Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5766/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5766/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 11013/63/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5766/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- A. C.
JUDECĂTOR- L. C. M. Z.
JUDECĂTOR -L. B.
GREFIER- T. A.
x.x.x
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe
recurent M. I. CU DOMICILIU ALES LA P. DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ, recurent P. C.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursurile formulate de recurentul pârât P. C. și recurentul reclamant M. I. CU DOMICILIU ALES LA SEDIUL P.M.S., împotriva sentinței nr. 1360 din 15.06.2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2010, în contradictoriu cu intimații pârâți M. JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și M. FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic V.V. pentru recurentul pârât P. C., lipsind celelalte părți.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul reclamant M. I. arată că este de acord cu calculul efectuat de recurentul pârât P. C. și recursurile au fost formulate în termen și motivate, după care,
Consilierul juridic V. V. pentru recurentul pârât P. C. depune la dosar calculul efectuat privind fracțiunile care au fost neglijate pentru orele lucrate în afara programului normal de lucru privind pe recurentul reclamant M. I. , după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilierul juridic V. V. pentru recurentul pârât P. C. solicită admiterea recursului formulat și admiterea cererii de chemare în garanție .
Cu privire la recursul formulat de recurentul reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat, susținând că în primul ciclu procesual s-a lămurit aspectul cu privire la cheltuielile de judecată care s-au acordat. Referitor la acordarea orelor suplimentare pe anul 2009 a arătat că s-au acordat orele suplimentare pe anii 2007 -2008, fără anul 2009, după care, s-a trecut soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Pe rolul Tribunalului D. – Secția contencios administrativ și fiscal,
Prin sentința nr. 1360 din 15.06.2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2010, a respins excepția referitoare la lipsa semnăturii cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței materiale a instanței, a netimbrării cererii și a lipsei procedurii prealabile.
A respins excepția prescripției ca rămasă fără obiect.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților M. Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Finanțelor Publice.
A respins acțiunea împotriva pârâților M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, Administrația Națională a Penitenciarelor, București, ..47, sector 2 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, pentru lipsa calității procesual pasive.
A admis in parte acțiunea precizata formulata de reclamantul M. I. cu domiciliul procedural ales în C., ..89, la P. de Maximă Siguranță, formulată împotriva pârâtului P. C., cu sediul în C., ..89.
A obligat pârâtul P. C. la plata către reclamant a sumei totale de 1392 lei brut, actualizată la data platii efective cu indicele de inflatie corespunzator in raport de data scadentei fiecarei sume componente a sumei totale, reprezentând contravaloarea orelor efectuate suplimentar și necompensate.
A obligat pârâtul P. C. către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 280 lei.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, ca inadmisibilă.
A respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtul P. C., ca lipsită de interes.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța a constatat:
Excepția necompetenței materiale este neîntemeiată deoarece competența instanței de contencios administrativ se stabilește potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d cod procedură civilă în raport de partea ce are legitimare procesuală pasivă și calitate acesteia de instituție locală sau județeană sau instituție centrală; or, în speță P. C. nu are calitatea de autoritate sau instituție centrală, pentru a se putea reține necompetența tribunalului.
Neîntemeiate sunt și excepția netimbrării acțiunii, față de faptul că cererea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 15 din Legea nr. 146/1997, precum și a lipsei semnăturii cererii, constatând că cererea este semnată de avocat și are atașată împuternicirea avocațială.
Față de precizarea că este vizată doar perioada 1 ian. 2007 - 31 dec. 2009, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2005 a rămas fără obiect.
În consecință aceste excepții au fost respinse.
De altfel, soluțiile date acestor excepții în primul ciclu procesual au fost menținute prin decizia de casare, iar art.315 C.pr.civ stabilește că dezlegările date de instanța de recurs asupra problemelor de drept sunt obligatorii pentru instanța de fond.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive, s-a reținut, prin chiar decizia de casare, că, față de obiectul cauzei, legitimarea procesuală pasivă este justificată doar pentru instituția cu care reclamantul are un raport juridic de drept substanțial.
Prin urmare, dat fiind faptul că despăgubirile solicitate de reclamant sunt derivate din raportul de serviciu în care acesta este parte, calitatea procesuală pasivă aparține unității cu personalitate juridică ce este de asemenea parte a raportului de serviciu, în speță pârâtului P. C..
În consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive în privința pârâților ANP, MJ și MFP.
În consecință aceste excepții au fost respinse.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamantul este funcționar public cu statut special în cadrul Penitenciarului C. desfășurând un program special de muncă, respectiv ture de 12 ore pe zi cu repaus de 24 de ore și 12 ore pe noapte cu repaus de 48 de ore.
Prin prezenta cerere a solicitat plata orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru și în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care potrivit dispozițiilor legale nu se lucrează începând cu data de 01.01.2007 până la 31.12.2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată (precizarea din 13.01.2011).
Regimul juridic al orelor suplimentare efectuate de categoria funcționarilor publici cu statut special din care face parte reclamantul este reglementat de art.16 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor cu statut special din Sistemul Administrației Penitenciarelor, care face trimitere expresă la art. 43 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul Funcționarilor Publici din ANP.
