Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 30/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 16297/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._
Ședința publică de la 30 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. G.
Judecător A. R.
Judecător G. V.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții P. M..C., C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.3437/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. D., B. C., B. I., M. I., P. L., T. I., N. C., M. G., C. I. A. și P. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți P. M..C., C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, reprezentați de consilier juridic D.Z., care depune delegație la dosar, și intimații reclamanți P. D., B. C., B. I., M. I., P. L., T. I., N. C., M. G., C. I. A. și P. S., prin avocat A.C., care, de asemenea, depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare, acordând cuvântul asupra recursului:
Consilier juridic D. Z., pentru recurenții pârâți, precizează că P. Municipiului C. și Consiliului L. al municipiului C., nu au calitate procesuală, solicitând respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală. De asemenea, nu au capacitate procesuală, neavând personalitate juridică și nefăcând parte dintre entitățile cărora art.41 din C. le recunoaște legitimare procesuală pasivă. Mai invocă excepția inadmisibilității introducerii cererii raportat la prevederile art.7 din Legea contenciosului administrativ, nefiind îndeplinită procedura plângerii prealabile, considerând că soluția ce se impune este respingerea acțiunii reclamanților ca fiind inadmisibilă.
Avocat A.C., pentru intimații reclamanți, lasă la aprecierea instanței referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a recurenților pârâți. Privind excepția inadmisibilității introducerii cererii, arată că nu a fost invocată la fond, nefiind incidente prevederile art.7 din Legea 554/2004. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la fondul cauzei, reprezentantul recurenților pârâți, expune oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3437/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la stimulentele acordate în perioada septembrie 2008 – 24 septembrie 2009.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D., B. C., B. I., M. I., P. L., T. I., N. C., M. G., C. I. A., PASARICA L., P. S., toți cu domiciliul procedural ales în mun. C., .. 48, jud. D., în contradictoriu cu pârâții P. M.. C., M.. C., PRIN PRIMAR și C. L. C., cu sediul în mun. C., jud. D..
A fost obligat pârâtul M. C. – prin Primar la plata către reclamanți a stimulentelor prevăzute de art. 227 alin. 4 din OG nr. 92/2003 pe perioada 24 septembrie 2009 – 31.12.2010, actualizat de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective, cu dobânda legală de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă.
A fost obligat pârâtul să includă în salariile de bază ale reclamanților drepturile bănești prevăzute de art. 14 din Legea nr. 285/2010 începând cu data de 01.01.2011.
S-a respins cererea privind acordarea stimulentelor în perioada septembrie 2008 – 24 septembrie 2009, ca fiind prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei mun. C. - Direcția impozite și taxe locale și au beneficiat de stimulentele prevăzute de art. 227 C.p.fiscală până în luna septembrie inclusiv când, urmare controlului exercitat de Camera de Conturi D., a fost emisă de către Primarul mun. C. dispoziția nr. 3234/12.09.2008 prin care s-a dispus încetarea acordării stimulentelor până la aprobarea Regulamentului de acordare a acestora de către C. L. C..
Această dispoziție a fost contestată în fața instanței de contencios administrativ, iar prin decizia nr. 893/14.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/63/2008 a fost admisă acțiunea formulată și anulată dispoziția emisă de primar.
Se mai reține că la data de 26.02.2009, prin H.C.L. nr. 70/26.02.2009 a fost aprobat Regulamentul de constituire și utilizare a fondului de stimulente, acestea acordându-se doar pe perioada martie 2009 - iulie 2009.
Având în vedere că prin decizia nr. 893/2010 s-a anulat dispoziția de încetare a acordării stimulentelor, fiind emisă cu încălcarea art. 227 alin. 4 din C.p.fiscală, se constată că reclamanții sunt îndreptățiți la plata stimulentelor prevăzute de art. 227 C.p.fiscală și pentru perioada 24 septembrie 2009 - decembrie 2010 când, în mod nelegal, nu au mai beneficiat de acestea, sumele urmând a fi actualizate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective, cu dobânda legală de la data nașterii dreptului de creanță până la achitarea efectivă.
Cât privește includerea stimulentelor în salariul de bază al reclamanților, potrivit art.14 alin. 1 din legea nr. 285/2010, „începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale”.
