Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4541/95/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr._/2013

Ședința publică de la 05 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D. C.

Judecător G. V.

Judecător C. P.

Grefier M. P.

x.x.x.x

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., P. C., Steja I. D., T. C. și V. T. C. prin reprezentantul legal S. Național al Polițiștilor și Vameșilor ,, Pro Lex ,, împotriva sentinței civile nr. 3079 de la 12 Aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți P. Orașului R., Orașul R.-prin primar și C. L. R., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații pârâți consilier juridic Ș. C., lipsă recurentul reclamant S. Național al Polițiștilor și Vameșilor ,, Pro Lex „.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242(2) cod proc. civilă

Consilier juridic Ș. C., pentru intimații pârâți, învederează că nu mai are cereri de formulat.

Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenții reclamanți și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursului.

Consilier juridic Ș. C., pentru intimații pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond

CURTEA

Asupra recursului de față ;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 15.03.2011 sub nr._, reclamanții B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., P. C., Steja I. D., T. C. și V. T. C. prin reprezentantul legal S. Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX au chemat în judecată pârâții Primarul Orașului R., Orașul R. și C. L. R., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligați aceștia la plata sporului de dispozitiv de 25% din salariul de baza, actualizat în funcție de indicele de inflație raportat la data plății efective, începând cu anul 2008 până la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței ce se va pronunța în prezenta cauză.

Reclamanții s-au prezentat în instanță și au precizat că își însușesc acțiunea promovată de S. Național al Polițiștilor și Vameșilor ,, Pro Lex ,,.

În raport de petitul acțiunii și de actele depuse la dosar de către reclamanți, pârâții au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive pentru perioada în care reclamanții nu erau angajați ai Primăriei orașului R., respectiv pentru perioada 01.01.2008– 02.02.2009, ci angajați ai Direcției de Poliție Comunitară R..

Prin sentința civilă nr. 1975/23.09.2011 Tribunalul-Secția C. Administrativ și Fiscal a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților F. T. I., M. N., S. I. și C. M., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor pentru perioada 01.01._09, a respins acțiunea promovată de reclamanții B. I. D., M. G., T. C., V. T. C., M. M. și P. C. prin S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, în contradictoriu cu pârâtele P. orașului R., orașul R. și C. L. R., având ca obiect acordarea sporului de dispozitiv pentru perioada 01.01._09, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea formulată de aceiași reclamanți în contradictoriu cu aceleași pârâte, având ca obiect acordarea sporului de dispozitiv începând cu data de 02.02.2009, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 2242/02.04.2012 a Curții de Apel C.-Secția C. Administrativ și Fiscal s-a admis recursul declarat de reclamantul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor ,, Pro Lex ,, în numele și pentru reclamanții B. I. D., M. G., T. C., V. T. C., M. M. și Papus C., fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță .

Cu ocazia rejudecării reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată în data de 22.02.2013 în sensul că drepturile solicitate sunt doar începând cu data de 02.02.2009 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precizând de asemenea că îi va reprezenta în continuare doar pe următorii membrii de sindicat: B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., P. C. și S. I. D..

Potrivit pct. 9.2 din ordin: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct. 31.1 se arată că "prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".

Se precizează că "personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților analogi din sectorul bugetar".

Prin dispozițiile acestui ordin nu s-a acordat dreptul salarial constând în indemnizația de dispozitiv altui personal civil (funcționari publici și personal contractual) din domeniul administrației publice, decât cel aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, în condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, acestui minister i-au fost stabilite atribuții atât în domeniul ordinii și siguranței publice, cât și în cel al administrației publice.

OMAI nr. 496/2003 nu s-a referit și nici nu se putea referi la vreo categorie de personal din administrația publică locală, căci autoritățile prin care aceasta se realizează nu se află în raport de subordonare nici față de Ministerul de Interne, nici față de vreo altă autoritate a statului, ci funcționează potrivit principiilor descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, așa cum se stabilește prin art. 120 alin. 1 din Constituția României, republicată, și art. 2 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În afară de militarii și salariații civili (funcționari publici și personal contractual) din Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și din instituțiile publice aflate în subordinea ministerului, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, se acordă și următoarelor categorii de personal:

- personalului civil al serviciilor comunitare de evidență a persoanelor care sunt organizate și funcționează în subordinea consiliilor locale, în temeiul dispozițiilor cu caracter special ale art. 241 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 84/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea faptului că este încadrat la Ministerul Administrației și Internelor (fost Ministerul Internelor și Reformei Administrative) și este detașat la aceste servicii comunitare, păstrându-și toate drepturile anterior dobândite;

- personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor organizate în cadrul prefecturilor județene și al Prefecturii Municipiului București în temeiul dispozițiilor cu caracter special ale art. 151 și 152 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea faptului că își păstrează toate drepturile dobândite anterior transferului din structura Ministerului Administrației și Internelor la aceste servicii comunitare.

Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin decizia nr. 37/14.12.2009, pronunțată cu ocazia examinării recursului în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.

Printre aceste categorii profesionale nu se regăsește și cea din care fac parte reclamanții, aceștia nu pot beneficia de sporul de dispozitiv în cuantum de 25% pe perioada solicitată și nici în continuare.

Faptul că reclamanții au invocat practica Tribunalului Gorj a fost în sensul acordării pe cale judecătorească a acestor drepturi, nu poate conduce la admiterea acțiunii, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, problema de drept pusă în discuție a fost dezlegată de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, iar potrivit art. 329 alin. 3 teza finală Cod de procedură civilă această dezlegare este obligatorie pentru instanțele care soluționează ulterior litigii similare.

Nu se poate susține nici că sporul de dispozitiv se cuvine reclamanților în temeiul Dispoziției Primarului Orașului R. nr. 158/2009, în care la art. 2 s-a prevăzut că „drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”, întrucât această dispoziție nu are aplicabilitate în cauză.

În acest sens, constată tribunalul că, așa cum rezultă din preambulul dispoziției invocate, aceasta a fost emisă de primarul orașului R. „pentru protecția drepturilor personalului contractual din cadrul Direcției Publice de Poliție Comunitară R., în cazul încetării activității acestei Direcții, drept temei de drept fiind invocate Legea 215/2001 privind administrația publică locală și art. 169 din Legea 53/2003 – Codul Muncii.

Această dispoziție a avut în vedere numai o categorie de salariați și anume personalul contractual din cadrul Direcției Publice de Poliție Comunitară R., nu și categoria funcționarilor publici, situația acestora fiind reglementată prin art. 3 din Hotărârea nr. 4/30.01.2009 adoptată de C. L. R..

Cum reclamanții aveau calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Publice de Poliție Comunitară R., așa cum rezultă din dispozițiile de numire pe noile funcții publice, aceștia nu pot invoca în susținerea cererii Dispoziția Primarului Orașului R. nr. 158/2009, deoarece aceasta vizează, așa cum s-a arătat mai sus numai personalul contractual din cadrul Direcției.

Având în vedere cele arătate s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., Papus C. și S. I. D. prin S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” în contradictoriu cu pârâtele P. orașului R., Orașul R. prin Primar și C. L. R., având ca obiect acordarea sporului de dispozitiv începând cu data de 02.02.2009 - până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 3079 de la 12 Aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._, s-a respins acțiunea cu precizările ulterioare formulată de reclamanții B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., Papus C. și S. I. D. prin S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” cu sediul în București, .. 19, ., în contradictoriu cu pârâtele P. orașului R., Orașul R. prin Primar și C. L. R., toți cu sediul în R., ., județul Gorj.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut :

Având în vedere cele arătate urmează să respingă acțiunea formulată de reclamanții B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., Papus C. și S. I. D. prin S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” în contradictoriu cu pârâtele P. orașului R., Orașul R. prin Primar și C. L. R., având ca obiect acordarea sporului de dispozitiv începând cu data de 02.02.2009- până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 3079 de la 12 Aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._ ,au formulat recurs reclamanții B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., P. C., Steja I. D., T. C. și V. T. C. prin reprezentantul legal S. Național al Polițiștilor și Vameșilor ,, Pro Lex .

În motivarea recursului se arată că instanța de fond, a omis sa observe ca sporul de dispozitiv solicitat de reclamanți se acorda in prezent funcționarilor publici din prefecturi, personalului angajat în aceste instituții, funcționarilor publici din consiliile județene si consiliile locale, fiind un drept acordat chiar si de pârâții din prezenta cauza.

