Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2457/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2457/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 197/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2457/2013
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător A. C.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul T. D. împotriva deciziei nr._ din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimata R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuentul T. D. și consilier juridic B. F. G. pentru intimata R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic B. F. G. pentru intimată depune întâmpinare.
Revizuentul T. D. arată că nu solicită termen pentru observare luând cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra cererii de revizuire.
Revizuentul T. D. apreciază că prezenta cerere de revizuire e admisibilă și astfel se impune admiterea. Arată că nu deține înscrisuri noi care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Consilierul juridic al intimatei R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ M. pune concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă motivat de faptul că prezenta nu se încadrează în dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia nr._ din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ * s-a admis recursul declarat de pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ M. împotriva sentinței nr.1507 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu reclamantul T. D..
S-a modificat în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și înlătură dispozițiile privind acordarea contravalorii sporului de risc în procent de 25% pentru perioada 1.01.2010 – 30.06.2011.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, aceasta a fost tranșată de instanța de fond, care a reținut în mod corect că litigiul privește drepturile bănești ale funcționarilor publici, ci nu un litigiu privind anularea unui act administrativ, pentru a fi necesară parcurgerea procedurii speciale prealabile.
În ceea ce privește critica recurentei pârâte referitoare la acordarea sporului de risc de 25% din salariul de bază, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, acest spor fiind reglementat de art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, conform cu care „Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază”, iar intimatul reclamant se încadrează în aceste dispoziții legale.
Legea nr. 46/2008 nu prevede elaborarea vreunei reglementări subsecvente care să stabilească modalitatea de punere în aplicare a art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008, astfel încât susținerile recurentei că nu au fost elaborate normele de aplicare a codului silvic și nu se poate acorda sporul prevăzut de lege nu pot fi reținute.
În ceea ce privește acordarea sporului de risc pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2010, s-a apreciat că personalului silvic îi sunt aplicabile dispozițiile Legea nr. 330/2009.
Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 330/2009 dispozițiile prezentei legi se aplică:
a) personalului din autoritățile și instituțiile publice, respectiv, Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, autoritățile administrative autonome precum și instituțiile din subordinea acestora finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale
b) personalul din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale
c) personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii ( alin. 1 ).
Dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol prevăd expres că, Legea nr. 330/2009 nu se aplică BNR, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
De asemenea, alin. 3 al art. 2 din aceeași lege prevede că „ intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate publică și asimilat acestuia, precum și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici”.
Prin OUG nr. 59/2000, prin art. 58 alin. 1 s-a statuat faptul că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 fără a se face distincție între personalul care ocupă funcții publice în baza unei numiri sau personalul silvic angajat cu contract individual de muncă.
Cum intimatul reclamant a fost angajat ca tehnician în cadrul Direcției Silvice Gorj, făcând parte din categoria personalului silvic, personal cu statut special potrivit OUG nr. 59/2000, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legea nr. 330/2009, aceasta pentru că, pe de o parte la art. 2 alin. 3 din Lege se prevede expres că aplicarea acesteia vizează și personalul care beneficiază de statute speciale, iar pe de altă parte, art. 2 alin. 2 din Lege nu exclude aplicarea acesteia personalului silvic.
Față de cele expuse, s-a constatat că în mod eronat prima instanță a apreciat că în speță, pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2010 nu sunt aplicabile dispozițiile Legea nr. 330/2009.
D. fiind faptul că sporul de risc de 25% nu are o reglementare legală începând cu data de 1.01.2010, în mod netemeinic și nelegal prima instanță a admis cererea reclamantului privind acordarea acestuia pentru perioada 1.01._11.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul T. D..
Revizuientul a invocat faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a dat mai mult decât s-a cerut, invocînd disp. art.322 pct.5 C.P.C.
În dezvoltarea motivului de revizuire revizuientul a arătat că, în mod greșit instanța de recurs a apreciat că, în cauză, ar fi aplicabile prev.Legii nr.330/2009 în condițiile în care intimata pârâtă nu a cerut prin întâmpinarea formulată sau în motivele de recurs, să se constate că personalului silvic i s-ar aplica dispozițiile Legii nr.330/2009.
A arătat revizuientul că intimata pârâtă nu ar fi putut susține o astfel de teză, dat fiind faptul că nici un salariat al Regiei nu a fost remunerat conform Legii nr.330/2009.
Dacă instanța de recurs ar fi pus în discuție acest motiv de recurs invocat din oficiu, revizuientul și-ar fi putut formula apărări în sensul că personalul silvic angajat pe bază de contract individual de muncă are salariul determinat pe baza contractului colectiv de muncă, conform art.20 din OUG nr.59/2000.
Cu privire la aplicabilitatea disp. Legii nr.330/2009 revizuientul a arătat că acest act normativ se referă la personalul plătit din fondurile publice, iar personalul silvic contractual angajat al Regiei este plătit din veniturile realizate prin munca depusă și nu din fondurile publice.
A invocat revizuientul și disp. art.1 alin.2 din HG nr.229/2009, art.8 alin.1 lit.n și o din Contractul Colectiv de Muncă, anexa nr.4 din CCM.
Analizînd cererea de revizuire formulată Curtea reține următoarele:
Prin motivul de revizuire detaliat de către revizuent se reține că acesta a înțeles să-și întemeieze cererea pe disp. art.322 pct.2 C.P.C. prin care se reglementează ipoteza formulării unei cereri de revizuire a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Din modul de redactare a textului de lege pe care revizuentul și-a întemeiat cererea se reține că acesta face aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesele civile, principiu în conformitate cu care nu este permis instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale și, totodată, nu i se permite să nu se pronunțe asupra cererilor formulate.
Acest motiv de revizuire privește doar obiectul acțiunii, nu și cauza ei, ceea ce conduce la concluzia că instanța poate reține incidența unor temeiuri de drept noi, neinvocate de reclamant în acțiune sau de pârât în întâmpinare.
În speță, instanța de recurs a avut în vedere cererea formulată de reclamant cu privire la îndreptățirea sa la acordarea sporului de risc de 25% din salariul de bază pe perioada 05.07._11, soluția pronunțată de instanța de recurs fiind cu referire strictă la acest spor de risc.
Din dezvoltarea motivului de revizuire formulat se reține că revizuentul critică, în speță, considerentele hotărârii reținute de instanța de recurs, invocând faptul că instanța a depășit limitele motivelor de recurs cu care a fost investită, ceea ce, din reglementarea disp. art.322 pct.2, nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, motivul prev. de art. 322 pct.2 C.P.C. avînd în vedere numai pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății care alcătuiesc fondul pricinii și nu în raport de motivele invocate în recurs, respectiv de soluția pronunțată de instanță.
Față de toate aceste considerente va fi repsinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul T. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T. D. împotriva deciziei nr._ din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimata R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, A. C. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. A.R.
2ex./A.C. /21.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 8512/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 5045/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
