Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6586/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6586/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 9574/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 6586/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător C. G.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr.584 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant BOȘOMETE G. și intimata pârâtă U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 C., după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.584 din 23 ianuarie 2013, Tribunalul M. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul BOȘOMETE G. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI .
A fost obligată pârâta U. "S. Haret" să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește cererea de obligare a MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licență.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul U. S. HARET în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului .
A fost obligat chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale a susținut următoarele:
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.4 din codul de procedură civilă apreciază că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității de învățământ fiind atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Arată că atribuțiile și competențele MEN sunt reglementate în HG nr.536/2011, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform art.2 din Legea nr.288/2004 „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Astfel arată că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, in speța Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii si specializări se stabilește de M. Educației si Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, si se aproba prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare si funcționare a acestuia, are competența de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ.
Mai susține că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești și a obligat MEN să aprobe tipărirea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
Susține că instanța de fond se substituie MEN și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 C.p.c. învederează că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MEN.
Arată că instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și ulterior prin OUG nr.75/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Susține că nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999 și că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării /acreditării acestora, însă în aceste etape obligatorii nu au fost respectare de către U. S. Haret.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul sa înscrie „studenți" si sa elibereze diplome la formele de învățământ cu frecventă redusa si la distanta care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită sa înmatriculeze, sa. elibereze diplome, sa desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditarii si autorizării provizorii.
Mai arată că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Precizează că la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta UNIVERISTATEA S. HARET era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantul intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.
Solicitarea reclamantului de a-i fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât potrivit principiului”Quod nullum est, nullum producit efectum”, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat producerea unei diplome valabile.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul, instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.
Învederează că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID sau FR, aceasta nefiind menționată în nici o hotărâre a guvernului din perioada în care reclamantul a urmat studiile.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, Lg.84/1995, HG nr.536/2011, Lg.1/2011, HG1011/2001, Lg.nr.288/2004, Ordinul nr.2284/2007, OUG nr.75/2005.
La data de 27.03.2013 intimata pârâtă U. S. HARET-PRIN RECTOR a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Cu privire la criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp.art.304 pct.4- 9, Cod proc.civ., a solicitat sa fie înlăturate, întrucât instanța de fond, in mod corect a obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamant.
A arătat că instanța de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera reclamantului - intimat, diploma de licența obținută in urma susținerii examenului de licența sesiunea iulie 2009. În cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respective cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.
A precizat că, pentru tipărirea si difuzarea către intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007(in speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului - chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009, iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita, instanța de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fără echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către subscrisa.
A arătat totodată că, prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speța, MECTS caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate .motivele de refuz invocate in cazul nostru fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării cursurilor de zi.
Simplul refuz nu poate înlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constate pretinsa incalcare de către subscrisa,organizatoare a examenului de licența a regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul infiintarii Universității S. Haret prin lege.
A arătat pârâta că, având in vedere ca se afla in imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, a solicitat sa se constatate legalitatea si temeinicia hotărârii instanței de fond, urmând a se respinge recursul ca nefondat.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute întrucat nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările subscrisei si avizele recurentului - chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, a solicitat sa fie înlăturată susținerea acestuia prin recursul promovat.
A precizat pârâta că, refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este indreptatit a pretinde eliberarea actelor de studii .cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorata prin parcurgerea cursurilor legal organizate de subscrisa si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licența).
Având in vedere dispozițiile legale subscrisa, a emis reclamantului adeverința ca este licențiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție si mai mult a produs efecte juridice.
Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care le-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ..
A învederat că USH, are obligația ca ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului reclamant de licențiat, prin promovarea examenului de licența in sesiunea iulie 2009, sa elibereze si diploma de licența. Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul chemat in garanție MECTS, refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.
A arătat că celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.
Pentru aceste considerente a solicitat sa fie înlăturate susținerile recurentului -chemat in garanție MECTS, întrucât in cauza nu sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs invocat. Toate criticile formulate de recurent vizează stabilirea stării de fapt fiind aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii pronunțate în fond și nu de nelegalitate.
Pe aceste considerente, a apreciat ca recursul recurentului chemat in garanție nu este motivat în drept, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate prev. la art.304 pct.1-9 Cod proc.civ.
In raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administrației publice centrale,chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, a apreciat ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi ține de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamantului la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educatiei, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta. pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi confera intimaților reclamanți dreptul de a cere sa i se elibereze Diploma de licenta însotita de Suplimentul la Diploma, drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
A arătat că, MECTS susține nejustificat, că pârâta a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând in diplome de licența si am ignorat cadrul legislativ in vigoare.
C. legislativ in vigoare ,la care face referire recurentul MECT ,nu îngrădește libertatea Universităților prin limitarea înscrieri unui anumit număr de cursanți ci doar reglementează aspectul legat de limitarea anuala a numărului de candidați ce vor fi admiși pe locurile subvenționate de către stat in sensul in care, in funcție de necesitatea economico-sociala si de sumele alocate de la bugetul de stat se va stabili numărul de studenți ale căror costuri necesare pregătirii profesionale vor fi subvenționate de către stat, proporțional cu aceste sume alocate. În toate celelalte cazuri, potrivit Ordinului 3325 din 28 02.2008 emis de MECTS, privind repartizarea cifrelor de școlarizare pe instituții de invatamant superior, prin art. 9 se reglementează acest aspect stabilindu-se ca „cifrele de școlarizare pentru studiile cu taxa se stabilesc de către senatele universitare. Universitățile vor putea dispune liber cu privire la numărul de studenți pe care il vor înmatricula, cu respectarea standardului calitativ educațional impus prin normele legale.
A susținut că, în mod întemeiat, prin sentința atacata a fost admisa de către instanța de fond cererea de chemare in garanție formulata de subscrisa si a fost obligat recurentul-chemat in garanție MECTS sa aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru reclamant, deoarece admiterea sa, asigura efectiv punerea in executare a sentinței recurate ,in condițiile in care eliberarea de către subscrisa intimata parata a diplomei de licența este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către recurentul chemat in garanție, existând o evidentă interdependentă între cele doua obligații menționate in cereri .respectiv cererea de chemare in judecata si cererea subscrisei de chemare in garanție.
Pârâta a arătat că a funcționat ., a asigurat funcționarea unor programe de școlarizare care sa permită accesul studenților la studii de inalta calitate, în acest context, poziția recurentului, de a nu aproba tipizarea formularelor cu regim special este singura nelegalitate din ansamblul conjunctural creat, obstrucționând dreptul absolvenților de a-si valorifica cunoștințele dobândite si de a fi retribuiți corespunzător studiilor promovate.
Prin sentința data, instanța de fond, dând eficiență art.13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, a asigurat intimaților reclamanți dreptul la un recurs efectiv si cadrul legal de valorificare a drepturilor acestora, iar sub aspect procedural ,prin admiterea cereri introductive si a cererii de chemare in garanție, instanța dezvoltând o cercetare diligenta si efectiva a dat dovada de integritate si imparțialitate deliberând in mod democratic independent si suveran, iar procedând astfel a asigurat o înalta calitate actului de justiție.
Pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art 304/1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
În ce privește primul motiv de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ ( art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamantul a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a-i elibera diploma de licență la absolvirea Facultății de D..
Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MEN, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.
Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale MEN, instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.
În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimatul reclamant a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurenta chemată în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.
În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului chemat în garanție care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantului sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MEN la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MEN în calitate de autoritate administrativă competentă.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr.584 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant BOȘOMETE G. și intimata pârâtă U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, C. G. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.C.M.
Tehnored.F.P.F.
13 Iunie 2013
Jud.fond.M.V.
| ← Pretentii. Sentința nr. 5248/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
