Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5131/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5131/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 6822/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2456/2013
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător A. C.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul N. M. împotriva sentinței nr. 5131 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant N. M. și consilier juridic G. C. pentru intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, netimbrat, precum și faptul că, prin Serviciul arhivă, intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M. a depus concluzii scrise, după care,
Recurentul reclamant N. M. depune timbru judiciar de 0,15 lei și se obligă ca până la sfârșitul ședinței să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei sub sancțiunea anulării recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Recurentul reclamant N. M. solicită admiterea recursului cu privire la cheltuielile de judecată. Depune note de ședință și acte în dovedirea cheltuielilor de transport.
Consilier juridic G. C. pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului conform motivelor expuse în concluziilor scrise. Susține că intimata pârâtă nu se află în culpă procesuală invocând în acest sens faptul că, la momentul emiterii deciziilor, pe rolul Curții de Apel C. se mai afla un dosar, soluționat în favoarea recurentului, prin care s-a dispus anularea deciziilor.
La sfârșitul ședinței se prezintă recurentul reclamant N. M. care depune dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 5131 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
S-a anulat decizia nr._/497/2012 privind soluționarea contestației administrative fiscale îndreptată împotriva deciziilor de impunere_/2012 și_/2012.
S-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 753,90 lei.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 31 mai 2012 C. DE A. DE SĂNĂTATE M. a emis decizia nr._ prin care s-a stabilit obligația pentru N. M. de a plăti suma de 2927 lei cu titlul de debit principal și 4356 lei cu titlul de restanțe. La aceeași dată a fost emisă decizia nr._ prin care se stabilea pentru același M. N. suma de 540 lei cu titlul de debit principal precum și 33 lei reprezentând accesorii.
La data de 6 iulie 2012 Comisia de Soluționare a Contestațiilor a pronunțat o decizie prin care a respins contestațiile formulate de M. N. prin care acesta dorea anularea celor două decizii menționate anterior. La data de 8 septembrie 2012 C. DE A. DE SĂNĂTATE M. a emis decizia de impune nr. ACC nr. 98 prin care a anulat decizia ACC 1832/13.12.2010.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea deciziilor de impunere nr._ și nr._ din 31 mai 2012, decizii ce au fost contestate la C. DE A. DE SĂNĂTATE M. și care au fost menținute prin respingerea contestației îndreptată împotriva lor, contestație soluționată la 6 iulie 2012. Faptul că prin adresa nr._/2012 ( fila 43) C. DE A. DE SĂNĂTATE M. arată că a anulat deciziile de impunere_ și_ nu este de natură a produce efecte juridice, deoarece singura modalitate prin care cele două decizii de impunere ar fi putut fi anulate este reprezentată de admiterea contestației, lucru care nu s-a petrecut, la data de 6 iulie 2012, calea de atac exercitată de N. M. fiind respinsă. Mai mult decât atât decizia de impunere 98/08.09.2012 ( fila 44 la dosar) face referire la anularea decizie nr. 1832/13.10.2010, în timp ce deciziile de impunere contestate de M. N. sunt emise în mai 2012. În aceste condiții se va analiza pe fond contestația formulată de N. M. prin care cerere anularea deciziilor de impunere nr._ și nr._.