Din analiza art. 14 din Legea nr. 285/2010 rezultă că este vorba de o normă imperativă, trebuind aplicată întocmai, iar actul normativ nu reglementează vreo situație care să excludă de la aplicare sau care să limiteze dispozițiile art. 14 din Legea nr. 285/2010. Altfel spus, în cazul art. 14 din Legea nr. 285/2010, legiuitorul nu a lăsat la simpla apreciere a angajatorului și a ordonatorului de credite dacă această normă legală se aplică sau nu.
Prin urmare, în mod greșit ordonatorul principal de credite, Primarul mun. C., nu a aprobat, nu a alocat și nu a repartizat sumele necesare pentru includerea în salariile de bază a drepturilor bănești la care se referă art. 14 din Legea nr. 285/2010, situație ce a condus la imposibilitatea aplicării acestui articol (art. 14 din Legea nr. 285/2010) și, în consecință, la emiterea dispozițiilor de reîncadrare fără includerea în salariul de bază a drepturilor bănești prevăzute de art. 14 din Legea nr. 285/2010.
Față de aceste considerente, instanța apreciază ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată, astfel că va fi admisă în parte, în sensul că va fi obligat pârâtul municipiul C. prin primar la plata către reclamanți a stimulentelor prevăzute de art. 227 alin. 4 din OG 92/2003 pe perioada 24 septembrie 2009 – 31.12.2010, actualizat de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective, cu dobânda legală de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă, precum și să includă în salariile de bază ale reclamanților drepturile bănești prevăzute de art. 14 din Legea nr. 285/2010 începând cu data de 01.01.2011, urmând a fi respinsă ca prescrisă cererea privind acordarea stimulentelor în perioada septembrie 2008 – 24 septembrie 2009
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M..C., C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenții pârâți arată următoarele.
În fapt, reclamanții P. D., B. C., B. I., M. oana, P. L., T. I., N. C., M. G., C. onuț A., P. L., P. S. au chemat în judecata parații P. municipiului C., C. L. al municipiului C., și M. C. prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea paraților la plata stimulentelor prevăzute de art.227 alin. 4 din O.G. nr.92/2003 pentru perioada septembrie 2008 până la 31 decembrie 2010, precum si la plata dobânzii legale de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă precum și includerea stimulentelor în salariul de bază al reclamanților începând cu data de 01.01.2011.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanții P. D., B. C. B. I., M. I., P. L., T. I., N. brina, M. G., C. I. A., P. L., P. S. și a obligat parații la plata către reclamanți a stimulentelor prevăzute de art. 227 alin 4 din OG 92/2003 pentru perioada 24 septembrie 2009 - 31 decembrie 2010, actualizate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plătii efective, cu dobânda legală de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă, precum și includerea în salariile de bază ale reclamanților a drepturilor bănești prevăzute de art.14 din Legea nr.285/2010.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.188/1999 republicată, raportat la art.227 alin.4 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003.
Critică soluția instanței pentru următoarele motive :
Pe excepție,
1. Invocă excepția inadmisibilității introducerii cererii raportat la prevederile art.7 din Legea contenciosului administrativ potrivit cu care, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
In cazul de față, pentru a fi îndeplinită procedura plângerii prealabile, reclamanții trebuiau să depună un înscris înregistrat la sediul autorității locale prin care să solicite acordarea stimulentelor prevăzute de art. 227 alin 4 din OG 92/2003 pentru perioada octombrie 2008- februarie 2009, august 2009- decembrie 2010.
Numai in cazul in care ar fi fost nemulțumiți de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu ar fi primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), puteau sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale.
Având în vedere cele menționate mai sus, consideră că soluția ce se impune este respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă.
2. Invocă lipsa calității procesual pasive a Primăriei Municipiului C. și a Consiliului L. al municipiului C..
Astfel, potrivit art. 21(1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane de drept public, cu capacitate juridică deplină, primăria fiind doar „o structură funcțională cu activitate permanentă" alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale împreună cu aparatul de specialitate al primarului, primăria aducând la îndeplinire „hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale" (art. 77).
Legea nr.215/2001, republicată definește și reglementează în mod expres autoritățile administrației publice locale, pornind în mod cronologic de la dispozițiile articolului 20, în temeiul căruia, comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locala și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt raite, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii.
In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean și date fiind dispozițiile art. 21 alin 2 pin Legea 215/2001, republicată, au instituită o reprezentare legală .
