Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 775/95/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător C. P.
Grefier M. I.
_
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. F., împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții DGFP Gorj actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:
S-a arătat că intimata pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a depus întâmpinare și recurentul reclamant a depus concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul V. F., cu domiciliul în orașul Tg-Cărbunești, ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, sector 5, ..
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că prin sentința nr. 319 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2366 pronunțată de Curtea de Apel C. la 12 mai 2009 ca urmare a respingerii recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 23 martie 2004 – 20 noiembrie 2005.
A fost admisă în parte acțiunea reclamantului V. F. și pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj au fost obligați să-i acorde, în funcție de data angajării, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare datorate pentru perioada 21 noiembrie 2006 – 20 iunie 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cererea formulată de reclamant vizează lămurirea dispozitivului acestei sentințe prin specificarea în dispozitivul acesteia a procentului de câte 25% pentru fiecare din cele două suplimente, motivându-se că nu se poate pune în executare sentința civilă irevocabilă.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 2811 C.pr.civ. în conformitate cu care „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
În considerentele sentinței civile instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de reclamant sunt datorate de pârâți în raport de art. 31 din Legea nr. 118/1999 și art. 31 alin.4, că în privința modalității de calcul a procentelor pentru suplimentul postului și al treptei de salarizare legiuitorul nu a reglementat acest aspect prin legile de salarizare pentru funcționarii publici, stabilirea cuantumului celor două suplimente revenind pârâților.
Raportat la cadrul legal existent la momentul pronunțării hotărârii de către Tribunalul Gorj se concluzionează că cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât așa cum rezultă din expunerea anterioară considerentele sentinței sunt în deplină concordanță cu dispozitivul acesteia explicitându-se în mod amplu că nu există bază de calcul pentru procentele de câte 25% pentru cele două suplimente, din acest punct de vedere existând și autoritate de lucru judecat având în vedere că aceeași solicitare de acordare procentuală a celor două suplimente a fost analizată de instanța de fond, acțiunea fiind admisă doar în parte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul V. F., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că prin Sent. nr. 319/02.09.2009 pronunțată în dosarul nr._/95/2008 de Tribunalul Gorj, pârâții au fost obligați în solidar să îi plătească drepturile bănești prevăzute de art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999 R, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în același procent pentru perioada 21.11._06, în sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății respective. În baza Sentinței nr. 319/02.09.2009 instanța de fond i-a admis acțiunea acordându-i drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare fără a menționa procentul de 25% și 25% din salariul de bază în dispozitivul acestei sentințe, care fiind irevocabilă și investită cu formula executorie nu paoate fi pusă în executare. Aceste drepturi constituie bunuri în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO și pentru a putea beneficia de protecția acestei dispoziții se impune a se cuantifica drepturile prin lămurirea dispozitivului în sensul că suplimentul postului și suplimentul treptei să se acorde în procent de câte 25% fiecare din salariul de bază menționate în dispozitivul acestei sentințe. Consideră neîntemeiată și nelegală motivarea Încheierii din 19.06.2013, instanța considerând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281 ind 1 C.proc. civ, aprecierea judecătorului fiind arbitrară întrucât într-o speță similară cu a sa, în care a judecat, a pronunțat prin încheiere de ședință admiterea cererii de lămurire a dispozitivului. A indicat Sent. civ. nr. 2361/19.11.2008 pronunțată în dosarul nr._/95/2008, dosarul nr._/95/2008; dosarul nr._/95/2008.
În drept au fost invocate disp. art. 299, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.proc.civ.
A atașat în fotocopie înscrisuri: Încheierea de ședință din 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ ; Sent. nr. 2327/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2008; Decizia nr. 998/26.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008.
Intimata pârâtă DGRFP C. – AJFP Gorj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că sentința pronunțată este temeinică și legală. A arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că nu există baza de calcul pentru procentele de câte 25% pentru cele două suplimente și că există autoritate de lucru judecat întrucât aceeași solicitare de acordare procentuală a celor două suplimente a fost analizată de instanța de fond, acțiunea fiind admisă doar în parte.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept dar s-a solicitat și judecata în lipsă, conform disp. art. 411 alin 2 NCPC.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele :
Reclamantul a investit prima instanță cu o cerere de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 319 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2366 pronunțată de Curtea de Apel C. la 12 mai 2009 prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantului V. F. și obligați pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj să-i acorde, în funcție de data angajării, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare datorate pentru perioada 21 noiembrie 2006 – 20 iunie 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în sensul de a specifica în dispozitiv procentul de câte 25% pentru fiecare din cele două suplimente.
Instanța de fond a respins cererea în temeiul considerentelor susmenționate.
Recurentul critică hotărârea, invocând greșita aplicare a legii respectiv disp.art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Criticile nu sunt fondate.
O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, lipsa de temei legal netrebuind a fi însă confundată cu violarea legii sau nemotivarea. Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată. Cu alte cuvinte, pentru ca această susținere să fie întemeiată trebuie a se constata, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată în drept ( dacă ea este motivată, dar greșit, atunci viciul constă în violarea legii, cu nuanțele ei - greșita interpretare sau aplicare a legii) iar pe de altă parte, că nu există în legislația în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză.
În cauză prima instanță a motivat în drept hotărârea pronunțată, respectiv a indicat normele juridice în baza cărora și-a fundamentat silogismul judiciar prin care a justificat soluția pronunțată, astfel că în mod eronat recurentul afirmă că hotărârea ar fi lipsită de temei legal.
În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică nesocotirea de regulă a unei norme de drept substanțial ori interpretarea eronată a normei juridice aplicabile, pot exista două ipoteze:
a) Pentru a fi în prezența primei ipoteze trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: legea pretins încălcată să existe și să fie în vigoare la momentul judecății; să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii; viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, care contravine exigențelor legii stabilite corect în considerente.În cauză nu sunt întrunite aceste condiții, adică dispozitivul Încheierii nu contravine exigențelor legii stabilite corect în considerente.
b) Pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, în raport cu exigențele textelor de lege.
În cauză, în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt – respectiv că în considerentele sentinței civile nr. 319/02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2008 s-a reținut că drepturile solicitate de reclamant sunt datorate de pârâți în raport de art. 31 din Legea nr. 118/1999 și art. 31 alin.4, astfel că în privința modalității de calcul a procentelor pentru suplimentul postului și al treptei de salarizare legiuitorul nu a reglementat acest aspect prin legile de salarizare pentru funcționarii publici, stabilirea cuantumului celor două suplimente revenind pârâților.
Prin urmare în mod corect prima instanță a concluzionat că raportat la disp. art. 281 ind 1 C.proc.civ. cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât considerentele sentinței sunt în deplină concordanță cu dispozitivul acesteia, în sensul că legiuitorul nu a stabilit procentul de 25%, stabilirea cuantumului celor două suplimente revenind pârâților, acesta fiind motivul pentru care acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte. Admiterea cererii de lămurire a dispozitivului în sensul solicitat de reclamant ar fi condus practic la modificarea soluției pronunțate prin Sent. nr. 319/02.09.2009, adică ar fi însemnat admiterea în totalitate a cererii, fapt nepermis de principiul securității raporturilor juridice, o astfel de modificare putând fi obținută doar prin promovarea căilor de atac, în condițiile legii, nicidecum prin utilizarea procedurii instituită de art. 281 ind 1 C.proc.civ..
În raport de considerentele de mai sus, Curtea constată neîntemeiate motivele de recurs formulate de reclamant, astfel că în temeiul disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. F., împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții DGFP Gorj actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. I. |
Red. Jud.CP
Tehnored. MI 2 ex. 12.03.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3613/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
