 213/1998 – punctul III, poziția nr. 10, coroborat cu reglementarea prevăzută de art. 120 din Legea nr. 215/2001 potrivit căreia aparțin domeniului public de interes local bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, nu are relevanță modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate a statului asupra terenurilor pe care se află cele 7 cimitire, din anexa nr. 65 la HG nr. 1355/2001 rezultând că cimitirele Fălcoieni, P., Meșinești, V. Merilor, Sinești, Brazda Sinești și Trufinești, sunt înscrise ca aparținând domeniului public al orașului P..
Prin urmare, instanța a constata că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru scoaterea din domeniul public al orașului P. a celor 7 cimitire corespunzătoare localităților componente ale acestui oraș, Hotărârea nr. 22 din 28.04.2011 fiind emisă nelegal, astfel că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a dispus anularea acestei hotărâri.
Pe cale de consecință, s-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta P. V. Merilor, ca neîntemeiată
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul C. L. P. și intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR
Recurentul pârât C. L. P. a susținut că, la data de 28.04.2011 C. L. P., prin HCL 22/28.04.2011 s-a adoptat scoaterea cimitirelor din inventarul domeniului public al Orașului P., respectiv a celor 7 cimitire corespunzătoare localităților componente ale orașului P..
S-a adoptat aceasta hotărâre avându-se in vedere faptul ca aceste terenuri au fost trecute în domeniul public al localității P. fără a se fi avut in vedere vreun mod legal de trecere al acestora in domeniul public si fără a fi avute in vedere actele de proprietate sau posesie a acestora, fapt confirmat si de mențiunea din HG 1355/2001 - respectiv lipsa acte.
Instanța de fond a reținut faptul ca la punctul III, poziția 10 din anexa la Legea 213/1998 sunt prevăzute in mod expres ca cimitirele comunale si orășenești sunt bunuri care fac parte din domeniul public însa nu se specifica daca aceste terenuri au aparținut anterior domeniului public si care a fost modul de trecere in proprietatea statului a acestor terenuri, in condițiile in care toate aceste terenuri au aparținut si au fost dobândite in diferite moduri de parohii, iar pana in anul 2001 acestea aparțineau conform inventarelor, parohiilor, fără a ieși din posesia acestora.
Nu poate fi reținuta nici motivația instanței conform căreia orașul P. nedeținând cimitire orășenești trebuie sa " acapareze " aceste terenuri din posesia proprietarilor săi.
Normele legale prevăd faptul ca in localitățile unde nu exista cimitire, ele se vor înființa, neexistând nici o norma legala care sa prevadă obligativitatea preluării cimitirelor parohiale sau mănăstirești, de către unitățile administrativ-teritoriale.
Curtea Constituționala, in motivarea dec. 244/09.03.2006 publicata in M.O. partea I nr. 324/11.04.2006 arata: " Existenta unei hotărâri a Consiliului L. emisa în temeiul textelor de lege, nu scutește unitatea administrativ-teritoriala de a face dovada ca un anumit bun a intrat in mod legal in proprietatea sa". Totodată prin aceeași decizie, Curtea Constituționala a mai arătat si faptul ca " simpla apartenența a unui bun in domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea lui in natura vechiului proprietar si cu atât mai puțin pentru despăgubirea acestuia in echivalent."
Subliniază faptul ca terenurile care fac obiectul HCL 22/2011 nu au aparținut domeniului public nici înainte de 06.03.1945, fiind trecute in inventarele si centralizatoarele parohiilor, prin recunoașterea acestui drept de către reprezentanții primăriilor si notarilor publici.
De asemenea Curtea Constituționala a mai arătat ca " Nu se poate converti o hotărâre a Consiliului L. in titlu valabil de trecere in proprietatea statului a unor bunuri din proprietatea privata a persoanelor fizice sau juridice.
Mai mult decât atât, a se observa si faptul ca odată cu trecerea terenurilor cimitirelor in domeniul public, au fost trecute si terenurile reprezentând curți -biserici, ceea ce excede prev. Legii 213/1998, parohiile aparținând Cultului Ortodox, au fost edificate pe terenurile ce au fost obținute de acestea in diferite modalități.
Solicită a observa ca au fost respectate prev. art. 6 din Legea 52/2003, proiectul fiind adus la cunoștința publicului cu peste 30 zile înainte de punerea in discuție si adoptare, făcându-se posibila participarea unui nr. însemnat de reprezentanți ai fiecărei parohii dar si reprezentanți ai cultului baptist, aceștia prezentându-si poziția fata de adoptarea sau respingerea proiectului si luarea hotărârii.
A solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii criticata si pe fond respingerea cererii formulată de reclamanta Instituția P. Județului O..
Recursul este întemeiat pe dispozițiile. art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.p.civila
Recurentul intervenient în numele altei persoane P. V. MERILOR a susținut că instanța de fond motivează sentința susținând faptul ca prin hotărârea Consiliului L. se încalcă prevederile art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998, respectiv regimul juridic al bunurilor de uz sau de interes public
1. Curtea Constituționala, în motivarea dec. 244/09.03.2006 publicata in M.O, partea I-nr. 324/11.04.2006 arata că - " Existenta unei hotărâri a Consiliului L. emisa in temeiul textelor de lege, nu scutește unitatea administrativ-teritoriala de a face dovada ca un anumit bun a intrat in mod legal în proprietatea sa."
A solicitat a se observa faptul ca a depus acte în baza cărora a făcut dovada necontestata ca terenurile aparținând parohiilor, respectiv curte-biserica si cimitir nu au aparținut domeniului public nici înainte de 06.03.1945, nici intre 06.03._89 si nici după aceasta perioada, fiind trecute in inventarele si centralizatoarele acestora, iar prin semnătura reprezentanților primăriei si a notarilor publici, le-a fost recunoscut dreptul de proprietare.
Potrivit Legii 489/2006 si Regulamentului de Organizare si Funcționare a Cimitirelor Parohiale si Mănăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Romane - art. l prev. ca - cimitirele au caracter sacru si sunt proprietatea parohiilor.
De asemenea art. 31 din Legea 489/2006 prev. ca Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuții, donații, succesiuni - precum si orice alte bunuri intrate in mod legal in patrimoniul unui cult, nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare.
Nu s-au avut in vedere aceste prevederi considerând ca prevederile Legii 213/1998 au întâietate prev. legii 489/2006, însa, trebuie avut in vedere faptul ca aceste terenuri aparțineau parohiilor înainte de apariția legii 213/1998.
Mai mult decât atât in Cap.II-art.7 alin.2 din Legea 489/2006 se arata ca Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii in conformitate cu tradițiile si practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile, imprescriptibile si pot fi înstrăinate doar in condițiile statutare specifice fiecărui cult
Nu poate fi reținuta motivația reclamantei conform căreia orașul P. nedeținând cimitire orășenești trebuie sa acapareze aceste terenuri din posesia proprietarilor săi. Normele legale prevăd faptul ca in localitățile unde nu exista cimitire, ele se vor înființa neexistând nici o norma legala care sa prevadă obligativitatea preluării cimitirelor parohiale sau mănăstirești, de către unitățile administrativ-teritoriale. Facem precizarea ca aceste cimitire, de la data preluării lor de către reclamanta, nu au fost administrate de aceasta, ele rămânând in administrarea parohiilor.
Curtea Constituționala prin dec. 136/21.10.1998- publicata in MO. partea I-nr. 448/24.11.1998 in motivația deciziei se arata ca " simpla apartenența a unui bun in domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea lui in natura vechiului proprietar si cu atât mai puțin pentru despăgubirea acestuia in echivalent."
De asemenea aceasta a mai arătat in motivarea deciziei si faptul ca " Nu se poate converti o hotărâre a Consiliului L. in titlu valabil de trecere in proprietatea statului a unor bunuri din proprietatea privata a persoanelor juridice sau fizice." Aici avem in vedere hotărârea Consiliului L. prin care aceste terenuri au trecut in domeniul public însă a se vedea faptul ca la luarea acestei hotărâri nu au avut in vedere actele deținute de acestea, făcându-se mențiunea " lipsa acte ".
Consideră că reclamanta nu a făcut dovada modalității de trecere in domeniul public al statului a terenurilor menționate, mai mult decât atât, a se observa si faptul ca odată cu trecerea terenurilor cimitirelor in domeniul public, au fost trecute si terenurile reprezentând curti-parohii, ceea ce excede prevederilor Legii 213/1998, parohiile aparținând Cultului Ortodox, edificate, multe dintre acestea, înainte de 1945, fiind edificate pe terenurile ce le-au fost date in diferite modalități.
Având in vedere actele deținute de parohiile ce aparțin orașului P., C. L. a luat hotărârea de a scoate aceste terenuri din domeniul public, făcându-se astfel aplicarea prevederilor Legii 489/2006 dar si a Legii 213/1998
A solicitat a se observa ca Hotărârea Consiliului L. P. nr. 22.28.04,2011 a respectat prev. art. 6 din Legea 52/2003, fiind adus la cunoștința publicului cu peste 30 zile înainte, fiind prezenți atât reprezentații fiecărei parohii dar si reprezentanți ai celorlalte culte, respectiv ai cultului baptist.
