Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 637/54/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător C. A. G.
Judecător A. C. P. – Președinte Secție
Grefier J. V.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței nr. 920 din data de 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A. și intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța declară închisă faza probatorie și, apreciind îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., Secția I Civilă, reclamanta B. A. a chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să soluționeze dosarul nr._/CC/2007, ca în baza evaluării, să emită certificatul de despăgubire potrivit Legii nr.10/2001 și în conformitate cu hotărârea judecătorească nr.172/22.02.2006 pronunțată în dosarul nr.195/2006 de Curtea de Apel C..
În motivare, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 172/22.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel C., decizie rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit dreptul său la despăgubire în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Slatina, în baza Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilele teren intravilan în suprafață de 1.500 mp. și casa de locuit situată în Slatina, . nr.181.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului O. privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului O., pârâta învederează faptul că cererea formulată de reclamantă este îndreptată împotriva unei autorități aparținând administrației publice centrale și anume A. Națională pentru Restituirea Proprietăților
care, conform art.1 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.361/2005 cu modificările și completările ulterioare, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.
La termenul din data de 22.02.2012 instanta a pus in discuția contradictorie a părtilor exceptia de necompetență materiala a Tribunalului O. de a soluționa cererea dedusa judecatii si, în subsidiar, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocate de catre pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Tribunalul O. prin sentința nr. 348 din 22.02.2012 a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. A. și pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Curții de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Pârâta este, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu modificările și completările ulterioare, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.
Potrivit prevederilor art.3 pct.1 din Codul de procedură civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Prin cererea dedusa judecații reclamanta a solicitat obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să soluționeze dosarul nr._/CC/2007 și să emită certificatul de despăgubire, in temeiul Legii nr.10/2001.
In speță nu sunt aplicabile dispoz art.26 al.3 din Legea nr.10/2001-care stabilesc faptul ca dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire in natură poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civila a tribunalului in a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau după caz al entității investite cu soluționarea notificării- deoarece obiectul pricinii nu îl constituie o astfel de contestație.
Față de cele ce preced, cum reclamanta sesizează instanța pentru nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de către o autoritate centrală, aceasta era necesar a se adresa instanței de contencios administrativ competente, respectiv instanței de la domiciliul său, in condițiile art.1 al.1 si art.10 al.3 din Legea nr.554/2004.
Văzând si dispoz art.159 al.1 pct.2 C.pr.civ., va fi admisă excepția de necompetență materială, invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților si va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel C., care a fost înregistrat sub nr._ .
La data de 18.05.2012, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea acesteia să elibereze titlul de despăgubire, precum și la plata sumei de 100 lei/zi de întârziere.
La data de 03.07.2012, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă.
Prin sentința nr. 920 din data de 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ , a respins acțiunea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
A obligat pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 119/N/2002, imobil compus din teren în suprafață de 1500 m.p. și construcție în suprafață de 56,21 m.p., situat în mun. Slatina, ., nr. 181, jud. O..
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocată prin întâmpinare, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanța a constatat că excepția este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 13 alin. 1 din Titlul VII, Cap. III al Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Cap. III „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi”.
Prin urmare, obligația legală a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu îi conferă legitimare procesuală pasivă în acțiunile prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are atribuții în emiterea deciziei privind titlul de despăgubire și, deci, nu este parte în raportul juridic dedus judecății, consecința fiind lipsa legitimării procesuale în cauză.
Prin urmare, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestei pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Cu privire la acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța a constatat următoarele:
Prin dispoziția nr. 7933/09.11.2006 emisă de Primarul Mun.Slatina, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, către reclamantă, pentru imobilul, imposibil de restituit în natură, compus din teren în suprafață de 1.500 m.p. și construcție în suprafață de 56,21 m.p., situat în Slatina, ., nr. 181, jud. O..
Această dispoziție, împreună cu toată documentația aferentă, au fost transmise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În urma analizării dosarului, în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, s-a constatat de către comisie că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat prin proces-verbal nr. 1795 din 1927, autorii G. G. și M. GH.N.P. au cumpărat un teren loc de casă în suprafață de 500 m.p., situat în Slatina, . Dispoziția 7933/09.11.2006, s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru teren în suprafață de 1.500 m.p. și construcție în suprafață de 56,21 m.p.,. situat în ., nr. 181.
