Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 461/54/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N. G.
Judecător: G. V.
Judecător: A. R.
Grefier: M. F.
X.X.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2013, privind soluționarea recursului declarat de intervenientul în nume propriu B. D. și reclamanții moștenitori I. E. și B. M., împotriva sentinței nr.826 din 17.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 C.pr.civ., a amânat inițial pronunțarea cauzei termenul de azi.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 826 din 17.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. C., în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN C. AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intervenientul în numele altei persoane B. D..
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de B. D.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin Dispoziția nr. 143 din 17 05 2006 emisa de Primarul Mun. Drobeta Tr. S. a fost modificata art.2 al Dispoziției nr. 1192 din 16 05 2005 in sensul ca pentru executarea sentinței civile nr. 613 din 09 06 2005 pronunțată de Tribunalul M. irevocabilă, se propun masuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului nr. VII din legea nr. 247/2005 în favoarea reclamantului, în limita sumei de_ lei .
Ulterior, prin Dispoziția nr. 2797 din 13 07 2009 s-a modificat art.2 a Dispoziției nr. 1192 din 16 05 2005 privind soluționarea notificării nr. 567/N/2001 . Dispoziția a fost comunicată Comisiei Centrale cu adresa nr. 163/_ – fila 32 dosar.
Reclamantul a corespondat cu C. în sensul comunicării instituției cotele corecte ce se cuvin comoștenitorilor in vederea atribuirii legale.
Dosarul de despăgubiri al reclamantului a primit nr._/CC .
Reclamantul deși legal citat cu copie ,,Întâmpinare ,, nu s –a prezentat în fața instanței pentru a propune probatorii din care să rezulte demersurile si corespondența purtată cu instituția pârâtă, de natură a contura caracterul nejustificat al refuzului de soluționare a dosarului de despăgubire .
In raport de starea de fapt, de atitudinea reclamantului, de lipsa unor notificări efective adresate Comisiei ulterior înregistrării dosarului, de necesitatea completării dosarului cu precizări ale cotelor succesorale, de modificările succesive al Dispoziției Primarului, de complexitatea cauzei si de numărul mare de dosare aflate in curs pe rolul Comisiei, Curtea a apreciat că nu există o încălcare a art.6 din CEDO si a art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO .
Pe de alta parte, Curtea a reținut că atribuțiile Comisiei ce privesc eliberarea Titlurilor de despăgubire conform art. VII din legea nr. 247/2005 sunt suspendate in conformitate cu OUG nr. 4/2012 pana la 15 mai 2013.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții moștenitori I. E. și B. M. și intervenientul în nume propriu B. D..
În motivarea recursului, s-a arătat că în baza Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989 R, în baza Notificării nr.583/N/2001 – Biroul executor C. C., au obținut sentința civilă nr.613 din 9.06.2005, privind despăgubiri în valoare de_ lei, pentru construcțiile demolate din Mun.Dr.Tr.S., ..13 (fost nr.5), fosta proprietate a unchiului acestora B. G. (fără descendenți), sentință rămasă irevocabilă și investită cu formulă executorie la data de 22.09.2005.
Că, de la acea dată și până în prezent instituțiile statului Primăria Mun.Dr.Tr.S., Prefectura Jud.M. și în prezent Secretariatul Comisiei Centrale, pentru stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP care este în subordinea directă a Primului Ministru, au ignorat cu vehemență punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești.
Din anul 2010, a solicitat Secretariatului Comisiei Centrale, pentru a pune în lucru dosarul, prin numirea unui evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare, potrivi art.16 alin.21 din Legea 247/2005 și emiterea Deciziei pentru B. C.C. și B. I.D., în cote egale conform actelor depuse, adică cota de ½ pentru fiecare, urgentarea punerii în lucru, moștenitorii având vârste de 86 ani, respectiv 74 ani și fiind gravi bolnavi.
De asemenea B. I.D., prin cererea de intervenient cea făcută în nume propriu ca moștenitor cu cota de ½ din valoarea de_ lei în hotărârea pronunțată se arată că aceasta apără interesul altei persoane.
Totodată, Dispoziția nr.2797/10.07.2009 a Primăriei Mun.Dr.Tr.S., prin modificarea art.2 din Dispoziția nr.1192/16.05.2005, Primăria Dr.Tr.S., elimină clădirile ce erau cuprinse la despăgubiri în sentința nr.613/09.06.2005, dosar nr.5934/2002 al Tribunalului M. prin Dispoziția nr.1413/17.05.2006.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Justiție și Casație, iar la data de 18.03.2013, în temeiul disp. Legii nr.2/2013, art.XXIII alin.2și4 a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul pe cale administrativă la Curtea de Apel C. – Secția C..
Pe rolul Curții de Apel C. cauza a fost înregistrată la data de 01.04.2013.
La data de 10.06.2013 C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat conceptarea și citarea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în aplicarea disp. Legii nr.165/2013.
La termenul din 17.06.2013 s-a stabilit cadrul procesual, avînd în vedere atât modificările legislative aduse prin Legea nr.165/2013, cât și survenirea decesului recurentului B. C., diind conceptați și citați în cauză moștenitorii legali ai acestuia.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurenți, dar și a disp. art.3041C.P.C. Curtea constată că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 18.06.2012 intervenientul B. D. a solicitat introducerea sa în cauză, cerere prin care acesta a solicitat citarea sa în calitate de intervenient în interes propriu, așa cum rezultă din Dispoziția nr.1413/2006, fiind invocat interesul său în promovarea cererii rezultat din calitatea de moștenitor cu cota de ½ din imobilul ce face obiectul restituirii în speță.
Analizînd cererea formulată de către intervenient, instanța de fond, deși reține că este o cerere de intervenție în interes propriu, nu analizează apărările de fond formulate de către intervenient, soluționînd cererea conform unei cereri de intervenție în interesul reclamanților.
Potrivit art.129 din Codul de procedură civilă, text legal ce reglementează rolul activ al judecătorului, „ cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă sunt menționate în cerere sau în întîmpinare. De asemenea, judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc”.
Procedând în acest mod, instanța de fond nu a lămurit fondul cererii de intervenție pe bază de probe, fiind astfel încălcate dispozițiile art.129 din Codul de procedură civilă, astfel încât, Curtea, apreciază că sentința este nelegală, nefiind cercetat fondul litigiului dintre părți declanșat prin formularea unei cereri de intervenție în interes propriu.
Se au în vedere în acest sens disp. art.49 alin.2 C.P.C. precum și faptul că intervenția principală la care se referă art.49 alin.2 C.P.C. are ca scop invocarea de către un terț a unui drept ce urmează a fi valorificat în cadrul unui proces declanșat între alte persoane care, dacă nu ar fi apărat pe această cale, ar cauza intervenientului un prejudiciu.
Aceasta implică faptul soluționării cererii de sine stătătoare și nu respinsă ca urmare a respingerii cererii formulate de către reclamanți.
Pe de altă parte, analizând sentința recurată, se constată că instanța de fond, printr-o motivare sumară, nu a argumentat nici temeinicia motivelor invocate de reclamanți în cuprinsul acțiunii.
Potrivit jurisprudenței Curții, care se regăsește și în cauza Albina contra României, noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.
Față de aceste considerente, se constată întemeiat recursul reclamanților și intervenientului și față de faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, urmează a fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în raport de dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenientul în nume propriu B. D. și reclamanții moștenitori I. E. și B. M., împotriva sentinței nr.826 din 17.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D. – Secția C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Președinte, C. N. G. | Judecător, G. V. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
M.F. 01 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