Prin decizia nr. 7178/2012 Curtea de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal a reținut că reclamantul are dreptul de rezidență pe teritoriul Republicii Federale Germane începând cu anul 1978. Potrivit art. 4 din OUG nr. 50/2002 calitatea de persoană asigurată revine cetățenilor români cu domiciliul în țară precum și străinilor cu domiciliul sau reședința stabilită în România. Potrivit art. 214 din legea nr. 95/2006 persoanele asigurate în statele cu care România a încheiat documente internaționale cu prevederi în domeniul sănătății beneficiază de servicii medicale în condițiile prevăzute în respectivele documente internaționale. Se prevede caracterul facultativ al asigurării de sănătate pentru cetățeni români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară. Pentru a opera obligația de plată a contribuției trebuie îndeplinită calitatea de persoană asigurată, calitate pe care reclamantul nu o are în condițiile în care are domiciliul efectiv stabilit pe teritoriul statului german. Cu alte cuvinte, atât timp cât N. M. nu are calitate de persoană asigurată la Fondul Național în sarcina acestuia nu se pot stabili obligații de plată, cu consecința anulării deciziei pronunțată la 6 iulie 2012 precum și a deciziilor de impunere nr._,_ din mai 2012.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind restituirea 753,9 lei, având în vedere că nu s-a făcut dovada faptului că acești bani au fost reținuți ca urmare a emiterii celor două decizii din 31 mai 2012, solicitarea acestuia a fost respinsă. Astfel documentele de la file 34 și 35 fac referire la poprirea acestor bani la 14 martie 2012, respectiv 10 aprilie 2012, așadar anterior momentului emiterii celor două decizii de impunere ce fac obiectul prezentului dosar. Ținând cont că poprirea vizează acte de executare îndeplinite în temeiul altor titlurile executorii, aceste sume nu pot fi restituite ca urmare a anulării deciziilor de impunere din 31 mai 2012.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, prin cheltuielile de judecată înțelegându-se: onorariile avocaților, experților, cheltuieli de transport, de cazare. Prezentul proces s-a desfășurat la două termene de judecată la 26.10.2012 și la 23 noiembrie 2012, acestea fiind cele două zile pentru care reclamantul ar fi putut solicita acordarea cheltuielilor de transport. Reclamantul a cerut plata sumei de 4420 lei cu titlul de cheltuieli de transport pe ruta Germania – Dr Tr S., precum și suma de 385 lei reprezentând traducerea documentelor din limba germană în limba română.
Înscrisul de fila 33 face referire la distanța de 1243 KM dintre reședința reclamantului din Germania și locuința acestuia din Drobeta Turnu Severin, costul acestei călătorii fiind de 171 euro, suma de 4420 lei reprezentând contravaloarea a șase călătorii dus sau trei călătorii dus-întors pe această rută. Faptul că reclamantul a fost prezent la un singur termen de judecată nu dă dreptul acestuia să solicite ca și cheltuieli de judecată contravaloarea a trei călătorii dus-întors pe această rută din Germania până în România. Mai mult decât atât nu s-a făcut dovada faptului că pentru termenul din 26.10.2012 a venit special din Germania și oricum lipsește dovada acestor cheltuieli de transport efectuate la data de 26.10.2012. Fără a exclude nemulțumirea cauzată reclamantului de emiterea acestor decizii care se dovedesc nelegale acest prejudiciu nu poate fi acoperit prin acordarea unor cheltuieli de judecată ( cheltuieli de transport) ce apar nedovedite. Exercițiul dreptului de a solicita cheltuieli de judecată, prin felul în care înțelege să-l utilizeze reclamantul în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de transport, devine el însuși abuziv cu consecința respingerii acestei solicitări.
În ceea ce privește cheltuielile reprezentate de traducerea înscrisurilor din limba germană în limba română s-a reținut că toate aceste traduceri datează din anul 2011, au fost folosite și în procesul finalizat prin emiterea deciziei nr. 7178/2012 a Curții de Apel C., și nefiind cheltuieli noi generate de purtarea acestui nou dosar, s-a respins solicitarea acordării acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul N. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a invocat neanalizarea de către instanța de fond a obiectului cauzei deduse judecății, avînd în vedere că nu a fost analizat și lămurit capătul principal de cerere constînd în anularea celor două decizii de impunere nr._/2012 și nr._/2012, fiind anulată doar decizia subsecventă de răspuns la procedura prealabilă nr._/497/2012.
A arătat recurentul că, prin sentința pronunțată, instanța de fond s-a pronunțat exclusiv doar cu privire la anularea deciziei nr._/497/2012, ignorînd faptul că principalul capăt de cerere în prezenta cauză îl reprezintă anularea și a celor două decizii de impunere, asupra cărora nu se pronunță.
Decizia anulată fiind, în fapt, o decizie subsecventă emiterii celor două decizii de impunere a căror anulare a fost solicitată expres, fără a se clarifica poziția instanței față de cererea principală în contextul în care instanța statuează faptul că nu se poate reține legalitatea anulării din proprie inițiativă a celor două decizii în discuție de către intimată, a arătat recurentul că se impune necesitatea admiterii prezentului recurs în sensul completării cu soluția pronunțată asupra cererii de anulare a celor două decizii de impunere.