Astfel, potrivit art. 45 alin 3 din Legea 293/2004 republicată ( în forma inițială, art.43), "Orele prestate de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (4) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate".
Iar art. 16 din OG 64/2006 prevede în mod explicit că pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste dispoziții se completează însă, conform art. 46 din Statut, cu regulamentele de ordine interioară elaborate de conducerea ANP și de unitățile aflate în subordinea acesteia în ceea ce privește modul de organizare a timpului de lucru, a pauzelor și evidența prezenței funcționarilor publici la serviciu, respectiv Ordinul nr. 399/2007 emis de M. Justiției pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.64/2006 și Decizia nr.307/25.01.2007 emisă de Directorului General al ANP dar și cu dispozițiile de drept comun, respectiv art.109, 110, 112 ,113 si art. 116,117 din Codul Muncii .
Ordinul nr.399/2007 și Decizia Directorului General ANP nr. 307/25.01.2007 care statuează, în esență aceleași reglementări ca și art. 45 din Statut, stabilind în același timp însă, distincția dintre orele suplimentare efectuate în cazul lucrului în ture și cele efectuate cazul programului normal.
Din interpretarea prevederilor cuprinse la pct. 11 din Ordinul nr.399/2007 și în art.4 alin.2 și 3 din Decizia nr. 307/2007 rezultă că programul în ture presupune și munca în zilele de repaus săptămânal sau în cele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, astfel încât orele suplimentare se calculează raportat la durata normală a timpului de lucru, conform pontajului.
Așadar, faptul că efectuarea turei de lucru se realizează în zilele de repaus săptămânal sau în cele declarate nelucrătoare, nu justifică plata sporului.
În acest sens, s-a pronunțat și instanța de control în decizia de casare.
Prin urmare, la stabilirea orelor efectuate suplimentar, instanța va avea în vedere doar orele efectuate în plus față de durata normală a timpului de lucru ( 40 ore/săptămânal, respectiv 160, 168, 176 sau 184 ore/lunar).
Potrivit disp. Ordinului 399/2007 plata orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se face potrivit disp. art. 11.5: „a) total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrate din lună = ore lucrate suplimentar; b) ore lucrate suplimentar /8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c) primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75%, iar diferența până la 8 se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează”. Prin urmare, calculul orelor suplimentare se face avându-se în vedere orele efectiv prestate. Modalitatea de calcul este impusă prin Ordinul amintit, ordin ce nu a fost contestat.
Se mai reține că Decizia nr.307/2007 stabilește că "programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezenta la serviciu mai mult de 8 ore, se stabilește la începutul anului, prin Decizie de zi pe unitate de către directori, în raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal". Se dispune că șefii de direcții sau servicii sau coordonatorii compartimentelor desemnează prin decizie de zi pe unitate, persoana cu atribuții de întocmire a fiselor individuale de evidență a orelor suplimentare, conform anexei 1 la Decizie. Pe baza fișelor individuale se întocmește o situație centralizatoare ce se comunică compartimentului financiar împreună cu fisele de pontaj. Se elaborează, la nivelul fiecărei unități un Raport anual privind orelor suplimentare.
Conform formularului anexa nr.1 la Decizia 307, Fișa individuală de evidențiere a orelor suplimentare și a timpului liber acordat în compensare, trebuie completată anterior efectuării orelor suplimentare, având în vedere obligația șefului ierarhic superior de a emite o dispoziție scrisă pentru efectuarea orelor suplimentare, exceptând categoriile de personal a căror activitate presupune efectuarea de ture și implicit ore suplimentare. Acordul funcționarului public este certificat de semnătura angajatului în ziua respectivă.
Astfel la dosar a fost depus Raportul privind orele suplimentare efectuate la nivelul unității în anul 2009, nr._/PCDJ/10.02.2010, din care rezultă că în cadrul compartimentului pază și supraveghere unde este încadrat reclamantul s-au efectuat în cursul anului 2009 un număr de_ ore suplimentare care însă au fost compensate în totalitate cu timp liber.
De asemenea, pârâtul recunoaște că pentru 2007 nu s-a întocmit un astfel de raport.
În ceea ce privește deciziile de zi, pârâtul s-a apărat în sensul că aceste înscrisuri conțin informații clasificate și nu pot fi depuse la dosar.
A depus însă fișele lunare privind prezența la serviciu a reclamantului precum și situație centralizatoare a pontajelor lunare, pentru perioada_ .
A susținut pârâtul că acele fișe individuale de evidență a orelor suplimentare nu au fost întocmite, întrucât orele suplimentare au fost compensate cu timp liber, iar fișele respective se impunea a fi întocmite doar în cazul în care ar fi fost plătite.
Raportul de expertiză întocmit în cauză, de expert T. C., a concluzionat că reclamantul a efectuat ore suplimentare în anumite luni, situația centralizatoare fiind depusă în anexa 1 la raport; în această anexă expertul a avut în vedere orele suplimentare peste durata normală a timpului de lucru.
Pentru luna ianuarie 2007, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 12 ore suplimentare, din care numai 4 au fost compensate cu timp liber, astfel incat reclamantul este indreptatit la despagubirea aferenta celor 8 ore suplimentare efectuate si necompensate, aspect necontestat de parti, despagubire in cuantum de 138, 88 lei brut.
