Pretentii. Decizia nr. 8654/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8654/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 9910/101/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 8654/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26 IUNIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE -A. C.
JUDECĂTOR- L. C. M. Z.
JUDECĂTOR -L. B.
GREFIER- T. A.
x.x.x
S-au luat în examinare recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., împotriva sentinței nr.676 din data de 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea de înscrisuri de către intimata reclamantă ..
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele ;
Prin sentința nr. 676 din data de 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția G. a Finanțelor Publice M..
A respins acțiunea față de Direcția G. a Finanțelor Publice M., cu sediul în Dr Tr S., ., nr. 1, județul M..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul în T. S., .. 236, județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T. S. cu sediul în Dr Tr S., ., nr. 1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sectorul 6, .. 294, . ca obiect pretenții.
A obligat Administrația Finanțelor Publice T. S. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 6839 lei, bani pe care i-a plătit la data de 31.07.2008 cu titlul de taxă de poluare.
A obligat Administrația Finanțelor Publice T. S. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 6839 lei, începând cu 29 ianuarie 2012 și până la data plății efective a acesteia.
A obligat Administrația Finanțelor Publice T. S. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantei suma de 39 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtele la plata sumei de 39,3 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs D. M. – AFP Dr. T. S. .
Prin motivele de recurs se indică faptul că, pentru a se adresa instanței de contencios administrativ, este necesar ca intimatul reclamant să dovedească îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de legea specială, fără de care acțiunea nu poate fi admisă.
Se invocă lipsa calității procesuale pasive a MFP, întrucât, în speță, nu există un raport juridic direct între acest pârât și reclamant, pe de o parte, iar pe de altă parte obiectul acțiunii nu îi este opozabil pârâtului .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. M. se întemeiază pe faptul că autoritatea fiscală competentă este doar împuternicită să calculeze și să încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei de poluare, însă aceste sume se încasează într-un cont distinct al Administrației F. pentru Mediu.
A susținut că acțiunea a fost admisă în mod eronat, deoarece petitul principal al acțiunii vizează taxa de poluare, considerând că taxa nu se supune regimului juridic de drept fiscal, căci organul fiscal este un simplu încasator.
A susținut că instanța de fond a reținut greșit că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 110 TFUE, fost art. 90, pe motiv că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că prevederile art. 110 alin. 1 TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Curtea a statuat că există încălcare a art. 110 alin. 1 TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după modele diferite, care conduc, chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (hotărârea Weigel c. Austriei, hotărârea Nasadi și N. c. Bulgariei și hotărârea Brezezinski c. Poloniei).
Cu privire la hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza C-402/09 – T., efectele acesteia nu sunt incidente cererilor contribuabililor de restituire a taxei de poluare, stabilită în conformitate cu alte prevederi legale decât cele ale O.U.G. nr. 50/2008, în foma publicată în M.Of. nr. 327/25.04.2008, fără modificările intervenite prin O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008, deoarece întrebarea preliminară a vizat această formă a actului normativ, potrivit pct. 29 din hotărâre.
A susținut că solicitarea reclamantului privind acordarea dobânzii legale este neîntemeiată, întrucât dobânda se datorează de la data întârzierii plății, întârzierii remiterii datoriei, de la data solicitării.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare .
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
În speță, intimatul reclamant a solicitat prin acțiunea formulată, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și obligarea pârâților la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, cu dobândă legală potrivit art. 124 C.pr. fiscală .
Prin decizia de calcul depusă la dosar, a fost stabilit cuantumul taxei de poluare în sumă de 6839 lei, în vederea înmatriculării autoturismului Jeep Wrangler, norme de poluare E4, an de fabricație 2008 ; intimatul reclamant a dobândit autoturismul prin cumpărare, conform facturii .-07 nr._, fără ca acesta să si fost înmatriculat anterior, pe teritoriul unui stat membru UE .
Aspectul esențial al cauzei, soluționat corect de prima instanță, este acela că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa de poluare, a cărei restituire se solicită, nu este un autoturism second hand, ci unul nou .