In ceea ce privește distincția între autoritățile deliberative și executive dispozițiile articolului 23 din legea administrației publice locale statuează că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Prin urmare, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu, autonomia locală se realizează prin consiliile locale, ca autorități deliberative, și primari, ca autorități executive, iar Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Astfel în Legea nr.215/2001 privind administrație publică locală, republicată, prevederile art. 1 alin. 2 statuează următoarele:
lit. d) autorități deliberative - consiliul local, consiliul județean, C. General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor;
lit. e) autorități executive - primarii comunelor, orașelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului București și președintele consiliului județean;
Art. 20 (1) „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. "
Art. 21 alin. (2) „In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
(3) „Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție. "
Art. 77 „Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând {problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, întrucât nu există identitate între persoana pârâților P. (Municipiului C., C. L. al municipiului C. și subiectul pasiv al Importului juridic dedus judecății, potrivit legii, primarul are atribuții în eliberarea actelor administrative ce fac obiectul cauzei.
In considerarea textului de lege menționat, P. municipiului C. și C. L. al municipiului C. nu au calitate procesuală și pe cale de consecință solicită instanței respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
De asemenea invocă și lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a Primăriei Municipiului C. și C. L. al municipiului C. având în vedere dispozițiile art. 41 alin 1 C.p.c, conform cărora „ orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", alin. 2 precizând că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Deci, în lipsa personalității juridice, dobândesc capacitate procesuală numai asociațiile sau societățile care au organe proprii de conducere și pot sta în judecată ca pârâte, nu și alte organisme fără personalitate juridică.
In ceea ce privește pârâții P. Municipiului C. și C. L. al municipiului C. acestea nu au capacitate procesuală, neavând personalitate juridică și nefăcând parte dintre entitățile cărora art. 41 din C.p.c. le recunoaște legitimare procesuală pasivă.
Pe fond.
Critică soluția instanței pentru nelegalitate date fiind următoarele aspecte pe care cronologic le expune:
Potrivit art. 227 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, Ministerul Economiei și Finanțelor și unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din:
a) sumele reprezentând valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod;
b) sumele încasate în cadrul procedurii insolvenței;
c) sumele reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite suplimentar ca urmare a inspecției fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
d) sumele reprezentând obligații fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
e)sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau
compensare;
f)sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate și valorificate.
Aprobarea stimulentelor în cazul unităților administrativ-teritoriale se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
Scopul stimulentelor este acela de a premia, stimula, recompensa suplimentar anumiți angajați, fără a modifica drepturile salariale curente, ceea ce îi conferă ordonatorului principal de credite o largă posibilitate de apreciere cu privire la persoanele care urmează să le primească, iar acordarea stimulentelor tuturor angajaților Și în același cuantum contravine chiar scopului acordării acestora.
Nu există un drept la acordarea de stimulente conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin hotărâre de consiliu local, cum este HCL nr. 70/2009 .
In raport de dispozițiile art.41 din Constituția României, Codul muncii, Legea nr. 188/1999 și art. 227 din Codul de Procedură fiscală pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul, din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. In schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o . criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
Astfel potrivit art.2 din Hotărârea Consiliului L. al municipiului C. nr.70/2009 criteriile de repartizare pe salariați a fondurilor de stimulare constituite sunt:
2.1.Complexitatea activității desfășurata in exercitarea atribuțiilor ce le revin angajaților beneficiari ai prezentei;
2.2.Gradul de periculozitate si de dificultate a acțiunilor de constatare, stabilire, urmărire si executare silita a creanțelor bugetare;
2.3.Gradul de implicare in activitatea specifica serviciilor si compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor bugetare;
2.4.Contribuția la buna organizare si funcționare a activității de constatare, stabilire, urmărire si executare silita a creanțelor bugetare; 2.5.Respectarea ordinii si disciplinei muncii;
2.6.Timpul de muncă efectiv lucrat în luna de acordare a stimulentelor pentru care se acordă acestea.
2.7.Calificativele lunare acordate în baza raportului de activitate întocmit prin centralizarea fiselor de eficienta
In acordarea stimulentelor prevăzute se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însăși a unei sume (având în constituirea fondului de stimulente), obiectivele urmărite, calitatea activității desfășurate de acesta (performanțe individuale), criterii de performanță apreciate ca prioritare. Existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert, imposibil de văzut, astfel încât nu se poate vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă (cauza Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 7 ianuarie, Culegerea de hotărâri și decizii 2004 - IX, paragraf 52, cauza Rafinăriile Stran și Stratis c. Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, Culegerea de hotărâri și decizii nr.A 301-B, p. 84, paragraf 59).