Pentru luna decembrie 2007, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 16 ore suplimentar; care nu au fost compensate cu timp liber, astfel incat reclamantul este indreptatit la despagubirea aferenta celor 16 ore suplimentare efectuate si necompensate, aspect necontestat de parti, despagubire in cuantum de 307,21 lei brut.
Pentru luna octombrie 2008, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 11 ore suplimentare, care nu au fost compensate cu timp liber, paratul sustinand ca reclamantul a efectuat 11 ore suplimentare care au fost compensate luna urmatoare cu tura recuperare.
Din pontajul lunii noiembrie 2008 a rezultat prestarea efectivă a 182 ore față de 160 ore lucrătoare ale lunii, rezultand ca reclamantul a efectuat 22 ore suplimentare si ca cele 11 ore suplimentare efectuate in noiembrie 2008 nu au fost compensate, chiar daca in pontaj reclamantul figureaza cu 1 tura recuperare.
Rezulta astfel ca reclamantul a efectuat in octombrie 2008 un numar de11 ore suplimentare ce nu au fost compensate, fiind îndreptățit la despăgubirea aferentă în sumă de 88,49 lei brut (se plătesc doar 8 ore, întrucât fracțiunile se neglijează; primele 2 ore cu un spor de 75%, iar diferența până la 8 cu un spor de 100% din salariul de bază).
Pentru luna noiembrie 2008, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 22 ore suplimentar; care nu au fost compensate, paratul sustinand ca reclamantul a efectuat 22 ore suplimentare care au fost compensate luna urmatoare cu tura recuperare.
Din pontajul lunii decembrie 2008 a rezultat prestarea efectiva a 182 ore fata de 160 ore lucrătoare ale lunii, rezultand ca reclamantul a efectuat 22 ore suplimentare si ca cele 22 ore suplimentare efectuate in noiembrie 2008 nu au fost compensate, chiar daca in pontaj reclamantul figureaza cu 2 ture recuperare.
A rezultat astfel ca reclamantul a efectuat in noiembrie 2008 un număr de 22 ore suplimentare ce nu au fost compensate, fiind îndreptățit la despăgubirea aferentă în sumă de 203,59 lei brut (se plătesc doar 16 ore, întrucât fracțiunile se neglijează; primele 2 ore cu un spor de 75%, iar diferența până la 8 cu un spor de 100% din salariul de bază).
Pentru luna decembrie 2008, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 22 ore suplimentare, din care 4 au fost compensate, paratul sustinand ca reclamantul a efectuat 22 ore suplimentare care au fost compensate luna urmatoare cu tura recuperare.
Din pontajul lunii ianuarie 2009 a rezultat prestarea efectiva a 156 ore fata de 160 ore lucrătoare ale lunii, rezultand ca reclamantul nu a efectuat ore suplimentare si i-au fost compensate cu timp liber doar 4 ore din cele 22 ore suplimentare efectuate in decembrie 2008.
A rezultat astfel ca reclamantul a efectuat in decembrie 2008 un numar de 22 ore suplimentare din care i-au fost compensate numai 4, fiind îndreptățit la despăgubirea aferentă în sumă de 248,82 lei brut (se plătesc doar 16 ore, întrucât fracțiunile se neglijează; primele 2 ore cu un spor de 75%, iar diferența până la 8 cu un spor de 100% din salariul de bază).
Pentru luna august 2009, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 8 ore suplimentare, care nu au fost compensate,paratul sustinand ca reclamantul nu a efectuat ore suplimentare.
Din pontajul lunii august 2009 a rezultat prestarea efectiva a 72 ore fata de 168 ore lucrătoare ale lunii, rezultand ca reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, nefiind indreptatit la despagubire.
Pentru luna septembrie 2009, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 12 ore suplimentare, din care 8 au fost compensate, paratul sustinand ca reclamantul a efectuat 12 ore suplimentare din care au fost compensate luna urmatoare 8 ore cu tura recuperare, astfel incat reclamantul nu este indreptatit la despagubirea cuvenita celor 4 ore suplimentare necompensate cu timp liber intrucat fractiunile se neglijeaza.
Instanta a constatat ca reclamantul nu este indreptatit la despagubirea aferenta celor 4 ore suplimentare necompensate cu timp liber intrucat potrivit Ordinului 399/2007 numărul de zile lucrate suplimentar se calculeaza impartind numărul de ore lucrate suplimentar la 8 ore pe zi, iar fracțiunile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.
Pentru luna decembrie 2009, raportul întocmit a stabilit efectuarea a 24 ore suplimentar; care nu au fost compensate cu timp liber, paratul sustinand ca reclamantul a efectuat 24 ore suplimentare care au fost compensate luna urmatoare cu tura recuperare, conform filei de pontaj aferent lunii ianuarie 2010.
Paratul nu a depus la dosar pontajul aferent lunii ianuarie 2010, nefacand dovada compensarii celor 24 ore suplimentare, astfel incat instanta retine ca in luna decembrie 2009 reclamantul a efectuat 24 ore suplimentare ce nu au fost compensate in luna urmatoare .
