Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 6/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 6288/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9945/2013
Ședința publică de la 18 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător D. C.
Judecător L. C.
Grefier V. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții Ț. B. – L. și Ț. M. împotriva sentinței nr.6498 din data de 16 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți Ț. N. ȘI TENEA C. ÎN CALITATE DE REPREZENTANȚI AI A.F.P.J Ț. N. ȘI Ț. C. și M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul reclamant Ț. B. – L., avocat D. I., pentru intimații pârâți Ț. N. ȘI TENEA C. ÎN CALITATE DE REPREZENTANȚI AI A.F.P.J Ț. N. ȘI Ț. C. și consilier juridic Z. D., pentru intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Avocat D. I., pentru intimații pârâți Ț. N. ȘI TENEA C. ÎN CALITATE DE REPREZENTANȚI AI A.F.P.J Ț. N. ȘI Ț. C., depune expertiză tehnică extrajudiciară și comunică un exemplar recurentului reclamant.
Recurentul reclamant Ț. B. – L. arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea observării raportului de expertiză.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Recurentul reclamant Ț. B. – L. solicită admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și solicită admiterea cererii de suspendare, suspendarea autorizației de construire și oprirea executării lucrărilor. Arată că Tribunalul D. nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. prin Primar. Apreciază că instanța de fond a manifestat un formalism excesiv, având în vedere că Legea nr.215/2001 prevede autoritățile locale ce au personalitate juridică, astfel municipiul este unitatea administrativă cu personalitate juridică ce poate sta în instanță, iar Primarul are rolul de a-l reprezenta. Faptul că prin Legea nr.50/1991 se prevede că primarul este cel care eliberează autorizația de construire nu conferă primarului personalitate juridică. În speța de față M. C. a fost citat prin reprezentantul său M. C., astfel încât Primarul Mun.C. a participat la judecarea pricinii, hotărârea fiindu-i opozabila. Arată că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004. Susține că așa cum rezultă din planșele foto, prin emiterea autorizației de construire se încalcă dreptul la viața privată, drept reglementat și de prevederile art.252 Cod Civil. Precizează că toate ferestrele blocului dau în curtea reclamanților, astfel încât aceasta reprezintă o ingerință în viața privată. Mai arată că blocul este construit într-o zonă de case și se află la o distanță de 2 m de proprietatea sa.
Avocat D. I., pentru intimații pârâți Ț. N. ȘI TENEA C. ÎN CALITATE DE REPREZENTANȚI AI A.F.P.J Ț. N. ȘI Ț. C., solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile Legii 554/2004. Precizează că Primarul are calitatea de a emite acte, astfel încât Primarul Municipiului C. trebuia introdus în cauză și în mod corect s-a respins acțiunea, M. C. neavand calitate procesuala pasiva in cauza. Susține că pe fond nu sunt incidente dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004. Nu s-a făcut dovada cazului bine justificat. Susține că au fost respectate condițiile prevăzute de lege. Documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire cuprinde și studiul de însorire și raportul de evaluare. Susține că s-a analizat în detaliu îndeplinirea condițiilor.
Consilier juridic Z. D., pentru intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală . Precizează că în conformitate cu prevederile art.78alin.2 din codul de procedură civilă s-a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a autorității emitente a actului administrativ. Pe fond susține că nu sunt îndeplinite prevederile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, actul administrativ beneficiind de prezumția de legalitate.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6498 din data de 16 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D. s-a respins cererea de suspendare și oprire executare lucrări, formulată de reclamanții Ț. B. – L. și Ț. M., în contradictoriu cu pârâții Ț. N. ȘI TENEA C. ÎN CALITATE DE REPREZENTANȚI AI A.F.P.J Ț. N. ȘI Ț. C. și M. C. PRIN PRIMAR.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Obiectul prezentei actiuni il reprezinta suspendarea executarii actului administrativ autorizatiei de construire nr. 1267/12.11.2012, formulata in contradictoriu cu beneficiarii actului - pârâții Ț. N. ȘI TENEA C. si municipiul C.
Avand in vedere ca, potrivit art.4 lit.f din Legea 50/1991, autorizatia de construire se emite de primarul municipiului pentru lucrarile care se executa in intravilanul localitatii, instanta apreciaza intemeiata exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Municipiului C.. Cum paratul M. C. nu este emitent al actului administrativ - autorizatia de construire - reclamantii nu pot solicita suspendarea executarii actului in contradictoriu cu acesta, intrucat paratul nu poate fi obligat in raportul juridic dedus judecati.
Instanta a constatat ca potrivit art. 13 Legea 554/2004 "La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei".
Din intreaga reglementare a procedurii contenciosului administrativ calitatea de parat o are autoritatea publica emitenta a actului atacat. Notiunea de autoritate publica, asa cum este definita de art. 2 al. 1 lit. b include "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public".
Având în vedere principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești (chestiune diferită de opozabilitatea hotărârii judecătorești), în situația în care cererea reclamantilor ar fi, pe fond, întemeiată, s-ar ajunge ca din perspectiva acestora dispoziția să fie nulă, iar din perspectiva emitentului actului aceasta să fie valabilă. O astfel de consecință nu poate fi acceptată, instanța nefiind chemată să pronunțe hotărâri prin care să creeze confuzie în circuitul civil și prin care să conducă un act juridic la a fi, în același timp, atât nul cât și valabil.
Tocmai de aceea, deși legea nu precizează în mod expres, se deduce, din logica internă a textului, că acțiunea în contencios se va formula atât împotriva beneficiarului actului, cât și împotriva autorității publice care a emis actul atacat, aceasta din urmă având posibilitatea, în contradictoriu, să-și formuleze apărări, în raport de susținerile reclamantului.
În ipoteza în care reclamantul cheamă în judecată, în calitate de pârât, doar pe beneficiarul actului, pentru a respecta principiul contradictorialității și dreptul la apărare, instanța are doar obligația, în temeiul art. 78 al. 2 Cod procedură civilă, să pună în dezbaterea părților aceasta împrejurare, cu atat mai mult cu cat a fost invocate prin intampinare, de parat.
Dispoziții în acest sens se regăsesc și în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv art.16 ind.1, care are următorul conținut: "Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".
Codul de procedura civila, reglementeaza si inadmisibilitatea solutionarii pe fond a actiunii, la art, 78 al. 2 “In materie contencioasa, cand raportul juridic dedus judecatii o impune, judecatorul va pune in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altor persoane. Daca niciuna dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond”.
În considerarea acestor dispoziții legale, s-a pus în discutia părților necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât, a autoritatii publice emitente a actului administrative, fără însă a se restrânge drepturile procesuale ale părților ce decurg din principiul disponibilității.
Acest principiu lasă la aprecierea reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și dispute obiectul procesului.
În condițiile în care poziția procesuală a reclamantului, exprimată la termenul de judecată din data de 16.05.2013, a fost în sensul menținerii acțiunii inițiale, s-a discutat exceptia invocate de parat prin intampinare, în considerarea disp. art. 1 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, din interpretarea cărora rezultă că, dacă acțiunea în anulare privește un act administrativ emis de primar, atunci este obligatorie judecata în contradictoriu cu emitentul actului, asigurându-se astfel respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.
În situația în care reclamantul nu înțeles să-și modifice acțiunea, în sensul introducerii în cauză și a autoritatii publice emitente a actului administrativ, cererea de anulare a acestui act in contradictoriu cu M. C., care nu are calitate de emitent al actului, deci nu are calitate procesuala pasiva, nu poate fi analizata pe fond.
Apararile reclamantului fata de exceptia invocate, in sensul ca numai unitatea administrativ teritoriala are calitate procesuala pasiva in cauza, intrucat are personalitate juridica, fata de celelalte autoritati, institutii ori servicii publice, care actioneaza si isi indeplinesc atributiile numai in numele unitatii administrative-teritoriale, nu pot fi primite, intrucat in materia contenciosului administrativ, calitate procesuala are autoritatea administrativa ce a emis actul in indeplinirea atributiilor prevazute de lege.
Capacitatea administrativa a autoritatii publice consta in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativa de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii. Transpusa in plan procesual, capacitatea administrativa confera autoritatii publice capacitatea de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica in sensul civil al notiunii.
In sensul apararilor reclamantilor, in toate litigiile de contencios administrativ calitate procesuala pasiva ar avea doar M. C., care ar fi chemat in judecata pentru a raspunde de toate actele emise de autoritatile, serviciile si institutiile publice, ceea ce ar fi inadmisibil.
In cauza, potrivit art.4 lit.f din Legea 50/1991, autorizatia de construire a fost emisa de primarul municipiului, acesta avand calitate procesuala, fiind subiect pasiv al raportului juridic dedus judecatii.
Pentru considerentele aratate, s-a apreciat intemeiata exceptia invocata, M. C. neavand calitate procesuala pasiva in cauza, actiunea neputand fi analizata pe fond in lipsa autoritatii emitente a actului administrativ pentru care se solicita suspendarea executarii, astfel ca, avand in vedere disp. art. 78 al. 2 NCPC, cererea a fost respinsa in consecinta, fara a fi analizata pe fond.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți Ț. M. și Ț. B. L..
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor incidente în cauză, recurenții au susținut, în esență, următoarele:
Sentința primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât Tribunalul fără să se pronunțe în mod expres în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. prin Primar, a respins cererea de suspendare cu motivarea că în procedura contenciosului administrativ calitatea de pârât o are autoritatea publică emitentă a actului atacat.
S-a mai arătat că nu există nicio prevedere legală în cuprinsul Legii nr. 215/2001 care să confere primarului personalitate juridică și/sau capacitatea de a sta singur, în nume propriu, în instanță, ca titular de drepturi și obligații.
