Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre din 12-09-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 25454/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. C. G.
Judecător -G. D. C.
Judecător -R. E. C.
Grefier- S. Giurgiteanu
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. M. P. împotriva sentinței numărul 6823 din data de 05.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. CIUPERCENII NOI și C. L. CIUPERCENII NOI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant M. M. P. și intimații pârâți P. C. CIUPERCENII NOI și C. L. CIUPERCENII NOI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul Arhivă, intimații pârâți au depus întâmpinare și au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, o reține spre deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința numărul 6823 din data de 05.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de reclamantul M. M. P., membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Ciupercenii Noi, județul D., cu domiciliul ales la sediul Primăriei Ciupercenii Noi, județul D., în contradictoriu cu P. comunei Ciupercenii Noi si C. L. Ciupercenii Noi, cu sediul in . D. .
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin acțiunea pendinte reclamantul M. M. P. a solicitat acordarea sporului de dificultate în cuantum de 50 % din salariul de încadrare, în conformitate cu dispozițiile art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006.
Potrivit art. II alin. 1 din Legea 263/2006 pentru aprobarea OUG 209/2005 ,,salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% (n.n.) din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor".
S-a constatat ca intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda, în perioada imediat următoare adoptării legilor fondului funciar, o recompensă activității suplimentare desfășurate de membrii comisiilor de fond funciar, acordarea acestui spor nefiind o cerință imperativă a legii, neputându-se acorda automat, pentru ca altfel nu ar mai fi atins scopul legii, anume acela de accelerare a procesului de constituire si reconstituire a dreptului de proprietate.
Textul de lege stabilește expres că perioada de aplicare a normei este de un an de la data intrării în vigoare a legii. În caz contrar, legiuitorul ar fi folosit, în locul sintagmei "pe o perioada de un an" expresia "anual" care ar fi dus la concluzia ca sporul se va acorda nelimitat în timp, de la data intrării în vigoare a legii. Însa legiuitorul a preferat sa limiteze în timp acordarea sporului respectiv, folosind o expresie care nu lasă loc la nicio interpretare alternativa.
Existenta celei de-a doua teze a articolului citat are o explicație logică, ce are ca premisă momentul la care legea a intrat în vigoare, respectiv luna iulie 2006. Totodată trebuie avut în vedere prevederea legală conform căreia sporul se acorda în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, iar fondurile se alocă la începutul exercițiului bugetar, care începe în prima zi a anului. Sporul de dificultate a fost acordat în mod expres pentru fiecare perioada, prin acte normative speciale care au modificat și completat prevederile Legii nr. 18/1991: inițial pe o perioada de 1 an (iulie 2006 - iulie 2007 pentru membrii Comisiei constituită în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, conf. art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006), iar ulterior a fost prelungită acordarea sportului pe o perioada de încă un an (28.12._07), în conformitate cu dispozițiile art. II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 136/2006.
În contextul în care pentru anii următori, legiuitorul nu a mai intervenit legislativ pentru acordarea sporului de dificultate, se constată că acest spor nu mai poate fi acordat peste limita stabilită de către legiuitor, dat fiind că sporul de dificultate nu este un drept salarial cu caracter permanent, care sa fie acordat pe durata funcționării acestei comisii, legiuitorul putând, în momentul când în mod obiectiv ajunge la concluzia ca nu se mai impune acordarea lui, să dispună încetarea plății acestuia, pe anumite perioade.
Însă, conform dispozițiilor celei de-a doua teze a art. II alin. 1 din Legea 263/2006, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acorda se putea face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
În cauză, primarul comunei Ciupercenii Noi nu a emis dispoziție prin care să stabilească indemnizația acordată reclamantului cu titlu de spor de dificultate.
Textul condiționează, așadar, acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Astfel, sporul poate fi de până la 50 %, situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestui procent.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de dificultate rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 18/1991, pe perioada cât funcționează comisiile comunale, orășenești si municipale, precum si comisiile de lichidare, membrii acestora, încadrați cu contract individual de munca, se considera delegați, iar ceilalți membri ai comisiilor primesc o indemnizație ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii.
Pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiilor de fond funciar, modalitatea de încadrare si remunerare a membrilor acestora este stabilita de art. 117, iar sintagma anual din dispoziția legală invocată de către reclamantă prevede faptul că anual conducătorul autorități are obligația stabilirii prin act administrativ a persoanelor care fac parte din aceste comisii si cuantumul sporului, în condițiile în care sporul de dificultate se acordase pe o perioada de 2 ani. Caracterul de repetabilitate nu poate depăși perioada de acordare, în condițiile în care pentru anul 2008 și în continuare sporul nu a mai fost acordat.
Reclamantul nu este îndreptățită să beneficieze de sporul de dificultate pentru anul 2010, întrucât prin dispozițiile Legii cadru nr. 330/2009 s-a urmărit reglementarea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se în mod imperativ că, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Or, de la adoptarea acestei legi, prevederile privind sporul de dificultate pentru membrii Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar nu se mai pot aplica, acestea fiind abrogate implicit.