A rezultat astfel ca reclamantul este indreptatit la despagubirea aferenta celor 24 ore suplimentare efectuate in decembrie 2009, despagubire in cuantum de 405,02 lei brut (se plătesc 24 ore, primele 2 ore cu un spor de 75%, iar diferența până la 8 cu un spor de 100% din salariul de bază).
În concluzie, acțiunea reclamantului a fost admisă in parte și a fost obligat pârâtul Penitenciaru C. la plata sumei de 1392 lei (brut), actualizată la data platii efective cu indicele de inflatie corespunzator in raport de data scadentei fiecarei sume componente a sumei totale, reprezentând contravaloarea orelor efectuate suplimentar și necompensate în perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2009.
În aplicarea art.274 C.pr.civ, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată dovedite cu actele de la dosar, respectiv suma de 280 lei (100 lei onorariu avocat în recurs, 150 lei onorariu expert la fond în primul ciclu procesual, 30 lei onorariu expert în rejudecare).
Asupra cererii de chemare în garanție, instanța constată că, potrivit art. 60 C.pr.civ., poate fi chemat în garanție cel împotriva căruia poate să se îndrepte partea căzută în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Prin urmare, numai persoana care devine parte într-un litigiu, deci justifică legitimarea procesuală, și mai mult, cade în pretenții, poate chema în garanție o altă persoană.
În speță, față de soluția ce urmează a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată a pârâtului ANP, de respingere pentru lipsa calității procesuale pasive, urmează ca cererea de chemare în garanție formulată de acesta să fie respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P. C., instanța o va respinge ca lipsită de interes:
Argumentul este dat de dispozițiile O.G. nr.22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, care înlătură necesitatea pronunțării unei hotărâri în contradictoriu și cu ordonatorii principali sau secundari de credite, pentru opozabilitate, și asta deoarece, legiuitorul, printr-o lege specială de care este ținută orice persoană care cade sub incidența acesteia, deci inclusiv ANP și M. Justiției, reglementează obligativitatea ordonatorilor principali de credite de a alimenta conturile instituțiilor din subordine, în ipoteza existenței unui titlu executoriu: art.4 din OG 22/2001"(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale".
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea 554/2004 și art. 109 din Legea 188/1999.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și pârâtul P. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că in mod gresit prima instanta a apreciat ca paratii M. Justiției si Libertăților Cetățenești, M. Finanțelor si Administrația Naționala a Penitenciarelor nu au calitate procesuala pasiva.
Astfel, a arătat ca M. Finanțelor are calitate procesuala pasiva pentru rolul primordial si singular de alcătuire a bugetului statului, iar intrucât angajatorii s-au aparat de maniera ca nu au sumele de bani prinse în buget pentru aceste drepturi salariale este lipsita de temei admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a celorlalți doi parați M. Justiției si Libertăților Cetățenești si Administrația Naționala a Penitenciarelor.
Sentința este nelegala si prin prisma faptului ca obiectul acțiunii il constituie orele suplimentare lucrate de reclamant peste programul normal de lucru conform "art.45 alin 3 din Legea 293/2004 coroborat cu OG 64/2006.
Din lecturarea simpla a cestor dispoziții legale se face distincție intre doua categorii de sporuri de la litera a) si de la litera b). la litera a) unde avem primele sau orele se plătesc cu 75% si următoarele cu 100%, iar la litera b) sporul de % care se acorda pentru orele suplimentare lucrate in zilele de repaus săptămânal sau considerate libere.
Sunt doua modalități de rezolvare a acestui litigiu instanța de fond in mod |nelegal interpretând greșit actul dedus judecații a pronunțat o soluție greșita.
Una in care se identificau orele suplimentare lucrate peste programul normal de lucru, identificarea orelor lucrate in zilele de repaus săptămânal pentru a fi % diferit de litera a), conform literei b) din art. mai sus menționat sau, (varianta in care ne sunt plătite toate orele din zilele de repaus săptămânal si libere legal efectiv lucrate pe lângă orele lucrate peste programul normal de lucru.
Expertul a interes acest lucru si a făcut calculele chiar daca numai parțial însă instanța nu a îmbrățișat nici una dintre modalitățile propuse de expert, porto! de expertiza este incomplet.
Raportul de expertiză este incomplet.
Programul de lucru al reclamantului este unul atipic, iar dreptul la repausul săptămânal trebuie sa ii fie respectat. Acesta este chemat la serviciu si zilele de repaus săptămânal, iar contrar legii nu este remunerat in consecința acest lucra datorându-se instanței de fond prin respingerea obiecțiunilor.
Prin acordul colectiv privind raporturile de serviciu încheiate intre austerul Justiției, Administrația Naționala a Penitenciarelor si reprezentanții tăiaților in art.31 se stipulează ca repausul săptămânal este de 2 zile consecutive, de regula sâmbăta si duminica.
Repausul săptămânal de 2 zile consecutive, indiferent ca este sâmbăta si duminica, sau in alte zile din cursul săptămânii trebuie respectat, având dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător, sau, dupa caz a drepturilor bănești, stipulate in lege.
Repausul săptămânal este altul decât timpul liber dupa tura. Se încearcă o creare a confuziei, potrivit căreia sa se suprapună timpul liber dupa tura cu pausul săptămâni care este tot de 48 de ore consecutiv.
