Despăgubire. Decizia nr. 5354/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5354/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 3361/54/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5354/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător C. G.
Judecător A. I. A.
Grefier J. V.
X.X.X
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței nr. 158 de la 07 Martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă T. A., având ca obiect despăgubire .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat BDILICI A. D. reprezentând pe intimata pârâtă T. A., lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că recursul este declarat și motivat în termenul legal, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 cod. proc. civ. și a depus note de ședință, după care:
Reprezentantul legal al părții prezente, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Avocat Bdilici A. D. pentru intimata pârâtă T. A. ,depune împuternicire avocațială și solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.158 din 07.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
In baza art.274 din C.pr.civ. solicită cheltuielile de judecată ocazionate de acest litigiu.
A arătat că, procedurile administrative coroborate cu cele judiciare nu s-au desfășurat într-un termen rezonabil iar un termen de 12 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatoriii constituie o încălcare a prevederilor art.6 din CEDO, în prezent fiind în situația de a nu fi primit nici o despăgubire astfel încât soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin acțiunea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._/13.12.2010, reclamanta T. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită și să comunice decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul notificat sub nr.825/N/2001, care se află situat în C., Calea București nr.39, imobil imposibil de restituit în natură, pentru care Primăria C. i-a emis dispoziția nr.8804/10.05.2005.
A susținut că dispoziția nr.8804/10.05.2005 este definitivă potrivit punctelor 16.7 și 16.9 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII privind regimul stabilirii plății despăgubirilor pentru imobilele preluare abuziv conform Legii 10/2001 cu modificările ulterioare.
Dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.13 alin.1 din Titlul VII din Legea 247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă prin această lege, Comisia Centrală avea obligația să dispună întocmirea raportului de evaluare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
A arătat că, ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a formulat numeroase intervenții prin care a solicitat rezolvarea acestui dosar, răspunsul fiind invariabil „dosarul este în așteptare”.
Comisia Centrală nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că în această perioadă de timp, excesiv de mare, a luat măsuri pentru finalizarea procedurilor administrative, încălcând în mod evident principiul procesului rezonabil.
A invocat prevederile art.6 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului.
A susținut că pârâta nu poate să invoce propria culpă în încălcarea dispozițiilor CEDO, din actele dosarului rezultând că nu și-a îndeplinit obligația de a emite titlul de despăgubire aducându-se o atingere evidentă noțiunii de bun, proprietate personală, obligație asumată de România prin protocolul adițional nr.11 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ori prin ratificarea acestei Convenții România s-a obligat să respecte bunurile persoanelor fizice și juridice.
La data de 24.01.2011, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Prin sentința nr. 158 de la 07 Martie 2012, Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a admis acțiunea formulată de reclamanta T. A., domiciliată în C., Calea București, ..3, Județul D., împotriva pârâtului S. R., PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, având ca obiect despăgubire.
A obligat pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C., ..39, conform Dispoziției nr.8804/2005 a Primarului Municipiului C..
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel C., a constatat că cererea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv ce i-a aparținut este întemeiată în parte, astfel:
În acest sens s-a reținut că reclamanta din prezenta cauză a solicitat ca, în baza Legii nr.10/2001, să se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul din C., Calea București nr.39.
Prin Dispoziția nr.8804/10.05.2005, Primăria Municipiului C. a propus acordarea de măsuri reparatorii, pentru imobilul precizat anterior, reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr._/CC.
Reclamanta a început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestora prin formularea unei notificări în anul 2001 (825/N/2001), autoritatea locală cu competența în materie emițând Dispoziția în data de10.05.2005.
Ulterior dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care se stabilire îndreptățirea reclamantului a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 554/2004, la data de03.05.2006, însă până la acest moment pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantei pentru imobilul preluat abuziv.
Ca urmare s-a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, s-a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Împotriva acestei sentințe nr. 158 de la 07 Martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a formulat recurs pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că, în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră sentința civilă nr. 638/08.06.2012 pronunțată de către Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a faptului că, tarea a fost depusă acum 10 ani.
Consideră că, instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, arată recurenta, în cauza supusă judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 8804/2005 a fost transmis de Primăria Mun. C., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Referitor la etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, aceasta a fost parcursă, constatându-se următoarele aspecte:
În urma analizării dosarului s-a constatat că, pentru susținerea dreptului de proprietate al autorului reclamantei, la dosar a fost atașat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7393/1971, prin care domnul T. I. a cumpărat imobilul situat în C., Calea București, nr. 39A, compus din casa de locuit, iar terenul în suprafață de 184 mp în indiviziune cu domnul P. I..