De asemenea, nu se poate vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul bugetar în același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat, și este tară îndoială că îmbunătățirea performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume nu s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Regulamentului, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor salariați care participă în mod efectiv la desfășurarea anumitor activități, nu constituie întotdeauna o norma cu caracter imperativ pentru toți salariații, cum este cazul în speță a activității de administrare a creanțelor fiscale, ci ea este condiționată de anumiți factori care sunt identificați si apreciați de către ordonatorul de credite.
Din sumele obținute și identificate, conform art. 227 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, se constituie un fond pentru stimularea personalului.
Astfel, reclamanta, pe lângă salariul lunar, poate primi din aceste fonduri sume suplimentare cu titlu de stimulente.
Aceste stimulente sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate în funcție de o . criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate.
Examinând cererea reclamantei prin prisma întregului material probator aflat la dosar și a dispozițiilor legale incidente în materie, se poate constata că acțiunea reclamantei nu este fondată.
Conform art. 227 din Ordonanței Guvernului nr.92/2003, cu modificările și completările ulterioare, aprobarea stimulentelor în cazul unităților administrativ-teritoriale se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate, iar în art. 2 din H.C.L. ni*. 70/2009 sunt enumerate criteriile în baza cărora vor fi acordate aceste stimulente.
Pentru reclamantă nu există o propunere a conducătorului compartimentului de specialitate pentru ca primarul, în calitate de ordonator de credite să poată aproba aceste stimulente.
Este adevărat că acordarea stimulentelor și implicit a cuantumului acestora este atributul exclusiv al primarului astfel cum se arată în textul legal mai sus citat, însă și acest atribut trebuie exercitat în deplină conformitate cu dispozițiile legale, ținând cont de criteriile obiective inserate în art.2 din H.C.L. nr. 70/2009.
In consecință, acordarea stimulentelor în condițiile art.227 din Codul de procedură fiscală este atributul exclusiv al primarului , fiind singurul ce are facultatea de a dispune acordarea sau nu a acestor stimulente si de a decide cu privire la persoanele ce pot avea acest beneficiu, instanțele de judecată fiind chemate sa constate numai îndeplinirea condițiilor legale cu privire la acordarea acestora, insă numai după ce ordonatorul de credite decide acordarea acestora.
Mai mult decât atât, acordarea stimulentelor este condiționată de constituirea fondului de stimulente, dar numai în condițiile în care sunt încasate sume de natura celor menționate la art.227 din Codul de procedură fiscală, care să poată alimenta acest fond.
La nivelul anilor 2008-2010 în perioadele în care aceste stimulente nu s-au mai acordat, nu s-a constituit un fond de stimulente și pe cale de consecință inexistenta acestuia atrage imposibilitatea acordării stimulentelor.
Mai mult decât atât, acordarea stimulentelor este condiționată de constituirea fondului de stimulente, dar numai în condițiile în care sunt încasate sume de natura celor menționate la art. 227 din Codul de procedură fiscală, care să poată alimenta acest fond.
In ceea ce privește acordarea stimulentelor pentru anul 2012 facem precizarea că în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 29/2011 alin. 4 - 11 ale art. 227 din Codul de procedură fiscală s-au abrogat, astfel încât procedura de constituire a fondului de stimulente și acordarea acestora personalului ce desfășoară activitatea de administrare a creanțelor fiscale nu se mai aplică.
Având în vedere aceste considerente, apreciază că sentința nr.2437/22.02.2013 a fost dată de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii și, în temeiul articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurente, dar și a disp. art.3041C.P.C. Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii rezultată din neîndeplinirea procedurii prealabile Curtea constată că instanța de fond a analizat această excepție în încheierea de la termenul din 01.02.2013, reținînd în mod corect incidența dispozițiilor art.109 alin.3 C.P.C. coroborat cu art.114 alin.2 din C.P.C.
De altfel, Curtea reține că recurenții au reiterat excepția invocată în fața instanței de fond fără a aduce critici asupra modului de soluționare a acestei excepții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului C. Curtea reține că este nefondată, avînd în vedere că există identitate între persoana chemată în judecată de către reclamanți și titularul obligației deduse judecâții avînd în vedere că regulamentul de acordare a stimulentelor a fost adoptat de către C. L. C..
Ori, în condițiile în care analizarea îndreptățirii reclamanților la plata stimulentelor s-a făcut prin prisma tutror actelor normative și a actelor administrative cuprinzînd reglementări în cauză, se justifică astfel și calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. al Municipiului C., plata efectivă fiind însă corect dispusă de către instanța de fond în sarcina ordonatorului principal de credite.