Ca urmare, prin adresa nr._/CC/16.12.2011, Secretariatul Comisiei Centrale a solicitat Primăriei Municipiului Slatina comunicarea punctului de vedere asupra aspectelor semnalate în ceea ce privește suprafața imobilului teren, motivând soluția administrativă adoptată.
Totodată, s-a solicitat completarea dosarului cu următoarele acte: o copie de pe certificatul de deces al autorului G. G., precum și de pe certificatul de moștenitor de pe urma acestuia, un istoric de arteră și număr poștal și acte de stare civilă, din care să reiese că M. Gh.N.P. este una și aceeași persoană cu G. M..
Instanța a constatat că prima solicitare a comisiei centrale este neîntemeiată.
Astfel, chiar dacă din actul de vânzare-cumpărare nr. 1795 din data de 01.12.1927, reiese că autorii reclamantei au cumpărat o suprafață de teren de 500 m.p., acest lucru nu înseamnă că reclamanta nu este îndreptățită la primirea de despăgubiri pentru suprafața notificată de 1.500 m.p.
Reclamanta a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001 și astfel în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 1 și 2 din această lege.
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001 „În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”, iar potrivit alin. 2, „În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.
Ori, în speța de față, din actele de expropriere (filele 73-81 dosar_ ), rezultă că, de la autorii reclamantei, s-a expropriat terenul în suprafață de 1.500 m.p., situat în Slatina, . nr. 181 m.p., teren ce face obiectul notificării.
Ori, aceste acte sunt acte de autoritate și, prin urmare, prin ele, se poate face dovada dreptului de proprietate.
Împotriva acestor acte nu s-au făcut probe contrare și, ca atare, acestea fac dovada dreptului de proprietate, așa cum prevede art. 24, arătat mai sus.
Mai mult, această suprafață de 1.500 m.p. este confirmată și prin hotărârile judecătorești, care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 7933/09.11.2006 emisă de Primarul Mun. Slatina (s.c. nr. 514/2003 a Tribunalului O. și d.c. nr. 172/2006 a Curții de Apel C.) și astfel, există autoritate de lucru judecat în această privință.
Astfel fiind, se constată că nu era necesar ca primarul să motiveze soluția administrativă adoptată, așa cum a solicitat comisia centrală.
De altfel, primarul a motivat soluția, comunicând această motivare prin adresa nr. 547/13.02.2012. (fila 105 dosar_ ).
Cu privire la celelalte acte solicitate, primarul le-a înaintat prin aceeași adresă cu nr. 547/13.02.2012.
În atare situație, instanța a analizat caracterul rezonabil sau nerezonabil al termenului în care trebuia soluționată cererea reclamantei de către comisia centrală.
Reclamanta a început procedura de recuperare a bunului ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2002 (119/N//2002).
Ulterior, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor, la care se stabilise îndreptățirea reclamantei, a fost transmis către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 247/2005, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta C. Centrală.
Chiar dacă comisia a constatat că la dosar mai trebuie depuse anumite acte, neputând soluționa cauza în lipsa acestora, se constată că această solicitare, după cum s-a arătat mai sus, este neîntemeiată și mai mult, a fost formulată după aproximativ 5 ani de la înregistrarea dosarului.
Ca urmare, s-a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, s-a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce aparține reclamantei.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanților.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social, au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea, se înscrie și Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind dreptul la un proces echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă, cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că, prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România, prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față, prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, s-a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil și că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Faptul că dosarul mai avea nevoie de anumite completări, n-o exonerează pe pârâtă de obligația de a fi emis decizia privind titlul de despăgubiri pentru reclamantă, atâta timp cât, așa cum s-a arătat mai sus, completările respective nu erau necesare și oricum, au fost solicitate după trecerea unei perioade de 5 ani de la data înregistrării dosarului la comisie.
Referitor la cererea de obligare la daune cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare, instanța consideră că este neîntemeiată această cerere accesorie.
Ca urmare a tuturor celor arătate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor doar la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, aferent imobilului preluat abuziv, nu și la plata daunelor cominatorii.