Sistemul de salarizare reglementat prin lege are la bază, printre alte principii, conform art. 3 alin. 1 lit. b din lege și principiul supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a modificat sau abrogat (expres sau implicit) toate actele normative anterioare ce conțin dispoziții contrare, astfel încât, pentru anul 2010 nu se pot acorda decât sporurile și indemnizațiile menționate expres în cadrul Secțiunii II a Legii nr. 330/2009, articolele nr. 18 - 23.
Dispozițiile art. 22 al. 1 din Anexa III a Legii nr. 330/2009, conform cărora „funcționarii publici au următoarele drepturi prevăzute de alte acte normative, al căror cuantum se suportă de la bugetul de stat, bugetul local sau, după caz, de la bugetul asigurărilor sociale de stat: indemnizațiile stabilite pentru activități suplimentare la care sunt desemnați să participe în cadrul unor comisii organizate în condițiile legii” sunt incidente în privința funcționarilor publici, întrucât anexa III a Legii nr. 330/2009 conține reglementări specifice acestora.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 al. 2 din Legea nr. 330/2009, „suma sporurilor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare”. Ca urmare, sporul de dificultate acordat într-un cuantum ce depășește, singur sau adunat cu alte sporuri și indemnizații, limita precizată (așa cum a solicitat reclamanta sportul de 50%) ar apărea ca fiind nelegal.
În ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, începând cu data de 1 ianuarie 2011, aceasta se face în temeiul Legii 285/2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 28 decembrie 2010, dată la care a fost abrogată legea anterioară de salarizare nr. 330/2009 (art. 39 pct. w din legea 284/2010), acest spor de dificultate neregăsindu-se în cuprinsul acestor legi.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal recurs reclamantul M. M. P., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală în baza art.309 pct.9 din c.p.c. deoarece instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art.II alin.1 din Legea nr.263/2006 referitoare la termenul de 1 an pentru acordarea sporului de 50%, în condițiile în care acest spor trebuia acordat anual.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond a încălcat prevederile OUG nr.136/2006 și ale Legii nr.263/2006 în sensul că în privința salariaților instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar u se poate reține argumentarea primei instanțe în sensul că sporul în litigiu este limitat la durata de un an de la . legii nr.263/2006.
Analizându-se recursul formulat în cauză, se constată că acesta este nefundat și urmează a fi respins pentru considerente care vor fi arătate în continuare:
Potrivit articolului II alin.I din Legea nr.263/2006, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art.12 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 1 an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Examinându-se coroborat dispozițiile art.II alin.1 din Legea nr.263/2006, se reține că în primul an de la . legii sporul se acordă prin efectul legii iar în anii ulteriori stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului se face de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Pe cale de consecință, pentru anii ulteriori anului scurs după . legii nr.263/2006 (perioada iulie 2006 – iulie 2007), în vederea acordării sporului, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, era imperios necesar ca să se stabilească de către conducătorul instituției implicate în aplicarea legilor fondului funciar salariații cărora cărora li se cuvenea acest spor și a cuantumului sporului cuvenit fiecăruia dintre aceștia, cu încadrarea în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, avându-se în vedere și că procentul de 50% din salariul de încadrare prevăzut în dispoziția legală analizată reprezintă plafonul maximal al sporului de dificultate.
În lipsa unei dispoziții prin care conducătorul instituției implicate în aplicarea legilor fondului funciar să decidă acordarea acestui spor, el nu poate fi acordat direct de către instanța de judecată deoarece art.II alin.1 din Legea nr.263/2006 prevede doar posibilitatea acordării acestuia și nu obligativitatea de a fi acordat.
Analiza de oportunitate a acordării sporului de dificultate prevăzut de art.II alin.1 din Legea nr.263/2006 aparține exclusiv conducătorului instituției implicate în aplicarea legilor fondului funciar și aceasta nu poate fi suplinită de către instanța de judecată al cărei control se exercită numai asupra legalității actului administrativ sau refuzului emiterii unui astfel de act, și nu asupra oportunității emiterii sale.
D. consecință, deși prin înscrisurile existente la dosarul cauzei s-a făcut dovada alocării unor fonduri pentru plata sporului analizat pe perioada în care acesta s-a solicitat de reclamant, în lipsa unei dispoziții a primarului din . D., prin care să se stabilească salariații cărora să li se cuvină acest spor și cuantumul acestuia el nu poate fi acordat de către instanța de judecată, deoarece refuzul primarului de a emite o dispoziție prin care să se stabilească salariații cărora li se cuvine acest spor și cuantumul lui nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit.i din legea nr.554/2004, ci echivalează cu neacordarea sporului de dificultate, prerogativă ce îi revine conform legii.
Având în vedere considerentele expuse anterior, apare ca fiind inutilă examinarea și a celorlalte motive formulate de recurent în condițiile în care ele vizează exclusiv aspecte de oportunitate și nu de legalitate ale actului administrativ, astfel încât urmează ca în baza art.312 alin.1 din c.p.c. să fie respins recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M. M. P., împotriva sentinței numărul 6823 din data de 05.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. CIUPERCENII NOI și C. L. CIUPERCENII NOI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Președinte, A. C. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, R. E. C. |
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red.R.E.C.
S.G. 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6798/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