Personalitatea juridică și, implicit, capacitatea juridică civilă nu se confundă cu capacitatea de drept administrativ, public.
În materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției publice chemate în judecată, în sensul de a emite acte administrative în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, iar nu personalitatea sa juridică. Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ poate fi chemată și poate sta în judecată în nume propriu, independent de personalitatea juridică.
În speță, atât P. cât și C. L. au fost chemați în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, avînd în vedere că reclamanții intimați fac parte din compartimentul de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor locale din cadrul Consiliului L., iar dispozițiile de acordare a stimulentelor anterioare au fost emise de către P. Municipiului C..
Față de toate aceste considerente, vor fi respinse excepțiile invocate de recurenți ca nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei Curtea reține următoarele considerente:
Potrivit art. 227 alin. (4) și (6) din Codul de procedură fiscală, unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din:
a) sumele reprezentând valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod;
b) sumele încasate în cadrul procedurii insolvenței;
c) sumele reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite suplimentar ca urmare a inspecției fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
d) sumele reprezentând obligații fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
e) sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau compensare;
f) sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate și valorificate.
Aprobarea stimulentelor în cazul unităților administrativ-teritoriale se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
În speță, se reține astfel că temeiul legal al acordării stimulentelor este art. 227 alin. 4 din OG 92/2003 care stipulează modul de constituire, respectiv sursele acestui drept, persoanele beneficiare (personalul din aparatul propriu al ANAF și unitățile subordonate și personalul din compartimentele de specialitate cu atribuții in administrarea creanțelor fiscale locale).
Din personalul cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale fac parte reclamanții încadrați la direcția de impozite și taxe locale ai Primăriei M.. C..
La art. 227 alin. 6 din OG 92/2003 se menționează expres „aprobarea stimulentelor în cadrul unităților administrativ teritoriale se face de ordonatorul de credite la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
În speță, în conformitate cu cadrul legal expus anterior, criteriile de constituire si repartizare au fost stabilite printr-un regulament cu nr._/04.03.2005 pe baza căruia au fost plătite stimulente până la data de 12.09.2008 când a intervenit dispoziția 3234/12.09.2008. Regulamentul era întocmit de conducătorul Direcției de impozite și taxe și aprobat de Primar, care este ordonatorul de credite in conformitate cu dispozițiile art. 227 alin. 6 din OG 92/2003.
Aprobarea regulamentului s-a făcut prin adoptarea HCL nr.70/2009, fiind stabilit modul de constituire și utilizare a fondului de stimulente.
În respectarea acestui cadru legal reclamanții au primit stimulente anterior intervenirii Dispoziției nr.3234/12.09.2008, emisă urmare a controlului Curții de Conturi finalizat cu emiterea Deciziei nr.22/2008.
Dispoziția de încetare a plății stimulentelor a fost anulată irevocabil prin Decizia nr.893/2010 a Curții de Apel C..
Prima instanta a retinut in mod corect ca reglementarea acordarii stimulentelor este stabilita de prevederile art.227 din OG nr.92/2003 in favoarea angajatilor din cadrul autoritatilor administratiei publice locale cu atributii in administrarea creantelor fiscale astfel ca, nefiind un drept a carui acordare sa fie la latitudinea conducatorului autoritatii, este un drept care se circumscrie sferei dispozitiilor art.40 alin.2 din C o d u l m u n c i i.
Invocarea omisiunii prevederii acestui fond în bugetul primăriei, de catre recurenta echivaleaza cu invocarea propriei culpe.
Critica privind acordarea stimulentelor pentru anul 2012 exced speței, avînd în vedere că instanța de fond a analizat îndreptățirea reclamanților la acordarea stimulentelor pentru perioada septembrie_10, precum și îndreptățirea acestora la includerea stimulentelor în salariile de bază, conform art.14 din Legea nr.285/2010.
Prima instanta a realizat o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale astfel ca nu se poate retine prezenta motivului de recurs invocat prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ. si in consecinta potrivit dispozitiilor art.312 C.pr.civ. recursul promovat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții P. M..C., C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.3437/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. D., B. C., B. I., M. I., P. L., T. I., N. C., M. G., C. I. A. și P. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 septembrie 2013.
Președinte, C. N. G. | Judecător, A. R. | Judecător, G. V. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.AR
Tehnred.VP/2 ex.
J.f.AM
| ← Pretentii. Decizia nr. 9327/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Hotărâre din 16-04-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