Zilele considerate libere sunt arhicunoscute cum de altfel si zilele de repaus săptămânal
Instanța refuza sa judece chiar daca având dispoziții legale privind un drept patrimonial in sensul ari. 1 CEDO prin aceea ca nu au luat in calcul nici una din fele doua variante in care ar fi putut sa acorde acest spor pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămâni si libere legal.
Pârâtul P. C. a refuzat plata si nu a efectuat plata, acestor ore suplimentare oferind un mod de calcul greșit, al acestora, un expert de specialitate a întocmit calculul drepturilor bănești ce i se cuvine parțial întrucat instanța de fond a respins obiectiunile reclamantului in vederea completării raportului de expertiza, instanța de fond facand calcule, pronunțându-se cu privire la o anumita suma la care nu știm daca s-au aplicat retinerile legale privind sănătatea, etc, in plus fiind si eronate, in continuare, reclamantul exemplificand modalitatea de calcul.
A mai aratat ca instanța de fond a invocat ca mod de calcul decizia 307/2007 a directorului general al ANP care culmea, in anexa 2 unde scrie cum se întocmește evidenta orelor suplimentare sunt trecute mențiuni stricte si directe ca acestea trebuie menționate pe categorii de zile: zile lucratoare, zile de repaus săptămânal, zile in care conform legii nu se lucrează.
Nu s-a luat in calcul; nici aspectul ca reclamantul putea efectua ore suplimentare . daca o perioada din acea luna fusese in concediu medical sau de odihna, dupa caz. Raționamentul pornește prin prisma faptului ca, cu titlu de exemplu, daca 10 zile a fost in concediu mai rămân alte zile in care pot face multe ore suplimentare ținând cont chiar si de varianta ca in zilele de concediu reclamantul este pontat si plătit opt ore. În modul de calcul reținut prin sentință, contrar raportului de expertiza s-a apreciat daca o perioada de timp a a fost în concediu într-o luna era imposibil ca reclamantul sa mai fi putut efectua vreodată ore suplimentare..
Expertul în plus de evidentele orelor suplimentare care sunt depuse la dosarul cauzei, a evidentei privind prezenta reclamantului la serviciu a rezultat din actele contabile si ce ore s-au plătit sau nu, dupa caz.
Regăsindu-ne pentru prima data in situația de a face obiectiuni la o sentință. aceste calcule si obiectiuni trebuiau clarificate de către expert in baza obiecțiunilor formulate de reclamant si parat si instanța in baza rolului activ, putea sa ii puna in vedere expertului de specialitate contabil sa întocmească aceste calcule.
Un alt motiv de recurs vizează aspectul ca la momentul pronunțării ,instanța a uitat de primul ciclu procesual si de cheltuielile efectuate de reclamant acolo, pronuntandu-se decât parțial cu privire cheltuielile de judecata.
Dispozițiile Lg. 293/2004 au fost aplicabile si înaintea apariției Legii salarizării astfel ca respingerea acțiunii pentru zilele de repaus săptămâni ca fiind lipsită de temei legal nu poate subzista, astfel ca sentința pronunțata de instanța de fond sub acest aspect este nelegala.
Art. 53 din Constituție:
1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege.și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, unui! dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
2). Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, l"e aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Potrivit Legii 293/2004 s-a născut dreptul la plata orelor suplimentare ca drept subiectiv in virtutea căruia pot pretinde subiectului pasiv o contraprestatie pozitivă, adică de a acorda suma de bani aferenta. Cu alte cuvinte s-a muncit peste programul normal de lucru in zilele considerate libere si de repaus saptamanal, Legea 293/2004 dispune ca se vor plați aceste ore suplimentare, iar pârâții nu s-au achitat de aceasta obligație.
Dreptul la plata orelor suplimentare a fost ingradit in contradicție cu dispozitiile constituționale. Suspendarea prin acte normative al unui drept câștigat nu poate reprezenta in nici un caz de restrângere a dreptului operand ca o veritabila privare de drepturi subiectiva, arbitrara si abuziva.
Art. 34 din Legea 293/2004 litera a) statuează ca funcționarul public cu statut special din sistemul administrației penitenciare are dreptul la salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum si premii si prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanentă si, după caz, indemnizația de conducere si salariul de merit".
Faptul ca cei îndreptățiți nu au primit efectiv sumele de bani corespunzătoare art. 43 din Lg 293/2004, in speța de fata raportat la termenul general de prescripție decembrie 2005, decembrie 2006, ci doar dupa emiterea legii salarizării nu înseamnă ca dreptul a fost desființat, restrâns, ci doar ingrădit in sensul ca in "concret au operat o veritabila lipsire de dreptul subiectiv prin sentința pronunțata instanța de fond pentru respectiva perioada. Dupa apariția legii salarizării ceasta lipsire de drept subiectiv a incetat astfel ca toti cei care indeplinesc condițile instituite prin respectivele acte sunt îndreptățiți sa beneficieze de acest icpt de la data nașterii lui. Acordarea in concret a dreptului trebuie făcuta de la momentul apariției acestuia.