Întrucât reclamanta a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată, instanța a luat act de această împrejurare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă consideră că, în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9. art. 304* din Codul de procedură civilă, Sentința civilă nr. 920/2012 pronunțată în ședința publică din data de 05.10.2012 de către Curtea de Apel C., ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
I. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape.
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr 7933/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului Slatina, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că acesta trebuie completat cu documente/înscrisuri, a căror lipsă face imposibilă parcurgerea etapelor reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În urma analizării dosarului amintit, având ca obiect imobilul compus din teren în suprafață de 1500 m.p. și construcție în suprafață de 56,21 m.p., situat în municipiul Slatina, . nr. 181, din înscrisurile atașate, s-a constatat faptul că există o neconcordanță cu privire la suprafața terenului. Astfel: prin notificarea înregistrată sub nr. 119/N/14.02.2002, doamna B. A. a solicitat acordarea beneficiului Legii nr. 10/2001 pentru un imobil identificat prin următoarele elemente: Bulevard A.l. C. -între „Gelsor" - Școala Generală G. P. și Restaurant „C."; potrivit actului de vânzare cumpărare autentificat prin proces verbal nr. 1795 din 1927, atașat la dosar, d-nii G. G. și M. Gh. N. P. au cumpărat un teren loc de casă în suprafață de 500 m.p. situat în Slatina, .> potrivit certificatului fiscal nr._/28.05.2003, moștenitorii lui G. G. au figurat la matricola 658/1966 cu casă și suprafață de 1500 m.p. teren, fiind expropriați cu Decretul nr. 302/1981;
Astfel prin adresa nr._/CC/2011, Secretariatul Comisiei Centrale a solicitat Primăriei Municipiului Slatina comunicarea punctului de vedere asupra aspectelor semnalate în ceea ce privește suprafața imobilului teren, motivând soluția administrativă adoptată prin emiterea dispoziției sus precizată.
Totodată prin adresa amintită s-a solicitat completarea dosarului cu: o copie de pe certificatul de deces al domnului G. G., precum și certificatul de moștenitor de pe urma acestuia sau negație dezbatere succesiune un istoric de arteră și număr poștal având în vedere actul de vânzare cumpărare sus menționat, rolul agricol atașat la dosar, precum și imobilul expropriat prin Decretul nr. 353/1981 d-nei G. M. acte de stare civilă (certificat de naștere, de căsătorie și de deces)din care să reiasă că M. Gh. N. P. (astfel cum figurează în actul de vânzare cumpărare din anul 1927) este una și aceeași persoană cu G. M., decedată la data de 02.02.2001.
Prin adresa nr. 547/13.02.2012, înregistrată la instituție sub nr. RG/9304/3408/24.02.2012, Primăria Municipiului Slatina ne-a transmis un raport de expertiză efectuat de expert tehnic M. E. pentru terenul în suprafață de 1500 m.p. situat în Slatina, . nr. 181, în cuprinsul căruia se precizează că dintr-un plan de situație prezentat de primăria Slatina a rezultat că terenul situat în Slatina, . nr. 181 a fost în suprafață de 980 m.p. si a aparținut autorilor G. M. și Năftăilă (câte 490 m.p. teren de pe urma fiecărui autor)
În acest context, față de cele mai sus sesizate, ne-am adresat Primăriei Municipiului Slatina cu rugămintea de a ne comunica, cât mai curând posibil, motivat punctul de vedere asupra aspectelor semnalate în ceea ce privește suprafața imobilului teren, motivând soluția administrativă adoptată prin emiterea dispoziției sus precizată.
Nu în ultimul rând, având în vedere cele mai sus menționate în cuprinsul raportului de expertiză, am solicitat Primăriei Municipiului Slatina să verifice si să atașeze la dosar documentație din care să reiasă dacă terenul notificat a aparținut $i numitului „Năftăilă", iar în caz afirmativ să completeze dosarul cu dovada calității de persoană îndreptățită de pe urma acestuia.
Menționează că în acest sens a fost întocmită adresa nr._/CC/25.06.2012 pe care a atașat-o în copie.
Referitor la etapa evaluării, și implicit etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire subliniem faptul că aceste etape sunt condiționate de transmiterea informațiilor solicitate prin adresele mai sus-amintite.
