Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 454/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 454/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1488/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 454/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare contestația formulată de reclamanta R. A. PENTRU ACTIVITATI NUCLEARE PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SCP T. & ASOCIATII SPRL în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic M. I. pentru pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI lipsind reclamanta R. A. PENTRU ACTIVITATI NUCLEARE PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SCP T. & ASOCIATII SPRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea cauzei în primă instanță și acordă cuvântul asupra excepției.
Consilier juridic M. I. pentru pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI solicită respingerea excepției, apreciind că în soluționarea cauzei competența revine Curții de Apel C..
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., la data de 1 octombrie 2013, reclamanta R. A. PENTRU ACTIVITATI NUCLEARE PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SCP T. & ASOCIATII SPRL în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI a formulat contestației împotriva Încheierii nr. 99 din 10 septembrie 2013, solicitând admiterea contestației și anularea parțială a Deciziei Curții de C. nr.21 din 1 iulie 2013, în sensul de a se constata nelegalitatea măsurilor 1, 5, 12, 13, 14, 15.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin Încheierea nr. 99 din 10 septembrie 2013 s-a respins contestația înregistrată sub nr.4321 din 23 iulie 2013 formulată de R. A. PENTRU ACTIVITATI NUCLEARE PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SCP T. & ASOCIATII SPRL împotriva Deciziei Curții de C. nr.21 din 1 iulie 2013.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.227 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. și Legea 554/2004.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, Încheierii nr. 99 din 10 septembrie 2013, pronunțată de C. de C. a României – Comisia pentru soluționarea contestațiilor, Deciziei Curții de C. nr.21 din 1 iulie 2013, raportul de control înregistrat la RAAN sub nr.5690 din 29 mai 2013, nota de conciliere nr.5713 din 29 mai 2013, obiecțiuni la raportul de control, contestația RAAN la decizia nr.21 din 1 iulie 2013.
În ședința publică din data de 5 decembrie 2013, din oficiu, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004.
Examinând cu prioritate excepția invocată, C. constată ca este întemeiată pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea Încheierea nr. 99 din 10 septembrie 2013, emisă de C. de C. a României .
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 conform cu care „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procese și cereri în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Legea stabilește o plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ în favoarea tribunalului, situațiile în care curțile de apel dobândesc o astfel de competență fiind arătate la art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care „Curțile de apel judecă: în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”.
Competența materială se stabilește în raport cu rangul local și județean sau central al autorității emitente, litigiul urmând a fi soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale sau județene, respectiv instanței de contencios administrativ a curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.
Faptul că, prin încheierea pe care o pronunță structura centrala a Curții de C. se respinge sau se admite, in parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de C. Județeană, actul administrativ care produce efecte juridice si care este supus obligației de executare este tot decizia Camerei județene care este o autoritate publică de nivel local.
Dispozițiile art.228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/04.11.2010, care stabilesc in favoarea curții de apel competenta de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competenta stabilite prin art.10 din Legea nr.554/2004, in acest sens fiind si decizia nr.4522/2011 a ICCJ prin care a fost admisa excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Cum actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate publică locală, respectiv de Camera de C. D. si nici nu este prevăzută în cauză o competență expresă a curții de apel, instanța va face aplicarea art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004 și va stabili competența materială de soluționare a cauzei, în fond, a tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantului, care este Tribunalul D. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, potrivit art. 10 alin. 3 din aceeași lege.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 și art. 1591 Cod procedură civilă, C. va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de reclamanta R. A. PENTRU ACTIVITATI NUCLEARE PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SCP T. & ASOCIATII SPRL în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992), în favoarea Tribunalului M. - Secția C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Președinte, G. C. | ||
Grefier, P. F. |
Red.jud.G.C.
Tehnored.F.P.F.
07 Decembrie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