A criticat recurentul și soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, arătînd că este neîntemeiată.
În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că, prin admiterea contestației la executare silită fiscală, instanța de fond a statuat asupra culpei intimatei CAS M., care a emis în mod nelegal cele două decizii de impunere.
A invocat recurentul că netemeinicia soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în aplicarea disp. art.274 C.P.C., se deduce din înscrisurile depuse prin care a făcut dovada numărului de drumuri efectuate de la domiciliul său permanent din Germania la Drobeta Turnu Severin, instanța de fond reținînd eronat acest număr.
A arătat recurentul că din actele de procedură aflate la doarul de fond se reține că a fost prezent atât la data depunerii cererii la registratura Tribunalului M., la termenul din 26.10.2012, conform încheierii de ședință, fiind dovedită, fără echivoc prezentarea sa în vederea susținerii cauzei, ceea ce determină un număr de 3 drumuri efectuate între Germania și România și retur, fiind, totodată, dovedită prezența sa și cu ocazia soluționării procedurii prealabile.
Deși instanța de fond a reținut că cererea formulată de recurentul reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezintă un abuz de drept, nu a motivat în ce constă acest abuz, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a solicitat daunele morale cauzate sau cheltuielile cu onorariul persoanei de specialitate care a redactat înscrisurile, solicitînd doar contravaloarea efectivă a combustibilului consumat pentru 3 drumuri, în realitate efectuînd peste 10 drumuri.
Cu privire la contravaloarea traducerilor, a arătat recurentul că a reținut eronat instanța de fond faptul că acestea ar fi putut fi utilizate și cu alte ocazii, întrucât nu există nici o dovadă în sensul reținut de instanța de fond care să justifice refuzul de a le considera cheltuieli ocazionate de prezenta cauză.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurentul reclamant, dar și a disp. art.3041C.P.C. Curtea constată că recursul este fondat din următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. M. a fost investită instanța de fond cu analiza legalității și temeiniciei deciziiilor de impunere nr._/31.05.2012 și nr._/31.05.2012 prin care s-au reținut în sarcina reclamantului sumele de 540 lei debit principal și accesorii în sumă de 33,05 lei, precum și 2927,1 lei debit principal și 4356,57 lei accesorii.
A reținut instanța de fond în considerentele sentinței că reclamantul a contestat în procedură prealabilă cele două decizii, contestația sa fiind respinsă de către CAS M. în data de 6 iulie 2012, procedînd la verificarea legalității emiterii acestei decizii de soluționare a contestației.
Întrucât rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată ce nu comportă interpretări diferite, cât și din cuprinsul motivelor de recurs că cererea ce face obiectul cauzei este o cerere de anulare a celor două decizii de impunere, instanța de fond, pronunțîndu-se asupra nelegalității deciziei de soluționare a contestației, cerere cu care nu a fost investită, fără a pune în discuția părților lămurirea obiectului cauzei deduse judecății, s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a făcut obiectul cauzei deduse judecății și, contrar dispozițiilor legale aplicabile, nu a soluționat cererea cu care a fost investită.
Este, astfel, nelegală hotărârea prin care instanța de fond nu a soluționat și nu s-a pronunțat asupra celor solicitate de reclamant, avînd în vedere că, deși reține că apărările intimatei privind anularea celor două decizii de impunere nu poate fi reținută în speță, nu pronunță o soluție cu privire la cererea de anulare a acestora.
Faptul că instanța de fond nu a verificat în ce măsură motivul de nelegalitate reținut cu privire la decizia de soluționare a contestației afectează și cele două decizii de impunere, motivul fiind invocat de către reclamant prin cererea de chemare de judecată, echivalează cu nemotivarea sentinței, soluția fiind aceea de admitere a recursului și casare a sentinței în vederea rejudecării cererii, cu luarea în considerare și a motivelor invocate de recurentul reclamant privind soluționarea cererii accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată, precum și a apărărilor intimatei pârâte cu privire la ambele cereri formulate de către reclamant.
Față de toate aceste considerente, va fi admis recursul declarat de recurentul reclamant în temeiul art.312 C.P.C, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul N. M. împotriva sentinței nr. 5131 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, A. C. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. A.R.
2ex./A.C. /04.04.2013
j. fond C.B.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1219/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
