Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din 29-01-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 9539/101/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 763/2013
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă M. COCUȚA împotriva sentinței numărul 3662 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat R. N. pentru recurenta reclamantă M. COCUȚA și consilier juridic G. pentru intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul nu a fost legal timbrat, fiind declarat în termen, motivat.
Față de cele învederate, se prezintă apărătorul recurentei reclamante și face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei cu chitanța nr._ din 28.01.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat R. N. pentru recurenta reclamantă M. COCUȚA solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate în cuprinsul cererii, modificarea sentinței recurate, anularea deciziei emise de CAS M.. Susține că, fiind vorba de plata unor sume, la instanța de fond s-a considerat că singura probă pertinentă și concludentă era proba cu expertiza contabilă, din care a rezultat că reclamanta nu datora sumele imputate. Din probatoriul administrat a rezultat că sumele au fost plătite conform ordinelor de plată depuse la dosar. De asemenea, susține că sumele au fost stabilite eronat pentru o altă perioadă. Mai mult, a fost emisă o nouă decizie pentru aceeași sumă fără a se ține seama de situația litigioasă dintre părți și fără a se avea în vedere ordinele de plată cu care se face dovada achitării sumelor. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic G. pentru intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele;
Prin sentința numărul 3662 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. s-a respins contestația formulată de reclamanta M. COCUȚA, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 253/14.10.2011, emisă de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M., s-au stabilit în sarcina reclamantei M. Cocuța obligații fiscale, în cuantum de 25.320 lei, aferente perioadei 28.09.2006 – 13.10.1211, din care debit CASS – 14.409 lei, dobânzi – 7.512 lei, iar penalități de întârziere – 3.399 lei.
La stabilirea acestor sume nu au fost luate în considerare obligațiile privind regularizarea anului 2010, iar obligațiile estimative aferente semestrului IV al anului 2010 au fost rectificate conform Ordonanței 58/2010, luându-se în calcul suma de 2.093 lei în loc de 4.125 lei.
Împotriva acestei decizii de impunere s-a formulat contestație de către reclamantă, iar prin decizia nr. 410/23.11.2011, a fost respinsă contestația, reținându-se că, potrivit raportului de control ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere, la data de 13.12.2009 era evidențiată o datorie de 14.881 lei, din care fond – 12.643 lei și accesorii – 2.238 lei, nefiind achitată regularizarea pe anul 2008 în cuantum de 9.857 lei, cu scadență la 27.07.2009, iar obligațiile aferente anului 2009 au fost calculate și declarate într-un procent de 5,5%.
De asemenea, s-a constatat că nu a fost achitată regularizarea anului 2009 în cuantum de 3.926 lei, cu scadență la 09.08.2010 și că, reclamanta era obligată să depună declarații fiscale corecte în raport de art. 81 din OG 92/2003, art. 8 al. 2 și 3 din OUG 150/2002 și art. 215al. 2 și 3 din L. 95/2006, iar neachitarea la scadență dă dreptul organului fiscal potrivit art. 120 din C.p.fiscală să calculeze accesorii.
În esență, prin contestația depusă în instanță reclamanta contestă cuantumul sumelor stabilite în sarcina sa, apreciind că sumele de 14.409 lei – contribuție fond și 10.911 lei – accesorii nu sunt reale, întrucât nu au fost luate în calcul sumele achitate cu titlul de contribuție, inclusiv regularizările aferente perioadei 2006 – 2011.
Sumele rezultate din primul raport de expertiză nu vor fi avute în vedere de către instanță, dat fiind faptul că la stabilirea debitului aferent anului 2009, expertul a luat în calcul un procent de 5,5% în loc de 6,5%.
Potrivit art. 1 al. 1 lit. a din OUG 226/2008, privind unele măsuri financiar – bugetare pentru anul 2009 cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate prevăzute de L. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: 5,5% pentru cota datorată de angajat prevăzută la art. 257 din L. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut așadar că, potrivit dispozițiilor legale anterior citate cota de 5,5% se aplică numai pentru contribuabili care au calitatea de angajat menționați la art. 257 al. 2 lit. a din L. 95/2006 nu și persoanelor care realizează venituri din activități independente cum este cazul contestatoarei pentru aceasta fiind aplicabilă, pe anul 2009, cota de 6,5% prevăzută de L. 95/2006, așa cum în mod legal a fost calculată de către pârâtă.
Având în vedere că, în speță, se contestă obligațiile datorate la CAS până la data de 13.10.2011, plățile efectuate ulterior controlului de către contestatoare, nu influențează legalitatea actelor contestate (decizie de impunere și decizie de soluționare a contestației), aceste sume prezentând relevanță cu ocazia executării.
În urma răspunsului la obiecțiuni, expertiza stabilește că pentru perioada verificată 28.09.2006 – 13.10.2011, cu o cotă de contribuție de 6,5% pentru anul 2009 și fără regularizarea anului 2010, precum și dobânzi și penalități de întârziere, debitul este de 119.312 lei, din care s-a plătit 117.427 lei, concluzionându-se însă, în mod eronat, că s-a achitat în plus suma de 1.885 lei.
Pe de altă parte, în urma refacerii raportului de expertiză necontestat de către reclamantă, rezultă că debitul reprezentând contribuție la asigurări de sănătate fără regularizarea anului 2010 și cu aplicarea unei cote de 6,5% pentru anul 2009, este de 108.761 lei și, în condițiile în care s-a achitat de către contestatoare până la data de 13.10.2011 suma de 92.128 lei, rezultă că debitul rămas neachitate este de 14.601 lei, în decizia de impunere debitul stabilit fiind de 14.409 lei.