A solicitat admiterea recursului, si, pe fond, admiterea in totalitate a acțiunii cu omologarea raportului de expertiza sau admiterea recursului, casarea in tot a hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre judecare la instanța de fond in vederea completării si efectuării probatoriului. Solicita cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, paratul P. C. a susținut că sentința Tribunalului D. a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 din cod procedură civilă.
Instanța de fond, în rejudecare, nu a luat în considerare, la pronunțarea sentinței,
cererea de chemare în garanție formulată și depusă în termen legal de P.
C., înlăturând astfel un mijloc de apărare al pârâtului P. C..
Instanța de fond a reținut în mod greșit că cererea de chemare în judecată formulată de către instituția parata este lipsită de interes.
Or, dispozițiile legale invocate de către instanță ( OG nr. 22/2002 ) prevăd la art. 1: Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația h plată respectivă." Invedereaza că potrivit art. 6, cu VII, punctul 3, din HG nr. 652 din 27 pai 2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului; repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora.
Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine, care sunt ordonatori terțiari de credite, potrivit dispozițiilor HG . 1849/2004.
Cum repartizarea creditelor bugetare, aprobate de Ministerul Finanțelor Publice, pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, se face de către M. Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, către instituțiile din subordinea sa, consideră că mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de interes cererea de chemare formulată de P. C..
Mai mult, M. Justiției, în calitatea de ordonator principal de credite, are obligația, potrivit dispozițiilor OG nr. 22/2002 de a face propuneri pentru introducerea în buget a urnelor acordate prin titluri executorii, pentru a fi achitate.
În concluzie, cererea de chemare în garanție are interes în condițiile în care a ratat, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că aceasta îndeplinește cumulativ condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de ce a formulat cererea.
Cu privire la extinderea cadrului procesual și pentru anul 2009, solicita sa nu fie acordate sumele aferente acestui an, deoarece prevederile art.. 315 alin. 1 din codul de procedură civilă sunt categorice și nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate în ceea ce privește anul 2009. Decizia de casare stabilește în sarcina instanței de rejudecare, printre altele,: "refacerea raportului de expertiză". Or, ținând cont că ne aflăm în situația unei casări parțiale unde hotărârea atacată își menține toate celelalte efecte ce au fost soluționate de instanța de fond și care nu au format obiectul recursului, aprecieaza că refacerea raportului de expertiză se limitează numai la anii 2007 și 2008, așa cum a dispus instanța de fond in primul ciclu procesual. De aceea, consideră că nu se poate lua în calcul Contravaloarea orelor suplimentare pentru anul 2009.
În ceea ce privesc sumele reprezentând contravaloarea orelor efectuate suplimentar și necompensate în perioada 01.01._09, învedereaza că instanța de fond nu a ținut întrutotul cont de apărările Penitenciarului C., obligându-l si plata unor ore suplimentare ce au fost compensate cu timp liber corespunzător, conform legislației specifice aplicabile sistemului penitenciar. P. C. a depus toate diligentele în a face dovada compensării corespunzătoare a orelor suplimentare efectuate și în a completa probatoriul din dosar în condițiile în care instanța de control a stabilit că această sarcină revine expertului contabil desemnat în condițiile în care s-a specificat astfel: "Expertiza nu cuprinde documentele pe care le-a avut în vedere referitoare la: programul de lucru specific compartimentului din bare face parte reclamantul stabilit prin Decizie, Dispoziție, ori Regulament de Ordine Interioară, solda de baza, foile colective de prezenta ori pontaj, condica de prezenta, fise
individuale de evidenta a orelor suplimentare ori in lipsa acestora documente de evidentiere a timpului liber acordat in compensare ,daca a fost cazul".
În temeiul art. 299, art. 304 punctul 9 cod procedură civilă coroborat cu art. 312 cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul D. în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant(ă).
In recurs, reclamantul a invocat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art.11 pct.5 din Ordinul MJ nr.399/2007 si ale art.4 alin.3 si alin.4 din Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Prin Decizia irevocabila nr. 74/2013 pronuntata de ICCJ a fost admisa exceptia de nelegalitate si s-a constatat nelegalitatea dispozitiilor art.11 pct.5 din Ordinul MJ nr.399/2007 si ale art.4 alin.3 si alin.4 din Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Pentru a se pronunta astfel, instanta suprema a retinut ca dispozitiile cuprinse in Lg nr.293/2004 reglementeaza modul de plata a muncii suplimentare necompensate cu timp liber, calculul raportandu-se exclusiv ca unitate de timp la orele suplimentare, fara a distinge dupa cum este vorba de lucru in ture sau nu.
Contrar acestor prevederi legale, prin dispozitiile art.11 pct.5 din Ordinul MJ nr.399/2007 si ale art.4 alin.3 si alin.4 din Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor emise in baza si in aplicarea actelor normative cu forta juridica superioara, modalitatea de calcul a orelor lucrate suplimentar se raporteaza la alta unitate de timp, ziua lucrata suplimentar, transformanu-se orele in zile suplimentare, cu neglijarea fractiunilor de zile.
Aplicand acest mod de calcul se ajunge la situatia in care functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare sunt privati de drepturile salariale pentru o parte din orele suplimentare efectuate, respectiv cele ce reprezinta o fractiune mai mica de o zi lucrata suplimentar.