Având în vedere faptul că, prin dispoziția sus-menționată au fost acordate despăgubiri numai moștenitoarei domnului T. I., prin adresa nr._/CC/05.01.2011, Direcția de contencios și pentru coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei Municipiului C. să completeze dosarul cu un istoric de rol fiscal aferent imobilului notificat.
Cât privește etapa evaluării, după expirarea termenului de 6 luni menționat în OUG nr. 4/2012 a învederat instanțe că aceasta este condiționată de ordinea de soluționare a dosarelor, ordine stabilită prin decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.
Legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii - administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisivă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În aplicarea acestor prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia 1 13.02.2006 care prevedea, într-adevăr, selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia - 1515/16.09.2008.
Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr.81/2007,
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G.nr.81/2007.
Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
Comisia Centrală a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII, dar si a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr.2/28.02.2006.
Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008, Comisia Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția O.U.G.nr.81/2007, și cele transmise după . actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.
În cauza dedusă judecății, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantei, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de . O.U.G.nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum a arătat mai sus.
Adoptarea Deciziei nr.2815/16.09.2008, la care a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înființare (2005).Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
A precizat că, potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În contextul în care etapa evaluării și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni de la . OUG nr. 4/2012, Comisia Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte
În concluzie, solicită admiterea recursului, așa cum a fost
formulat, și modificarea Sentinței civile nr. 158/2012 pronunțată de către
Curtea de Apel C., în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În drept, și-a întemeiat recursul pe disp. Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, OUG nr. 184/2002, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 din Codul de Procedura Civilă.
Potrivit art.242 alin.2 din codul de procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă a prezentei cauze.
Legal citată intimata pârâtă T. A., a formulat și depus întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.158 din 07.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
În motivele întâmpinării arată că, în fapt, prin sentința civilă nr.158 din 07.03.2012 Curtea de Apel C., a admis cererea formulată de subsemnata și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să-mi emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C., ..39, conform dispoziției nr.8804/2005 a Primarului Municipiului C..
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arătând că în mod greșit s-a considerat de către instanță că în cauză ar fi fost nesocotit termenul rezonabil prevăzut de art6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr.158 din 7 martie 2012 este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs formulat de către recurentă reprezintă o interpretare excesivă și nesusținută nici de lege și nici de actele și lucrările dosarului.
A mai arătat că, instanța de fond în mod corect a analizat toate actele și lucrările dosarului și a dispus după o cercetare amănunțită a cererilor părților soluția în mod absolut corect și în concordantă cu art.6 din Convenția Europeană a Dreptulrilor Omului, dar și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se poate constata de către instanța de control judiciar că în situația sa toate procedurile administrative coroborate cu cele judiciare depășesc 12 ani, termenul rezonabil fiind evident nesocotit ca de altfel și dreptul la bunurile mele, fiind supusă unei sarcini excesive.
Mai mult recurenta în loc să ia măsuri eficiente de soluționare a cererii sale tergiversează în continuare soluționarea prin invocarea în recurs a unor motive puerile și interpretări excesive fără corespondent în legislație, ceea ce dă notă de rea credință pe de o parte iar pe de altă parte si de folosirea în mod abuziv a drepturilor sale procesuale.
A arătat că, așa cum a învederat și cum în mod corect instanța de fond a reținut, Primăria C. a emis dispoziția nr.8804/10.05.2005 pentru imobilul notificat sub nr.825/N/2001, situat în C., ..39, județul D..
Dispoziția anterior arătată este definitivă potrivit punctelor 16.7 și 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare ale Titlului 7 privind regimul stabilirii plății despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv conform legii 10/2001 cu modificările ulterioare, iar dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 1298 l/CC.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.13, alin 1 din Titlul VII din legea 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă prin această lege, Comisia Centrală avea obligația să dispună întocmirea raportului de evaluare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Deși dosarul a fost transmis către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, formulând numeroase cereri, prin care am solicitat rezolvarea acestui dosar, răspunsul totdeauna a fost invariabil „dosarul este în așteptare".
Deci este cât se poate de clar, că în speță Comisia Centrală nu a făcut și nu face dovada nici în recurs față de motivul invocat că în această perioadă de timp, excesiv de mare, a luat măsuri pentru finalizarea procedurilor administrative, încălcând în mod evident principiul procesului rezonabil.