Ca urmare, s-a reținut că susținerile contrare ale contestatoarei cu privire la calculul eronat și neluarea în considerare a sumelor achitate, sunt neîntemeiate.
Art. 261 (1) din L. 95/2006, prevede că angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției, în condițiile prezentei legi și care nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere majorări în condițiile codului de procedură fiscală, care în art. 120 al. 1 și art. 120 ind. 1, prevede obligația de a plăti dobânzi și penalități în condițiile în care după împlinirea termenului de scadență suma nu a fost plătită.
În condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, debitul este corect stabilit, acest fapt rezultând atât din suplimentul la raportul de expertiză cât și din situațiile depuse de către pârâtă și aferente debitului contestat de către reclamantă, pe cale de consecință, majorările și penalitățile de întârziere se datorează și sunt corect stabilite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M. COCUȚA.
În motivare, reclamanta susține că soluția instanței de fond a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.5 din c.proc.civ. potrivit cărora "judecătorii au îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii,in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale".
Împotriva deciziei de impunere fiscala nr. 253 din 14.10.2011 reclamanta a formulat contestație susținând ca a achitat sumele datorate, dar prin decizia nr. 410 din 21.11.2011 parata CASS M. a respins contestația, motivându-se ca nu a achitat regularizările anilor 2008-2009, iar obligațiile anului 2009 nu au fost calculate in procent de 6,5% si totodată s-a precizat ca nu a depus regularizarea anului 2010, motiv pentru care nu a fost luata in considerare.
In baza raportului de expertiza tehnica judiciara, pe baza viramentelor făcute de reclamanta s-a constatat ca "obligațiile cu titlu de plata la fondul de sănătate si accesorii aferente perioadei 28.09._11, pe baza veniturilor realizate, având in vedere deciziile de impunere anuale si deciziile de regularizare a fiecărui an sunt in suma de 113.73 lei, din care 105.157 lei debit si 5.472 lei dobânzi întârziere si 3.106 lei penalități,in total nefiind cuprinsa regularizarea anului 2010 cu scadenta la 29.11.2011" motiv pentru s-a precizat ca "din totalul contribuției de asigurări in valoare de 113.735 lei datorat pentru perioada 28.09._11 reclamanta a efectuat plați in suma de 117.427 lei,achitând in plus suma de 3.692 lei".
In urma obiecțiunilor formulate de parata CASS M. la raportul de expertiza tehnica judiciara expertul tehnic judiciar a precizat ca "în situația unei cote de 6,5% pentru anul 2009,obligațiile de plata cu titlu de contribuție la fondul de sănătate si accesorii aferent perioadei 2006-2011,pe baza veniturilor realizate in aceasta perioada, mai puțin anul 2011 sunt in suma totala de 119.312 lei din care 108.761 lei debit, 6.995 lei dobânzi întârziere si 3.556 lei penalități întârziere" motiv pentru care "din totalul contribuției de asigurări (debit si accesorii) in valoare de 119.312 lei datorata pentru perioada 2006-2011 reclamanta a efectuat plați in suma de 117.427 lei, achitând in plus suma de 1.885 lei".
Menționează reclamanta că nu a efectuat obiecțiuni la concluziile expertizei tehnice judiciare deoarece in ambele situații susmenționate s-a constatat ca aceasta a efectuat plați in plus de 3.692 lei, iar in urma aplicării cotei de 6,5% pentru anul 2009 s-a constat plați in plus de 1.885 lei.
Contrar acestei situații, instanța de fond a respins in mod inexplicabil contestația formulata împotriva actului de impunere fiscala, cu toate ca reclamanta a efectuat plați in plus, conform actelor de virament bancar depuse la dosarul cauzei.
Recursul este nefondat.
Reclamanta M. COCUȚA a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea deciziei nr.410/23.11.2011 și a deciziei de impunere nr.253/14.10.2011 emise de CAS M..
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, instanța de fond a omologat în mod corect ultimul raport de expertiză întocmit în cauză, necontestat de către reclamantă, având în vedere că în concluziile anterioare ale expertului în mod eronat s-a luat în calcul un procent de 5,5% în loc de 6,5%. Potrivit art. 1 al. 1 lit. a din OUG 226/2008, privind unele măsuri financiar – bugetare pentru anul 2009 cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate prevăzute de L. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: 5,5% pentru cota datorată de angajat prevăzută la art. 257 din L. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere că reclamanta nu are calitatea de angajat, i se aplică pentru anul 2009 cota generală de 6,5%.
Totodată, plățile efectuate ulterior controlului de către reclamantă nu infuențează legalitatea actului contestat și cuantumul debitului prevăzut de acesta, instanța de fond reținând în mod corect faptul că aceste sume prezintă relevanță la momentul executării.
Ca urmare a refacerii raportului de expertiză, variantă necontestată în cauză de părți, a rezultat că debitul reprezentând contribuție la asigurări de sănătate pe perioada vizată de actul administrativ contestat, fără regularizarea anului 2010 și cu aplicarea unei cote de 6,5% pentru anul 2009, este de 108.761 lei. Expertul a reținut în cuprinsul raportului că reclamanta a achitat până la data de 13.10.2011 suma de 92.128 lei, motiv pentru care a concluzionat că debitul rămas neachitat este de 14.601 lei, în decizia de impunere debitul stabilit fiind de 14.409 lei.
Din considerentele expuse și în raport de dispozițiile art. 304 pct 9 și art.312 al 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă M. COCUȚA împotriva sentinței numărul 3662 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.CM
C.B./2 ex./20.02.2013
Jud.fond E.T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2923/2013. Curtea de... → |
|---|