S-a retinut astfel ca exceptia invocata este intemeiata, normele cuprinse in art.11 pct.5 din Ordinul MJ nr.399/2007 si art.4 alin.3 si alin.4 din Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor adaugand la lege si stabilind un alt regim de calcul al sporurilor cuvenite pentru orele lucrate suplimentar.
Ca urmare a constatarii irevocabile a nelegalitatii dispozitiilor art.11 pct.5 din Ordinul MJ nr.399/2007 si ale art.4 alin.3 si alin.4 din Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, in recurs, paratul Penintenciarul C. a procedat la recalcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru orele suplimentare efectuate si necompensate prin luarea in calcul si a fractiunilor mai mici de o zi lucrata, in urma acestui calcul rezultand diferente salariale fata de cele acordate de instanta fond ca urmare a existentei unor astfel de fractiuni in cazul concret al reclamantului, acest mod de calcul fiind insusit expres de reclamant conform inscrisului depus la dosar de acesta.
Examinand recursurile prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea constata urmatoarele :
Prin actiunea precizata la judecata in fond, in al doilea ciclu procesual, dupa casarea cu rejudecare, reclamantul a solicitat plata orelor suplimentare efectuate si necompensate cu timp liber sau in bani, ore efectuate in perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele de inflație.
In ceea ce priveste critica formulata de reclamant privind gresita admitere de catre instanta de rejudecare in fond a exceptiei lipsei calității procesual pasive a pârâților M. Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constata ca aceasta problema de drept a fost dezlegata irevocabil in primul ciclu procesual prin decizia instantei de recurs care a retinut ca aceste trei parate nu au legitimitate procesual pasiva in raportul juridic dedus judecatii, astfel incat aceasta dezlegare se opune cu putere de lucru judecat in al doilea ciclu procesual, nemaiputandu-se pune in discutie, iar instanta nemaiputandu-se pronunta asupra acestui aspect.
In ceea ce priveste critica formulata de parat privind gresita admitere a modificarii cadrului procesual sub aspectul maririi perioadei pentru care s-au solicitat si s-au acordat drepturile in litigiu, Curtea constata ca solutia de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare a provocat o noua judecata pe fondul litigiului, devenind aplicabile dispozitiile procesual civile de la judecata in prima instanta, inclusiv cele privind modificarea si completarea actiunii cuprinse in art.132 C.p.civ., dispozitii care insa nu au caracter de ordine publica, astfel incat reclamantul isi poate modifica sau intregi actiunea dupa prima zi de infatisare daca paratul nu se opune.
Cum la judecata in prima instanta, dupa casare, reclamantul a precizat actiunea aratand ca drepturile salariale le solicita pentru perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2009, iar paratul prezent in instanta prin reprezentant nu s-a opus acestei precizari, se constata ca in mod legal instanta de rejudecare s-a pronuntat asupra drepturilor solicitate de reclamant prin precizare, respectiv si asupra drepturilor aferente anului 2009, si, in consecinta, aceasta critica formulata de parat este nefondata.
In ceea ce priveste critica formulata de parat privind solutia de respingere ca lipsita de interes a cererii sale de chemare in garantie formulata impotriva MJ si ANP, Curtea constata ca instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente, respectiv a dispozițiilor art.4 din O.G. nr.22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002.
Astfel, potrivit art.4 din OG 22/2001"(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale".
Din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca ordonatorii principali si secundari de credite, cum este cazul MJ si al ANP, in raport de P. C. care este ordonator tertiar de credite, au obligatia legala de a alimenta conturile instituțiilor din subordine, în ipoteza existenței unui titlu executoriu, astfel incat paratul nu are interes in atragerea in proces a acestor doua institutii prin intermediul cererii de chemare in garantie, solutia instantei de fond fiind legala, iar critica formulata de parat fiind nefondata.
In ceea ce priveste critica formulata de parat pe fondul cauzei, Curtea o constata ca fiind nefondata, in conditiile in care, asa cum a retinut si prima instanta, din inscrisurile cauzei, respectiv din fisele de pontaj lunare, coroborate partial cu raportul de expertiza efectuat in al doilea ciclu procesual, rezulta ca in perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2009 reclamantul a efectuat ore suplimentare ce nu i-au fost compensate, in totalitate, potrivit dispozitiilor legale, cu timp liber corespunzator sau cu bani, astfel incat reclamantul este indreptatit la despagubirea aferenta.
In ceea ce priveste criticile formulate de reclamant pe fondul cauzei, Curtea constata ca regimul juridic al orelor suplimentare efectuate de funcționarii publici cu statut special din sistemul penitenciar, pentru perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2009, a fost reglementat de art. 16 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale funcționarilor cu statut special din Sistemul Administratei Penitenciarelor, care face trimitere expresa la art. 43( art.45 ) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul Funcționarilor Publici din ANP.
Aceste dispoziții se completează, conform art. 46 din Statut, cu regulamentele de ordine interioară elaborate de conducerea ANP și de unitățile aflate în subordinea acesteia în ceea ce privește modul de organizare a timpului de lucru, a pauzelor și evidența prezenței funcționarilor publici la serviciu, respectiv Ordinul nr. 399/2007 emis de M. Justiției pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.64/2006 și Decizia nr.307/25.01.2007 emisă de Directorului General al ANP dar și cu dispozițiile de drept comun, respectiv art.109 ,110, 112 ,113 si art. 116,117 din Codul Muncii .
Ordinul nr.399/2007 și Decizia Directorului General ANP nr. 307/25.01.2007 care statuează, în esență aceleași reglementari ca și art. 45 din Statut, stabilind în același timp, distincția dintre orele suplimentare efectuate în cazul lucrului în ture și cele efectuate cazul programului normal.
Din interpretarea prevederilor cuprinse la pct. 11 din Ordinul nr.399/2007 și în art.4 alin.2 și 3 din Decizia nr. 307/2007 rezultă că programul în ture presupune și munca în zilele de repaus săptămânal sau în cele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, astfel încât orele suplimentare se calculează raportat la durata normală a timpului de lucru, conform pontajului.
Rezulta astfel că efectuarea turei de lucru în zilele de repaus săptămânal sau în cele declarate nelucrătoare, nu justifică plata sporului, cum gresit sustine reclamantul, acesta avand dreptul doar la plata orelor efectuate in aceste zile peste durata normala a unei ture si necompensate corespunzator.
De altfel, aceasta interpretare a dispozitiilor legale a fost retinuta si de instanta de recurs din primul ciclu procesual, astfel incat aceasta problema de drept a fost dezlegata irevocabil, cu putere de lucru judecat, nemaiputandu-se pune in discutie, iar instanta nemaiputandu-se pronunta asupra acestui aspect.
De asemenea, se retine ca la pronuntarea solutiei instanta de fond a interpretat corect probele cauzei, respectiv inscrisurile si raportul de expertiza, si a aplicat corect dispozitiile legale, la stabilirea orelor suplimentare raportandu-se corect la numarul de ore lucratoare ale unei luni, la orele efectiv lucrate de reclamant, la incidenta concediilor medicale si a celor de odihna, la turele libere(timp liber acordat dupa programul de lucru ) si la turele recuperare( timpul liber acordat in compensare pentru orele supplimentare lucrate peste programul de lucru), criticile formulate de reclamant sub aceste aspecte fiind nefondate.
In ceea ce priveste modul de calcul al contravalorii despagubirii cuvenite pentru orele efectuate suplimentar si necompensate, se constata ca instanta de fond, prin raportare la dispozitiile art.11 pct.5 din Ordinul MJ nr.399/2007 si ale art.4 alin.3 si alin.4 din Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, nu a tinut cont de orele suplimentare reprezentand fractiuni de zile.
Cum prin Decizia irevocabila nr. 74/2013 pronuntata de ICCJ a fost admisa exceptia de nelegalitate si s-a constatat nelegalitatea dispozitiilor art.11 pct.5 din Ordinul MJ nr.399/2007 si ale art.4 alin.3 si alin.4 din Decizia nr. 307/2007 a Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Curtea constata ca in mod nelegal, la calculul contravalorii despagubirii cuvenite pentru orele efectuate suplimentar si necompensate, instanta de fond nu a luat in considerare orele suplimentare reprezentand fractiuni de zile, critica formulata de reclamant sub acest aspect fiind astfel fondata.
Intrucat potrivit calculului efectuat de paratul P. C. in recurs, calcul insusit expres de reclamant, au rezultat diferențe salariale fata de cele acordate de instanta fond ca urmare a existentei unor astfel de fractiuni in cazul concret al reclamantului, se constata ca despagubirea acordata de instanta de fond nu este in cuantumul echivalent orelor suplimentare efectuate si necompensate corespunzator, rezultand astfel ca este intemeiata critica formulata de reclamant sub acest aspect, acesta fiind indreptatit la plata sumei de 1532,17 lei, fata de suma de 1392 lei acordata de instanta de fond.
Nu poate fi retinuta ca fondata critica vizand modul de acordare a cheltuielilor de judecata, in conditiile in care instanta de fond, in rejudecare, s-a raportat la cheltuielile efectuate de parti atat in primul ciclu procesual, in fond si recurs, cat si la cele efectuate in al doilea ciclu procesual, in fond.
F. de toate considerentele expuse mai sus, în raport de dispozițiile art. 3041 și art. 312 alin. 1 teza a II-a c.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de paratul P. C., ca nefondat, va admite recursul formulat de reclamant, impotriva aceleiasi sentinte, va fi modificata sentința în sensul că se va admite acțiunea precizată formulată împotriva pârâtului P. C. si va fi obligat pârâtul P. C. către reclamant la plata sumei de 1532,17 brut, actualizată la data plății.
De asemenea, urmează a se menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P. C., împotriva sentinței nr. 1041 din 12.05.2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți M. JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și M. FINANȚELOR PUBLICE.
Admite recursul formulat de reclamantul M. I. CU DOMICILIU ALES LA SEDIUL P.M.S, împotriva aceleiași sentințe .
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea precizată astfel cum a formulată împotriva pârâtului P. C..
Obligă pârâtul P. C. către reclamant la plata sumei de 1532,17 brut, actualizată la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Irevocabilă.
Președinte, A. C. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
REd.Jud.LMZ
T.A. 03.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2915/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