Instanța de fond a reținut însa ca, in Dispozițiile emise de Primarul Orașului R. la data de 02.02.2009, prin care s-a stabilit salariul de baza al reclamanților, nu s-a mai regăsit si sporul de dispozitiv in cuantum de 25% acordat pana la 02.02.2009, reținând in nod cu totul neîntemeiat ca, prin necontestarea acestor dispoziții de numire pe noile funcții au achiesat tacit la salariul stabilit.

Instanța a reținut in mod neîntemeiat ca, dreptul pretins vizează numai personalul contractual Ministerului Aparii, Ministerului de Interne, Serviciului R. de Informații, etc.

Interpretarea Ordinului nr. 49/2003 în sensul ca nu se aplică si personalului din consiliile locale conduce la o grava diferențiere în rândul funcționarilor publici si personalului contractual sens in care se încalcă drepturile fundamentate ale cetățenilor prevăzute îh Constituție si în Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Conform art. 16 din Constituție „ cetățenii sunt egali în fata legii si autorității publice, fără privilegii si fără discriminare."

Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, consacra principiul nediscriminării iar art. 17 prevede interzicerea abuzului de drept

In articolul 1 din Protocolul nr. 12 semnat si de România se arata ca. dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie sa fie asigurat fără nici o discriminare bazata pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine socială, avuție, naștere sau oricare altă situație."

A. 2 al aceluiași text, prevede ca „ nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate in paragraful 1 din partea nici unei autorități publice.

Un alt act normativ care aduce argumente în sprijinul legalității măsurii acordării sporului de dispozitiv este Legea nr. 188/1999 care reglementează un singur statut al funcționarului public adică aceleași drepturi si obligații ale funcționarului public fără deosebire raportat la instituții.

In articolul 29 din Legea 188/1999 cu modificări si completări, este reglementat dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului, suplimentul gradului.

Aliniatul 2 al aceluiași text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime si alte drepturi salariate, iar in aliniatul 3 se dispune ca „ salarizarea funcționarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Fața de toate acestea solicită admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod. proc. civ.

Solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cpr.dv.

La data de 14 octombrie 2013, intimații pârâți P. Orașului R., Orașul R.-prin primar și C. L. R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Astfel, criticând sentința primei instanțe, recurenții invocă, în principal, raționamentul eronat al instanței de fond care, contrar Constituției României, Legi 188/1999 și Convenției Europene a Drepturilor Omului, reține că sporul de dispozitiv nu poate fi acordat categoriei profesionale din care face parte.

Ori, așa cum corect reține instanța de fond în cuprinsul sentinței recurate, tocmai dispozițiile legale invocate de recurenți au fost avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 37/14.12.2009 că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.

În adoptarea acestei decizii Înalta curte de Casație și Justiție a reținut că „ este evident faptul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv alte categorii de funcționari publici sau personal contractual care, deși la un moment dat au avut beneficiul acestui drept salarial, în considerarea faptului că au făcut parte din structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, dar care în prezent nu se mai încadrează în niciuna dintre ipotezele juridice prezentate. De asemenea, este evident faptul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv toți funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților administrației publice locale, întrucât nici aceste categorii de personal nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele juridice prezentate. Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate”.

Cât privește încălcarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte a reținut că în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art. 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele dintre situațiile analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.

În aceste condiții, fiind de necontestat faptul că funcționarii publici reprezentați de sindicatul recurent nu fac parte din categoriile profesionale expres și limitativ stabilite prin decizia în interesul legii menționată, față de dispozițiile art. 329 alin. 3 din codul de procedură civilă ce stabilesc obligativitatea deciziilor pronunțate în interesul legii, instanța de fond a reținut în mod justificat că aceștia nu pot beneficia de sporul de dispozitiv, dispozițiile art. 13 și 47 din Legea 138/1999 nefiindu-le aplicabile.

Ca atare, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanții B. I. D., F. T. I., M. M., M. G., C. M., M. N., P. C., Steja I. D., T. C. și V. T. C. prin reprezentantul legal S. Național al Polițiștilor și Vameșilor ,, Pro Lex ,, împotriva sentinței civile nr. 3079 de la 12 Aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți P. Orașului R., Orașul R.-prin primar și C. L. R. .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.

Președinte,

G. D. C.

Judecător,

G. V.

Judecător,

C. P.

Grefier,

M. P.

RED.CG.

Tehnored.M.P.

18Decembrie 2013

JUD.FOND. I.S.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2013/2013....		Pretentii. Decizia nr. 8690/2013. Curtea de Apel CRAIOVA →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA