Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 9754/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 NOIEMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE -C. P.
JUDECĂTOR-L. C. M. Z.
JUDECĂTOR- L. B.
GREFIER -T. A.
x.x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. C. în numele și pentru A.J.F.P. M., împotriva sentinței nr. 3245 din data de 04 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. D. și intimata pârâtă ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU BUCURESTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și s-a depus întâmpinare de către intimatul reclamant.
Curtea constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s- a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă, a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3245 din data de 04 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul P. D., cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., ., împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S., cu sediul în Dr. Tr. S., Piața R. N. nr. 1, jud. M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
A obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S. și Administrația F. pentru Mediu București să restituie reclamantului suma de 2087 lei reprezentând taxă poluare achitată conform chitanței nr._/18.05.2010 și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D. C. în numele și pentru A. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
Reținerea greșită a faptului că OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 110 din TFUE, pe motiv că taxa este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând producția internă. Astfel, CJUE a considerat că prevederile art.,110 alin.1 din TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import și că în aceste condiții reclamantul trebuia să dovedească că taxa de poluare aplicată în România este superioară taxei din satul din care acesta a procurat autoturismul, pentru care s-a plătit o taxă inferioară. Astfel, nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand importate dintr-un stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă aceasta se percepe doar o singură dată la data primei înmatriculări în România pentru toate autoturismele.
De asemenea, recurenta a susținut că, după . Tratatului de la Lisabona, s-a adoptat OUG 117/2009 și în consecință, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul la petiția nr. 1717/2008, adresată de I. G., a constatat că prin adoptarea acestui act normativ, legislația României în materia taxei de poluare este conformă cu dreptul comunitar. Prin urmare, nu se mai poate dispune restituirea taxei.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente :
În speță, intimatul reclamant a solicitat prin acțiunea formulată, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și obligarea pârâților la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, cu dobândă legală potrivit art. 124 C.pr. fiscală .
Prin decizia de calcul depusă la dosar, a fost stabilit cuantumul taxei de poluare în sumă de 2087 lei, în vederea înmatriculării autoturismului Marca Dacia tip L., categoria M1, an de fabricație 2010 ; intimatul reclamant a dobândit autoturismul prin cumpărare, fără ca acesta să si fost înmatriculat anterior, pe teritoriul unui stat membru UE .
Aspectul esențial al cauzei, soluționat corect de prima instanță, este acela că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa de poluare, a cărei restituire se solicită, nu este un autoturism second hand, ci unul nou .
Cu toate acestea, premisele de analiză a stării de discriminare, între produsele naționale și cele suspuse unor operațiuni de import, de pe teritoriul altor state membre UE, sunt greșit reținute .
În acest sens, Curtea constată că existența unei stări de discriminare nu se raportează, în speță, la situația juridică a unui autoturism second hand, importat și supus reînmatriculării pe teritoriul național, ci la un autoturism nou, înmatriculat pentru prima dată pe acest teritoriu.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că intimatul reclamant, prin cererea de chemare în judecată, nu motivează în fapt și în drept distincțiile de regim juridic aplicabil autoturismelor noi și respectiv celor second hand, mărginindu-se să prezinte efectele jurisprudenței CJUE asupra art. 90 (actual 110 TFUE), fără ca principiile jurisprudențiale invocate să fie, în mod direct aplicabile, autoturismelor supuse primei înmatriculări pe teritoriul național .
În acest context, instanța de fond a reținut, în mod corect conținutul obligațiilor impuse de art. 110 TFUE, în ceea ce privește imperativul neutralității fiscale, dar nu a precizat premisele discriminatorii, în ceea ce priește înmatricularea autoturismului nou, față de produse similare .
Este real că art. 110 TFUE (fost art. 90) reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a celor cu efect echivalent, având drept obiectiv asigurarea liberei circulații a bunurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de taxe interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Însă, întrucât faptul generator al acestei taxe nu este trecerea frontierei, ci înmatricularea autovehiculului, ea trebuie considerată ca aparținând regimului general intern de impozitare a mărfurilor și, în consecință, trebuie analizată în lumina articolului 110 TFUE, cele două dispoziții neputând fi aplicate împreună: o taxă nu poate aparține simultan celor două categorii (CJCE, cauza C-387/01 Weigel).
Potrivit art. 110 (fost art. 90) din Tratatul C.E. „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Pentru a analiza caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare prin prisma art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie să fie în discuție produse similare, condiție neîndeplinită în cauză, având în vedere că autoturismele noi și autoturismele second-hand nu sunt produse similare.
Obligația achitării taxei pe poluare nu instituie un regim discriminatoriu în condițiile în care pentru toate autovehiculele noi, cu ocazia primei înmatriculări în România, se percepe taxa de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008.
Art. 110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Art. 110, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei achitată în concret în prezenta cauză, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea a analizat mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93 Nunes Tadeu, cauza C-393/98 Gomes Valente, cauza C-101/00 Tulliasiamies și Antti Siilin, cauza C-313/05 Brzezinski și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Németh I.).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție, dacă această taxă: este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand; valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încât excede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Interpretarea instanței europene în cauza C-402/09 T. contra României privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prima observație care se impune, esențială pentru soluționarea cauzei, este aceea că jurisprudența menționată este incidentă doar în privința obligației de achitare a taxei speciale pentru autovehiculele second hand, iar nu și a celor noi, cum este cazul în speță.
Legalitatea taxei în privința autovehiculelor noi este în afara oricărei discuții, în raport de statuarea CJCE în Cauza C-113/94 Casarin (art. 110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naționale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producția internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) și Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art. 110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în țară, cât și pentru cele importate.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 din T.C.E., nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
În cazul plății taxei pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 110 din Tratat. Fiind în situația perceperii taxei de poluare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât corect prima instanță a respins acțiunea.
Prin urmare, reținând că autovehiculul pentru care s-a achitat în speță taxa specială nu este autovehicul second hand, pentru a se reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art. 110 TFUE, astfel cum a fost conturată jurisprudențial de CJCE în materia specifică a taxei de primă înmatriculare, taxa impusă în cauză nu este discriminatorie, nefiind întrunit în cauză nici un motiv de nelegalitate a taxei.
Pentru aceste considerente, criticile pârâtei D.G.R.F.P. C. în numele și pentru A.J.F.P. M., sunt întemeiate, instanța de fond aplicând greșit legea, astfel că în temeiul art. 312 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul și va modifica sentința in sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. C. în numele și pentru A.J.F.P. M., împotriva sentinței nr. 3245 din data de 04 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. D. și intimata pârâtă ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU BUCURESTI.
Modifica sentința susmenționată in sensul ca respinge acțiunea formulată de reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Președinte, C. P. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.C.P.
T.A. 12 Decembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