Având in vedere motivele invocate mai sus, a solicitat ca in baza art. 304 pct. 8 si 9 C.p. civila admiterea recursului, desființarea sentinței criticată și pe fondul cauzei respingerea cererii formulata de reclamanta Instituția P. Județului O..
Cu privire la recursul declarat de paratul C. L. P. a solicitat admiterea acestuia.
La data de 09 octombrie 2012, cauza a fost suspendară din lipsa nejustificată a părților care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 08.10.2013, recurentul intervenient în numele altei persoane P. V. MERILOR a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
La termenul de azi, cauza a fost repusă pe rol potrivit dispozițiilor art. 252 cod. proc. civ.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 312 alin. 1 - 5 Cod procedură civilă recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată, în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, cauza trimițându-se spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În speță aceste dispoziții legale sunt pe deplin aplicabile, în condițiile în care instanța de fond a pronunțat hotărârea supusă recursului realizând o analiză incompletă și minimală a susținerilor și apărărilor părților, încălcând astfel dispozițiile art. 129 cod procedură civilă.
Curtea observă că recurenții pârâți și intervenienți, deși au invocat la instanța de fond, prin întâmpinare și cererea de intervenție formulată, cât și prin notele scrise și cererile de probatorii, aspecte referitoare la legalitatea actelor administrative atacate, atât prin prisma raportării la Decizii ale Curții Constituționale, dar și prin prisma faptului că nu au existat acte care să confirme că cimitirele ar fi fost în proprietate publică și care să demonstreze aceste aspecte, instanța de fond nu a făcut nicio referire la acestea și nici nu le-a înlăturat prin motivare.
Cum prima instanță nu a analizat toate aspectele invocate de recurenții pârâți și intervenienți, și nici nu a administrat toate probele necesare soluționării cauzei, instanța de recurs nu poate exercita un control judiciar complet al cauzei deduse judecății.
Procesul civil român este guvernat de principii reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă. Astfel, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Curtea reține că pentru soluționarea cauzei era necesar ca instanța de fond să aibă în vedere toate susținerile părților, atât pe cele formulate de reclamanți, precum și împrejurările invocate de pârât și intervenient care ar putea avea consecințe asupra soluționării cauzei.
Rolul instanței de control judiciar este acela de a raporta considerentele hotărârii de fond la situații de fapt și de drept rezultate din probatoriul administrat și de a stabili în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei soluții își găsesc sau nu suport în actele dosarului, pornind desigur de la criticile avute în vedere atunci când s-a exercitat această cale extraordinară de atac a recursului.
Din considerentele hotărârii instanței de fond se observă că analiza efectuată de către aceasta s-a întemeiat în mod principal pe susținerile reclamantului formulate prin acțiune, fără a verifica toate susținerile și apărările pârâtei și ale intervenientei formulate prin întâmpinare și cererea de intervenție și pe parcursul judecării cauzei prin notele scrise, ignorând astfel dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ..
În acest sens, în virtutea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut constant că acest drept nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența” (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea nr. 4 din 28.04.2005, în cauza Albina contra României, publicată în M. Of. nr. 1049/25.11.2005, Cauza Vlasia G. V. contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).
Sub acest aspect, în cauza dedusă judecății, Curtea constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor și argumentelor invocate de pârâtă și intervenientă, ci, așa cum se constată din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului, acestea reprezintă în fapt o preluare a susținerilor reclamantului.
Procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, dar și a dispozițiilor legale care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Aspectele evidențiate de recurenții, cu consecințe asupra justei soluționări a cauzei și pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, ca act final al dezbaterii judiciare, trebuiau clarificate de instanța de fond, neputând fi analizate direct în recurs, pentru că acestea țin de fondul cauzei deduse judecății care nu a fost analizat, nefiind posibilă efectuarea controlului judiciar, motive pentru care hotărârea recurată este casabilă.
În raport de aceste motive, la care se adaugă și necesitatea de a nu priva părțile de un grad de jurisdicție și de a le asigura o protecție reală a dreptului la un proces echitabil așa cum este consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ., va admite recursul, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prilej cu care vor fi analizate toate susținerile și apărările părților, inclusiv pe cele formulate în cererile de recurs.
Instanța de rejudecare urmează să arate în concret motivele de fapt și de drept pe care va înțelege să-și fundamenteze soluția la care se va opri, să își însușească sau să înlăture motivat susținerile sau apărările formulate de părți la instanța de fond, cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul C. L. P. și intervenientul în numele altei persoane P. V. MERILOR împotriva sentinței nr. 579 din 13 martie 2012, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL O..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
RED. CI
Tehnored.M.P. 05.12.2013
JUD.FOND.M.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4733/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