S-a mai precizat că, potrivit alin. 2 al art. 21 din Legea nr. 215/2001, primarul participă la judecarea procesului,așa cum rezultă chiar din cererea de chemare în judecată, că hotărârea îi va fi opozabilă și că excepția este nefondată.
S-a mai precizat că în raport de dispozițiile art. 155 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod procedură civilă, în speță, unitatea administrativ teritorială – Mun. C. - este citată prin reprezentantul său – Primarul Mun. C..
Pe fondul cererii de suspendare, reiterând susținerile din acțiunea introductivă, recurenții au învederat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, fiind răsturnată prezumția de legalitate a actului administrativ.
S-a mai precizat că, în cauză, a fost făcută dovada că există premisele încălcării art. 252 din Noul Cod procedură civilă, art. 26 alin. 1 din Constituția României și prevederile Ord. M.S. nr. 536/1997.
Cu privire la paguba iminentă, s-a precizat că, prin adăugarea de noi etaje,clădirea ce se execută crește cu fiecare zi în înălțime, existând riscul ca până la soluționarea cererii de anulare a autorizației de construire clădirea să fie finalizată. Cum consecința anulării autorizației va fi obligarea pârâților la demolarea construcției și cum nu există niciun indiciu cu privire la posibilitățile materiale ale acestora de a executa această lucrare completă și costisitoare, hotărârea judecătorească ar rămâne fără efect, iar reclamanții ar fi obligați să trăiască în vecinătatea acestei construcții, care,în timp s-ar deteriora.
În privința prezumției de legalitate a actului administrativ, recurenții au arătat că, în speță, au dovedit și încălcarea art. 8 din CEDO privind respectarea vieții private.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod procedură civilă.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, Curtea o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs, recurenții au invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material.
Prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat suspendarea autorizației de construire nr. 1267/12.11.2012 emisă de Primarul Municipiului C., chemând în judecată în calitate de pârâți beneficiarii actului administrativ și M. C. prin Primar.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 50/1991 autorizația de construire a cărei suspendare se solicită a fost emisă de către Primarul Municipiului C..
De asemenea, potrivit dispozițiilor cuprinse la art. 1 ,8 ,13 și 18 din Legea nr. 554/2004, în litigiile de contencios administrativ având ca obiect anularea și/sau suspendarea executării unui act administrativ este obligatorie introducerea în cauză și citarea în calitate de pârât a emitentului actului supus controlului de legalitate.
Art. 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.
Art. 28 din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
În litigiile de contencios administrativ Codul de procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie procedurală.
Art. 78 alin. 2 din NCPC prevede că în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în proces a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului va respinge cererea fără a se pronunța pe fond.
În consecință, în spețele de contencios administrativ judecătorul poate pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a anumitor subiecte de drept și în asemenea litigii este incident principiul disponibilității părților: reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual prin indicarea persoanelor chemate în judecată.
Față de împrejurarea că, în speță se contestă legalitatea unui act administrativ, era obligatorie introducerea în proces a emitentului actului.
Prima instanță în baza dispoz. art. 78 alin. 2 din NCPC a pus în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în cauză a Primarului Municipiului C. în calitate de emitent al autorizației de construire a cărei suspendare se cere a fi dispusă.
Reclamanții la termenul de judecată din data de 16.05.2013, termen la care s-a discutat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M. C., nu au fost de acord cu lărgirea cadrului procesual, în sensul citării în cauză a Primarului Municipiului C. în nume propriu, în calitate de emitent al actului administrativ atacat.
Față de cele anterior expuse, se apreciază că în mod corect, făcând aplicarea prevederilor cuprinse la art. 78 alin. 2 din NCPC și constatând că soluționarea cererii de suspendare nu poate fi realizată fără participarea în proces a emitentului actului a procedat la respingerea acțiunii, fără a se fi pronunțat pe fond .
În consecință, în temeiul disp. art. 496 din NCPC constatând că nu poate fi reținută încălcarea de prima instanță a normelor de drept material, nefiind incidente dispoz.art. 488 pct. 8 din NCPC, Curtea urmează să respingă prezentul recurs ca nefondat .
Având în vedere că la soluționarea cauzei, prima instanță nu s-a pronunțat pe fond,Curtea, procedând la menținerea sentinței ,apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor ce țin de fondul cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul declarat de reclamanții Ț. B. – L. și Ț. M. împotriva sentinței nr.6498 din data de 16 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți Ț. N. ȘI TENEA C. ÎN CALITATE DE REPREZENTANȚI AI A.F.P.J Ț. N. ȘI Ț. C. și M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iulie 2013
Președinte, M. F. | Judecător, D. C. | Judecător, L. C. |
Grefier, V. C. |
Red.M.F.
V.C./2EX/ 18 Iulie 2013
J.Fond A.M.S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3990/2013. Curtea de... → |
|---|