Cu toate acestea, premisele de analiză a stării de discriminare, între produsele naționale și cele suspuse unor operațiuni de import, de pe teritoriul altor state membre UE, sunt greșit reținute .
În acest sens, Curtea constată că existența unei stări de discriminare nu se raportează, în speță, la situația juridică a unui autoturism second hand, importat și supus reînmatriculării pe teritoriul național, ci la un autoturism nou, înmatriculat pentru prima dată pe acest teritoriu
Din acest punct de vedere, Curtea constată că intimata reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, nu motivează în fapt și în drept distincțiile de regim juridic aplicabil autoturismelor noi și respectiv celor second hand, mărginindu-se să prezinte efectele jurisprudenței CJUE asupra art. 90 (actual 110 TFUE), fără ca principiile jurisprudențiale invocate să fie, în mod direct aplicabile, autoturismelor supuse primei înmatriculări pe teritoriul național .
În acest context, instanța de fond a reținut, în mod corect conținutul obligațiilor impuse de art. 110 TFUE, în ceea ce privește imperativul neutralității fiscale, dar nu a precizat premisele discriminatorii, în ceea ce priește înmatricularea autoturismului nou, față de produse similare .
Este real că art. 110 TFUE (fost art. 90) reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a celor cu efect echivalent, având drept obiectiv asigurarea liberei circulații a bunurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de taxe interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Însă, întrucât faptul generator al acestei taxe nu este trecerea frontierei, ci înmatricularea autovehiculului, ea trebuie considerată ca aparținând regimului general intern de impozitare a mărfurilor și, în consecință, trebuie analizată în lumina articolului 110 TFUE, cele două dispoziții neputând fi aplicate împreună: o taxă nu poate aparține simultan celor două categorii (CJCE, cauza C-387/01 Weigel).
Potrivit art. 110 (fost art. 90) din Tratatul C.E. „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Pentru a analiza caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare prin prisma art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie să fie în discuție produse similare, condiție neîndeplinită în cauză, având în vedere că autoturismele noi și autoturismele second-hand nu sunt produse similare.
Obligația achitării taxei pe poluare nu instituie un regim discriminatoriu în condițiile în care pentru toate autovehiculele noi, cu ocazia primei înmatriculări în România, se percepe taxa de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008.
Art. 110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Art. 110, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei achitată în concret în prezenta cauză, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea a analizat mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93 Nunes Tadeu, cauza C-393/98 Gomes Valente, cauza C-101/00 Tulliasiamies și Antti Siilin, cauza C-313/05 Brzezinski și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Németh I.).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție, dacă această taxă: este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand; valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încât excede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Interpretarea instanței europene în cauza C-402/09 T. contra României privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prima observație care se impune, esențială pentru soluționarea cauzei, este aceea că jurisprudența menționată este incidentă doar în privința obligației de achitare a taxei speciale pentru autovehiculele second hand, iar nu și a celor noi, cum este cazul în speță.
Legalitatea taxei în privința autovehiculelor noi este în afara oricărei discuții, în raport de statuarea CJCE în Cauza C-113/94 Casarin (art. 110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naționale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producția internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) și Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art. 110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în țară, cât și pentru cele importate.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 din T.C.E., nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
În cazul plății taxei pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 110 din Tratat. Fiind în situația perceperii taxei de poluare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât corect prima instanță a respins acțiunea.
Prin urmare, reținând că autovehiculul pentru care s-a achitat în speță taxa specială nu este autovehicul second hand, pentru a se reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art. 110 TFUE, astfel cum a fost conturată jurisprudențial de CJCE în materia specifică a taxei de primă înmatriculare, taxa impusă în cauză nu este discriminatorie, nefiind întrunit în cauză nici un motiv de nelegalitate a taxei.
Pentru aceste considerente, criticile recurentului reclamant sunt întemeiate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 3041 C.proc.civ., recursul va fi admis ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., împotriva sentinței nr.676 din data de 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
REd.Jud.L.B.
T.A. 05 Iulie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6443/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