Referitor la etapa emiterii titlului de despăgubire menționăm că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În privința termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, se învederează că suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza -pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor finaciare necesare plății acestor despăgubiri.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza - pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, interval prelungit prin Legea nr.117/2012, până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor, respectiv pentru a avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
În aceste condiții, apreciem că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, așa cum am arătat, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu, astfel că sentința recurată este în discordanță cu această intenție exprimată în O.U.G. nr.4/2012.
Totodată, prin instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamant, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
II. Sentința Civilă nr.920/2012 a fost pronunțată fără observarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv faptul că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a fost aprobată prin Legea nr.117/2012, iar perioada de suspendare a fost prelungită.
Astfel, potrivit actului normative enunțate, se suspendă, până la data de 15.05.2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005.
În contextul în care procedurile de evaluare, respectiv de emitere a titlului de despăgubire au fost suspendate pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicităm onoratei instanțe ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
Totodată, a arătat că, este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O.U.G. nr.4/2012 modificată și completată prin Legea nr.117/2012, fată de intenția de a reforma legislația în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor, după cum am arătat mai sus.
III. Instanța de fond în mod netemeinic a obligat DIRECT la emiterea deciziei.
Precizează că, a admite că poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Altfel spus, s-ar ajunge în situația acceptată ca subscrisa C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată să emită decizia de despăgubire, deși executarea obligației nu mai depinde în totalitate de această entitate, ci și de evaluator și, așa cum rezultă din prev. art. 16 ale Titlului VII al Legii nr.247/2005, respectiv, 16.12 - 16.14 din Norme metodologice și astfel cum s-a conturat în practica însăși a înaltei Curți de Casație și Justiție A solicitat instanței, să aibă în vedere aspectele anterior menționate (referitoare la complexitatea etapei evaluării, a cărei parcurgere. în totalitate, presupune inevitabil si un interval de timp corespunzător - interval pe care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 și art. 3041 din Codul de Procedură Civilă, a solicitat, admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de către reclamantă.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. (2) din Codul de Procedura Civilă. în drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, Legea nr.117/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin.9, art. 304 indice 1 din Codul de Procedura Civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 28.11.2012 sub nr._ .
Prin încheierea nr. 2812 pronunțată în ședința din Camera de Consiliu de la data de 05 martie 2013, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din LG nr. 2/2013 ÎCCJ a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Curtea de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel la data de 09.04. 2013 sub nr._ .
La data de 22.08.2013 sub nr. înregistrare_, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul in București, pârât în dosarul mai sus-menționat aflat pe rolul acestei instanțe, a formulat și depus: note de ședință prin care arată faptul că, în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înțelege să își însușească apărările deja formulate în prezenta cauză, cu următoarele precizări, în privința prematurității cererii de chemare în judecată, în contextul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, în contextul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, facem următoarele precizări:
1. Ab initio, precizăm faptul că la data la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost în perioada 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
A precizat că, prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
2.Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, așa cum au mai precizat mai sus, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciem că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
3. Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 7933/09.11.2006 emisă de Primarul mun. Slatina și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC facem următoarele precizări:
Urmare a analizării dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr._/CC, ce conține Dispoziția nr. 7933/09.11.2006, emisă de Primăria municipiului Slatina în favoarea doamnei B. A., având ca obiect imobilul situat în municipiul Slatina, . nr. 181, Județul O., în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin adresa nr._/CC/26.06.2013 remisă Primăriei mun. Slatina s-a adresat rugămintea de a se dispune completarea acestuia cu înscrisurile necesare.
Având în vedere lipsa înscrisurilor solicitate, învederăm faptul că potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.
Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a Deciziei nr.472/2006 și a Dispoziției
nr. 3182/2005.
Nu în ultimul rând, menționăm faptul că termenul de decădere prevăzut de art. 32 al Legii nr. 165/2013 poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Cererea de prelungire se va formula în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.
în aceste condiții, atragem atenția asupra faptului că pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate, nu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadrul legislativ instituit prin Legea nr.165/2013, dosarul aferent Deciziei nr.472/2006 urmând a se soluționa cu respectarea procedurilor din noua lege.
