Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 5267/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător G. D. C.
Judecător C. A. G.
Grefier J. V.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 6407 de la 10 Mai 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. T., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat N. E. pentru intimata reclamantă B. T., lipsind recurenta pârâ C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței notele de ședință depuse la dosar de recurentă.
Instanța comunică un exemplar al notelor de ședință depuse de recurentă pentru termenul de față către apărătorul intimatei reclamante, avocat E.N., care arată că nu solicită termen pentru observare și totodată nu mai are cereri de formulat.
Depune practică judiciară, hotărâri judecătorești, extrase ECRIS de pe site-ul Curții, 2 tabele după site-ul ANRP, cu dosare aprobate în ședința din 5.09.2013, respectiv 3.10.2013, cu care face dovada contrară susținerilor recurentei că ar fi rămas fără obiect acțiunea.
Instanța declară închisă faza probatorie, apreciind îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Avocat N. E. pentru intimata reclamantă B. T., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli. Cu referire la termenul de 60 de zile precizează că acesta reprezintă un termen maxim de soluționare a dosarului și nu un termen de la care obligația devine efectivă. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub numărul_, reclamanta B. T. a chemat în judecată pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând obligarea pârâtei să emită și să comunice Decizia privind Titlul de Despăgubire cu privire la suprafața de 731 mp, situat în C., ., Județul D..
A arătat reclamanta că în fapt, prin Hotărârea nr 1131/11.07.2008 C. Județeană pentru Aplicarea Legii 247/2005 a dispus validarea în anexa nr 23/1/13 la Legea 247/2005, poziția 7, a reclamantei, pentru suprafața de 731 mp, întrucât imobilul nu a putut fi restituit în natură.
Potrivit HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv punctul 16.4, in cazul in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta sau nu pot primi teren in natura, pe alt amplasament, C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar va înainta Secretariatului Comisiei Centrale, pe baza de Proces Verbal de predare - primire, întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, in vederea acordării de despăgubiri.
La data de 23.01.2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul F. A., în contradictoriu cu C. Centrală, ca fiind prematur formulată.
Prin încheierea nr 60/01.03.2013 a Curții de Apel C., cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă la Tribunalul D. –Secția C., în baza art X și XXIII alin 3 din Legea pentru degrevarea instanțelor judecătorești.
La data de 07.03.2013 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ primind termen de judecată în data de 29.03.2013.
La solicitarea instanței pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar, în copie, dosarul de despăgubiri al reclamantei B. T., înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu numărul_/FFCC.
Prin sentința nr. 6407 de la 10 Mai 2013, Tribunalul D., Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._, a respins excepția prematurității acțiunii – invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanta B. T., în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în Municipiul București.
A fost obligată pârâta să emită Decizia reprezentând Titlu de Despăgubire – pentru imobilul în suprafață de 731 m. p., situat în C., ., jud. D. -, după expirarea termenului prevăzut de O. U. G. nr. 4/2012.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, acțiunea formulată de reclamant, este întemeiată.
În acest sens s-a reținut că reclamanta din prezenta cauză a solicitat prin cererea nr_/08.09.2005 ca în baza Legii nr. 247/2005 să i se acorde măsuri reparatorii pentru un imobil situat în ., C., demolat în data de 17.04.1979, arătând că suprafața de teren pe care a fost construit imobilul a fost de 731 mp.
Prin Hotărârea nr 1131/11.07.2008 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 247/2005, a fost validată despăgubirea reclamantei B. T. în anexa nr 23/I/13 la Legea 247/2005, la poziția 7, pentru suprafața de 731 mp, întrucât imobilul nu poate fi restituit în natură.
Prin decizia civilă nr 2168/16.11.2011 pronunțată de Tribunalul D. a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr_/09.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_/215/2011, modificată sentința și obligate pârâtele C. Locală pentru Aplicarea Legii 247/2005 și C. Județeană de Aplicare a Legii 247/2005 D. să întocmească dosarul privind acordarea despăgubirilor cu care a fost validat reclamantul pentru suprafața de 731 mp teren situată în C., . și să înainteze dosarul către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP.
A constatat Tribunalul D. în decizia amintită, faptul că dosarul de despăgubire a reclamantei fusese anterior înaintat către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății (ANRP) în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, ANRP returnând dosarul către C. Județeană în mod nelegal și neavenit.
A mai constatat Tribunalul că ANRP nu poate solicita alte dovezi decât cele care au stat la baza emiterii hotărârii de validare, necontestată, care a fost dată în aplicarea Legii 247/2005.
Ulterior, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care se stabilire îndreptățirea reclamantei a fost transmis către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 247/2005, fiind predat pe bază de proces verbal în data de 12.02.2012.
Prin adresa nr. 66/SCFF/16.01.2013 ANRP a solicitat Comisiei Municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să depună la dosarul de despăgubiri al reclamantei mai multe documente până la data de 05.03.2013 (fila 65), indicate în fișa de lucru a dosarului (fila 62-63).
Reclamanta a depus parte din actele solicitate la registratura ANRP în data de 06.03.2013, adresa de depunere fiind înregistrată de ANRP sub numărul_ (fila 55), respectiv punctele 2-7, 10 din fișa de lucru.
A arătat reclamanta că pentru punctele 1, 8 și 9 din fișa de lucru a formulat cerere la Primăria mun. C., în vederea eliberării unor copii.
Instanța a observat că reclamanta nu era în măsură să depună actele prevăzute la punctele 1, 8 și 9 din fișă, fiind în competența Primăriei mun. C. eliberarea acestor acte.
În privința excepției prematurității cererii, tribunalul constată că în fapt pârâta prin indicarea faptului că dosarul de despăgubiri nu îndeplinește condițiile de fond și formă, fiind necesară completarea cu o . acte (adeverință, declarație notarială, certificat de moștenitor, situația juridică pe care o are terenul, dovada categoriei de folosință de la momentul preluării abuzive), tinde să conteste îndreptățirea reclamantului la plata de despăgubiri.
Ori, Hotărârea Comisiei Județene prin care a fost validată cererea reclamantei în anexa 23- despăgubiri, nu poate fi contestată decât în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea 18/1991 și nu în cadrul procedurii administrative parcurse în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta a contestat în continuarea întâmpinării însăși îndreptățirea reclamantei de a primi despăgubiri în baza Legii 18/1991, apreciind că pentru terenurile intravilane care nu au avut și nu au categoria de folosință agricolă, nu pot fi acordate măsuri compensatorii în baza legilor din domeniul restituirii proprietății funciare.
Prin aceste susțineri pârâta dorește să supună judecății instanței de contencios administrativ valabilitatea titlului de despăgubire emis reclamantei.
Pârâta nu a formulat însă o cerere de anulare a titlului reclamantei.
În aceste condiții, în care HCJ prin care a fost validată cererea reclamantei în anexa 23 nu a fost anulată cu privire la plata de despăgubiri în favoarea reclamantei, susținerile pârâtei cu privire la necesitatea reexaminării actelor depuse de reclamantă și modalitatea de emitere a HCJ nu pot fi primite, urmând a fi respinsă în consecință și excepția prematurității invocată de pârâtă.
În privința fondului cauzei, tribunalul constată că durata excesivă a procedurilor administrative, începute în anul 2005, este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, s-a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul pentru care s-a constatat îndreptățirea reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea se înscrie Legea nr. 18/1991, Legea 1/2000 completate prin Legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, se apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 7 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
În raport de aceste considerente a fost înlăturată apărarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată, deoarece de la data primirii dosarului privind pe reclamant și până în perioada actuală a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În acest context adresa nr. 66/SCFF/16.01.2013, s/a apreciat ca nefiind de natură să justifice neemiterea deciziei privind titlul de despăgubire într-un termen rezonabil.
Mai mult, reclamanta chiar a depus cea mai mare parte din actele solicitate de pârâtă prin această adresă, iar cu privire la actele de la punctele 1, 8 și 9 din fișa de lucru, respectiv reactualizarea declarației referitoare la terenurile disponibile, pe care ar trebui să o dea Primăria, identificarea amplasamentului înscris în anexa 23 și situația juridică pe care o are în prezent suprafața înscrisă la despăgubiri, instanța observă că la dosarul transmis pârâtei exista deja adresa nr 406/25.09.2008 a ADS (fila 54), declarația membrilor Comisiei Locale din data de 17.02.2010 (fila 52), ambele cu privire la terenurile disponibile, Referatul nr_/03.02.2007 al Primăriei mun C. din care rezultă identificarea amplasamentului terenului și destinația acestuia, respectiv centrala termică, utilități aferente, alei acces (fila 27), proces verbal privind starea de fapt a imobilului nr_/03.12.2007 (fila 26).
Prin urmare solicitarea din nou de către pârâtă a unor documente existente deja la dosar apare ca fiind abuzivă, art 16.4 din HG 1095/2005, indicat chiar de pârâtă neprevăzând posibilitatea solicitării în mod repetat a unor documente existente deja la dosar.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilele preluate abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conduce la concluzia încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Tribunalul a apreciat că se impune admiterea acțiunii precizate și a fost obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri a imobilului situat în C., ., jud. D..
Având în vedere și prevederile OUG 4/2012, aprobată și modificată prin Legea 117/2012, ce instituie un termen suspensiv pentru îndeplinirea obligațiilor pârâtei, tribunalul a dispus ca pârâta să își îndeplinească obligația după expirarea termenului prevăzut de acest act normativ.
Împotriva sentinței nr. 6407 de la 10 Mai 2013, a declarat recurs pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a precizat că, prin cererea introductivă de instanța, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamanta B. T. a chemat în judecată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea pârâtei la emiterea și la comunicarea Deciziei de acordare a Titlului de despăgubire cu privire la suprafața de 731 mp, situat în C., ., Județul D..
Arată că, împotriva cererii formulate de către reclamantă, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca fiind prematur formulată.
Curtea de Apel C., prin Sentința civilă nr.60/01.03.2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Tribunalul D., prin Sentința Civilă nr. 6407/2013, a admis cererea formulată de reclamanta B. T. și a obligat pârâta C.C.S.D. să finalizeze procedura prevăzută de Legea nr.247/2005 - Titlul VII și să emită Titlul de despăgubire, după expirarea termenului prevăzut de O.U.G. nr.4/2012.
Totodată, instanța a respins excepția prematurității invocată de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinare.
În temeiul art. 299 si urm., art. 304 oct. 9. art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră Sentința civilă nr. 6407/2013 pronunțată în ședința publică din data de 10.05.2013 de către Tribunalul D., ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
I. Decizia de acordare a despăgubirilor de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se emite numai în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, iar în speța supusă judecății nu au fost parcurse etapele premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Așadar, instanța de fond în mod greșit a respins excepția prematurității cererii introductive de instanță invocată de C.C.S.D., neținând cont de situația în care se află C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din perspectiva problemelor ce au apărut în procesul de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri, inclusiv dosarul de despăgubiri înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr._/FFCC.
Menționează că în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Față de această nouă legiferare intervenită în material restituirii proprietăților, dorim să supunem atenției dumneavoastră prevederile art. 4, potrivit căruia noile dispoziții legale sunt aplicabile si cauzelor ce au ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor.
Având în vedere dispozițiile legislației Fondului Funciar astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 165/2013, învederăm onoratei instanțe că procedura soluționării cererilor de reconstituire presupune parcurgerea unei proceduri administrative care se desfășoară în fața comisiilor de fond funciar (a) și o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor care se va desfășura în fața Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și a Secretariatului acesteia.
Cu privire la prima procedură (a). a mai subliniat că, modificările si completările intervenite prin Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:
•In termen de 30 de zile de la . prezentei legi, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se constituie, prin ordin al prefectului, C. locală pentru inventarierea terenurilor
•In termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia locală pentru inventarierea
trenurilor întocmește, conform normelor de aplicare a prezentei legi, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritoriale. Situația se vizează de Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară și se transmite comisiei județene de fond funciar sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București.
•C. județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București centralizează situațiile întocmite la nivelul unităților administrativ-teritoriale în termen de 30 de zile de la primirea acestora. Rezultatul centralizării se transmite Agenției Domeniilor Statului și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
•în termen de 60 de zile de la data primirii situațiilor centralizate pe fiecare județ, Agenția Domeniilor Statului și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților demarează procedurile egale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situației centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, și trecerii acestora, în condițiile legii, în Proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură sau, după caz, valorificării
punctelor acordate potrivit prezentei legi. Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau,Jupă caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile locale de fond funciar au obligația de a centraliza toate cererile de restituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire. Pentru inventarierea terenurilor se au în vedere:a)cererile din dosarele nesoluționate la nivelul comisiei locale; b)cererile din dosarele transmise comisiei județene sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București, cu propuneri de despăgubiri; c)cererile din dosarele înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în cazul în care persoanele îndreptățite optează, în condițiile art. 42 din lege, pentru returnarea dosarului la comisia locală, în vederea atribuirii de teren; d)hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, având ca obiect restituirea unor suprafețe de teren; e)cererile care au stat la baza dosarelor validate de comisiile județene sau, după caz, de C. de Fond Funciar a Municipiului București și aflate la comisiile locale în vederea constituirii dosarelor de despăgubire.
În situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă,după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau,după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va atribui un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:a)pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; b)pe izlazul comunal; c)pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, stațiuni de cercetare și alte instituții publice; d)pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat de institute, stațiuni de cercetare și instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ.
In vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate ,n mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru
În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile investite de Lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect a, restituirii la momentul emiterii decizi inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
A mai arătat că, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru care nu se exercită opțiunea de returnare către comisiile locale de fond funciar se transmit Secretariatului Comisiei Naționale, în vederea soluționării potrivit prevederilor prezentei legi.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii. Termenul de 90 de zile poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Decizia de compensare emisă de C. Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii.
Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.
Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.
. în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.
În același context, este de reținut că, prin decizie a primului-ministru, în termen de 15 zile de la . noului act normative, se stabilește componența nominală a Comisiei Naționale.
În speță, reclamanta nu este titulara unui titlul de despăgubire emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 pe care să îl valorifice potrivit procedurilor prevăzute în reglementările actuale menționate în cuprinsul acestei întâmpinări.
în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, așa cum au fost modificate și completate cu Legea nr.165/2013.
Astfel, în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de titlul VII din actul normativ amintit, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor emite deciziile de compensare prin puncte.
Astfel, potrivit acestor reglementări, titlul de despăgubire care va fi emis de C. Națională în urma procedurii administrative prevăzute de Titlu. VII din Legea nr.247/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr.165/2013, va putea fi valorificat de deținătorul acestuia conform prevederilor noi legii
III. Obligația de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, după expirarea termenului prevăzut de O.U.G. n,4/2012, nu poate fi reținută în sarcina C.C.S.D., deoarece aceasta ar conduce la încălcarea prevederilor legale privind ordinea soluționării dosarelor de fond funciar.
De asemenea, menționăm faptul că noile reglementări în vigoare, respectiv Legea nr.165/2013 prevede faptul că obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a acesteia se vor executa conform dispozițiilor art.21 din lege.
Așadar, se consideră că, se impune respectarea noii proceduri administrative de compensare a imobilelor în condițiile prevăzute de noua lege nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, condiții care vor fi stabilite prin normele de aplicare a legii mai sus menționate fără a se putea reține un refuz nejustificat din partea instituției de a soluționa dosarul reclamantei.
Considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea hotărârii recurată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamantă.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm., art. 304 alin. 9 și art. 3041 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, O.U.G nr. 4/2012 aprobată prin Legea 117/04.07.2012.
La data de 24.10.2013 recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă ca prematur introdusă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând criticile formulate, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, invocată de recurentă prin notele de ședință, aceasta nu poate fi reținută față de dispozițiile art. 316 și art. 294 alin. 1 C.proc.civ., raportat la temeiul juridic invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
La data de 17 05 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din acest act normativ: Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În consecință, acest act normativ reglementează noul cadru legislativ prin prisma caruia vor fi analizate motivele de recurs și legalitatea obligației Comisiei Naționale la emiterea Titlului de despăgubire astfel cum a fost solicitat de reclamant prin acțiunea introductivă.
Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 ,,Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,,.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus expuse rezultă că și C. Natională poate emite Titluri de despăgubire în procedura veche specifică Comisiei Centrale constituită potrivit Legii nr. 247/2005, însă doar în ipotezele art. 41 alin.1, adică doar pentru dosarele aprobate de vechea Comisie.
În speță, dosarul de despăgubire întocmit pe numele reclamantului a fost înregistrat pe rolul fostei Comisii sub nr._/FFCC/2012 și, față de caracterul incomplet al acestuia, s-a solicitat Comisiei Municipale și Comisiei Județene D., completarea acestuia cu o . înscrisuri ce vizează printre altele identificarea amplasamentului imobilului, situația juridică prezentă și categtoria de folosință la data preluării abuzive, astfel încât nu intră sub incidența disp art. 41 alin.1 din Legea nr. 165/2013 nereprezentând un ,, dosar aprobat ,,în sensul legii . Practic dosarul nu a intrat în etapa evaluării, fiind parcurse doar etapele inițiale prevăzute de Legea nr. 247/2005, respectiv transmiterea către Secretariatul Comisiei în vederea analizei legalității sub aspectul posibilității de a fi restituit în natură . În concluzie dosarul de despagubiri întocmit pe numele reclamaneteii nu se încadrează în ipoteza reglementată art. 41 alin 1 și 3 din Legea nr. 165/2013.
Prin urmare, procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21 din Legea nr. 165/2013, actualmente în vigoare. De altfel procedura prev. de art 21 din lege este aplicabilă chiar și în ipotezele în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la emiterea Titlului de despăgubire .
Astfel, art. 21 din Legea nr. 165/2013 statuează că ,, (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În consecință, observând cu precădere dispozițiile art. 21 alin.8 și 9 din lege, obligarea noii Comisii Naționale direct la emiterea Titlului de despăgubire ar echivala cu o omisiune a etapelor procedurale obligatorii prevăzute expres de lege si o imposibilitate de executare.Cu alte cuvinte, în actualul context legislativ aplicabil în cauzele pendinte, cererea reclamantulei– intimate apare lipsită de temei juridic.
Apărările intimatului reclamant referitoare la nelegala desesizare și restituire a dosarului nu pot fi cenzurate în actualul context legislativ în care, Secretariatului Comisiei Naționale îi revin astfel de atribuții expres prevăzute în art.21 din lege și art. 6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale.
Respectarea termenului rezonabil - garanție a dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din CEDO, trebuie apreciat și produce consecințe juridice ,doar în măsura în care este analizat coroborat cu circumstanțele concrete ale speței dar și cu intervențile legislative care au operat pe parcursul procedurii .
Astfel, Curtea are în vedere OUG nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012 care a dispus suspendarea procedurii de evaluare și emitere Titluri în perioada 15. 03._13, dar și Hotărârea pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care au fost suspendate procesele declanșate împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În această hotărâre, Curtea Europeană ia nota de sarcina foarte importanta pe care legislatia in materie de bunuri imobile nationalizate o impune bugetului de stat si referitor la care Guvernul recunoaste ca este dificil de suportat. Statul pârât trebuie, asadar, sa garanteze prin masuri legale si administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate . celei a reclamantelor, tinand cont de principiile enuntate in jurisprudenta Curtii cu privire la aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (paragrafele 162—177 de mai sus). Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, si prin implementarea urgenta a unor proceduri simplificate si eficiente, intemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, care sa poata mentine un just echilibru intre diferitele interese in cauza (Viasu, mentionata mai sus, § 83).
Punerea in balanta a drepturilor in cauza si a castigurilor si pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei si a sistemului juridic al statului constituie un exercitiu de o dificultate deosebita, presupunand interventia diverselor autoritati interne. Prin urmare, Curtea apreciaza ca statului parat trebuie sa i se lase o marja larga de apreciere pentru a alege masurile destinate sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau sa reglementeze raporturile de proprietate din tara si pentru punerea lor in aplicare .
In acelasi timp, Curtea apreciaza ca alte exemple de bune practici si de masuri de modificare legislativa, ce respecta principiile impuse de Conventie si de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Conventiei, ar putea constitui o sursa de inspiratie pentru guvernul parat (a se vedea in special cauzele Broniowski si Wolkenberg, mentionate mai sus). Astfel, refacerea totala a legislatiei, care sa conduca la reguli de procedura clare si simplificate, ar face sistemul de despagubire mai previzibil in aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale carui prevederi sunt dispersate in mai multe legi, ordonante si hotarari. Plafonarea despagubirilor si esalonarea lor pe o perioada mai lunga ar putea sa reprezinte, de asemenea, masuri capabile sa pastreze un just echilibru intre interesele fostilor proprietari si interesul general al colectivitatii.
În concluzie, criticile recurentei sub aspectul lipsei de temei legal, ca urmare a modificării cadrului legislativ incident - critici de ordine publică - sunt fondate, astfel încât în temeiul disp. art. 312 alin.3 C proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor ( fost C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor).
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtă este întemeiat, astfel că în conformitate cu art. 312 alin. 1 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 6407 de la 10 Mai 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. T., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Președinte, S. P. | Judecător, G. D. C. | Judecător, C. A. G. |
Grefier, J. V. |
Red. jud. /G.D. C.
Thn. 2 ex./J.V.
Jud. Fond./ M.E.P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3805/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8670/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