În speță recurenta nu poate să invoce la nesfârșit propria culpă în încălcarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, din actele dosarului rezultând fără putere de tăgadă că nu și-a îndeplinit obligația de a emite titlu de despăgubire aducându-se o atingere evidentă noțiunii de bun, proprietate personală, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr.l al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ori prin ratificarea acestei Convenții "România s-a obligat să respecte bunurile persoanelor fizice și juridice.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, Legea 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlu de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art. 16 Titlul VII din Legea 247/2005 „ (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(21) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(22) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordare titlurile de despăgubire”.
Așa cum rezultă din dispozițiile anterior citate, legiuitorul a stabilit în mod detaliat procedura ce trebuie urmată pentru emiterea titlului de desăgubire, arătând în mod expres în alin. 7 al aceluiași articol că, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În cauză, reclamanta a solicitat ca, în baza Legii 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C., Calea București nr. 39, procedura administrativă de restituire a imobilului în litigiu începând cu Notificarea nr. 825/N/2001 și, ca urmare, prin Dispoziția nr. 8804/10.05.2005, Primăria Mun. C. a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul anterior precizat reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr._/CC.
Neemițând până în prezent decizia reprezentând titlul de despăgubire, recurenta a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de soluționare prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligația de a trimite dosarului unui evaluator sau societății de evaluare desemnate.
Admițând acțiunea formulată de reclamantă, instanța de fond a apreciat că cererea acesteia nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, fiind încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, ce garantează dreptul la un proces echitabil, soluție pe care instanța de recurs o apreciază legală și temeinică.
Astfel, criticile autorității recurente pornesc de la faptul că Legea 247/2005 nu prevede nici un termen care să oblige autoritățile competente să soluționeze cererile într-un anumit termen, precum și de la faptul că potrivit dispozițiilor Deciziei 2815/2008, cererile sunt soluționate și dosarele sunt transmise la evaluator în ordinea înregistrării lor, astfel că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Ori, deși este adevărat că Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în HG 1095/2005 și nici în Decizia nr. 2815/16.09.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia întâmplării.
Unul din principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice este principiul operativității care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.
În acest sens este și Recomandarea CM ( 2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernului statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări, ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.
Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona care recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare,ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni. Potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară reprezentată în cauză de Legea nr. 247/2005, cât și reglementările secundare – H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului R., nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.
În acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal care a statuat ca termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabi, în sensul art. 6 paragraful 1 din CEDO, este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale și locale.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice. În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice, în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei administrări.
Ca atare, deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități, sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului de rezolvare a situației litigioase a intimaților.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei pârâte referitoare la imposibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire ca urmare a caracterului incomplet al dosarului ce a determinat necesitatea solicitării completării acestuia de către Primăria C. cu istoricul de rol al clădirii.
Se reține astfel că de la data înregistrării dosarului până în prezent s-a scurs o perioadă îndelungată în decursul căreia, dar numai după chemarea sa în judecată, recurenta pârâtă s-a limitat a efectua o adresă către Primăria C. la data de 05.01.2011 în vederea completării dosarului de despăgubire cu un înscris a cărui utilitate este îndoielnică în raport de actele deja atașate la dosarul de despăgubire.
Mai mult, deși controlul său este limitat la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, neputând repune în discuție calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii la care în prealabil s-a reținut a fi îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, recurenta pârâtă contestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în accepțiunea art. 30 alin. 2 din lege.
De asemenea, Curtea nu va reține nici susținerile recurentei referitoare la incidența dispozițiilor OUG 4/13.03.2012 care suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute în Titlul VII din Legea 247/2005, având în vedere, pe de o parte, faptul că acest act normativ este ulterior pronunțării instanței de fond, iar pe de altă parte, faptul că dispozițiile menționate vizează exclusiv etapa executării hotărârilor judecătorești privind emiterea titlurilor de despăgubire, iar nu însuși dreptul persoanelor îndreptățite la emiterea acestor titluri.
În acest context, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, neemiterea titlului de despăgubire într-un termen rezonabil este consecința directă și imediată a pasivității pârâtei care nu poate invoca în justificarea neîndeplinirii obligațiilor legale tocmai această pasivitate.
Față de cele anterior expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor 304 și 304/1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea 554/2004, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la plata către intimata reclamantă a cheltuielilor de judecată avansate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței nr. 158 de la 07 Martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă T. A., având ca obiect despăgubire .
Obligă recurenta pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, la plata către intimatul reclamant a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. G. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, J. V. |
Red.jud. D.G.C.
Tehnored. 2 ex./J.V.
Data red. 28.05. 2013
Red.j.f./ A. R.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 26-11-2013, Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