II. Cu privire la obligarea naratei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire învederăm onoratei instanțe faptul că. această solicitam nu își mai găsește rațiunea prin prisma noilor reglementări aduse de art.34 alin. 1 din Legea nr.165/2013.
Astfel, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Prin urmare, având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr.165/2013, solicitarea de evaluare a dosarului de despăgubire nr._/CC, precum și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu își mai găsesc aplicabilitatea.
Având în vedere aspectele expuse, precum și prin raportare la modificările aduse cadrului legislativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a solicitat, admiterea recursului, așa cum a fost formulat și modificarea Sentinței Civile nr. 920/2012 pronunțată de către Curtea de Apel C., în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamanta B. A. ca prematur formulată. Legal citată intimata reclamantă B. A., nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și sub toate aspectele conform art. 304 ind 1 C pr. civilă, cu observarea noului cadru legislativ în vigoare Curtea constată următoarele :
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile Legii nr.165/2013, invocată de recurentă în notele de ședință, aceasta nu poate fi reținută față de dispozițiile art.316 și art. 294 alin.1 C.P.C. prin prisma temeiului juridic invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art.4 din acest act normativ „ Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În consecință, acest act normativ reglementează noul cadru legislativ prin prisma căruia vor fi analizate motivele de recurs și legalitatea obligării Comisiei Naționale la emiterea Titlului de despăgubire astfel cum a fost solicitat de reclamantă prin acțiunea introductivă .
Potrivit art. 41 alin. (1) din lege ,,Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,(CCSD)
Din interpretarea dispozițiilor legale sus expuse rezultă că și C. Natională poate emite Titluri de despăgubire în procedura veche specifică Comisiei Centrale constituită potrivit legii nr. 247/2005, însă doar în ipotezele art. 41 alin.1, adică doar pentru dosarele aprobate de CCSD.
În speță, dosarul de despăgubire întocmit pe numele reclamantei a fost înregistrat pe rolul fostei Comisii sub nr._/CC/2007, iar cu adresa nr._/CC/_ Secretariatul C. s-a adresat Primăriei Slatina, jud. O. în vederea completării dosarului, astfel încât nu intră sub incidența disp art. 41 alin.1 din Legea nr. 165/2013 nereprezentând un ,, dosar aprobat » ,în sensul legii. Practic dosarul nu a intrat în etapa evaluării, fiind parcurse doar etapele inițiale prev. de legea nr. 247/2005, referitoare la transmitere către Secretariat și la analiza legalității sub aspectul posibilității de a fi restituit în natură .
În concluzie dosarul de despăgubiri întocmit pentru reclamantă nu se încadrează în ipoteza reglementată art. 41 alin1 și 3 din legea nr. 165/2013.
Prin urmare, procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21 din legea în vigoare nr. 165/2013 . De altfel ,procedura prev. de art 21 din lege este aplicabilă chiar și în ipotezele în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la emiterea Titlului de despăgubire .
Art. 21 din legea nr. 165/2013 statuează că ,, (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte pimobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. (3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În consecință, observând cu precădere dispozițiile art. 21 alin.8 și 9 din lege ,obligarea noii Comisii Naționale direct la emiterea Titlului de despăgubire ar echivala cu o omisiune a etapelor procedurale obligatorii prevăzute expres de lege si o imposibilitate de executare. Cu alte cuvinte, în actualul context legislativ aplicabil în cauzele pendinte, cererea reclamantului –intimat apare lipsită de temei juridic.
Apărările intimatei reclamante referitoare la nelegala desesizare și restituire a dosarului nu pot fi cenzurate în actualul context legislativ în care Secretariatului Comisiei Naționale îi revin astfel de atribuții expres prevăzute în art.21 din lege și art. 6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale .
În concluzie, criticile recurentei sub aspectul lipsei de temei de drept, ca urmare a modificării cadrului legislativ incident, critici de ordine publică, sunt fondate, astfel încât, în temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. Civilă, va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței nr. 920 din data de 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A. și intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Deciziei irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. A. G. | Judecător, A. C. P. |
Grefier, J. V. |
Red.jud.A.C.P.
Tehn. 2 ex./J.V.
Data red. 07.10.2013
Jud.fond/ Ș. B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2297/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
