Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 24002/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR._/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 NOIEMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE -C. P.
JUDECĂTOR -L. B.
JUDECĂTOR-L. C. M. Z.
GREFIER -T. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ,,FORȚA LEGII,, pentru membru de sindicat F. N. împotriva sentinței nr.6647 din data de 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. M. BĂILEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic D. A. A. pentru recurentul reclamant S. Administrației Publice „ Forța Legii” pentru membru de sindicat F. N., lipsind intimatul pârât P. M. Băilești.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Reprezentantul părții prezente arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Consilier juridic D. A. A. pentru recurentul reclamant S. Administrației Publice „ Forța Legii” pentru membru de sindicat F. N., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Susține oral motivele de recurs depuse la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. nr.6647 din data de 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a respins acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE „FORȚA LEGII,, cu sediul în C., ., nr. 32., Județul D. în contradictoriu cu pârâtul P. MUN. BĂILEȘTI, cu sediul în Mun. Băilești, județul . D..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că
Astfel, se reține că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al Primarului mun. Băilești- Serviciul Urbanism, Amenajarea Teritoriului și Cadastru, respectiv deține publică de referent, iar prin dispoziția nr.1580/06.09.2012 emisă de P. mun. Băilești, jud. D. acesta a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”, conform art.77 alin.3 lit.a din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, nerespectarea secretului profesional, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, încălcarea prevederilor legale privitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese stabilite de lege pentru funcționarii publici.
În conținutul dispoziției de sancționare se menționează că la emiterea acesteia s-a avut în vedere Raportul întocmit de Comisia de disciplină în care s-a reținut în sarcina reclamantului că acesta a refuzat să semneze fișa postului, ceea ce reprezintă o atitudine de insubordonare, de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu. S-a mai reținut că certificatele de urbanism nu au fost lăsate în mapă, ci încredințate direct cetățenilor interesați pentru semnare, ceea ce denotă faptul că funcționarul nu a respectat secretul profesional. De asemenea, prin modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, funcționarul a dat dovadă de neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu funcționarul manifestând neglijență repetată, aducând prejudicii imaginii autorității publice.
Raportul a fost întocmit de Comisia de disciplină ca urmare a sesizării viceprimarului mun. Băilești, care, conform organigramei, are în subordine Serviciul Urbanism, Amenajarea Teritoriului și cadastru din cadrul Primăriei Băilești în care funcționează reclamantul, acesta fiind subordonat față de viceprimar, cum rezultă și din fișa postului.
În privința modalității de sesizare ale comisiei de disciplină, se observă că potrivit art.27 alin.1 din H.G. nr.1344/2007, „Comisia de disciplina poate fi sesizata de orice persoana care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public”; contrar susținerilor reclamantului, este evident că poate fi sesizată comisia de disciplină și de către cel care are în subordine funcționarul public ce a săvârșit o abatere disciplinară, acesta având chiar obligația, din moment ce orice persoană, chiar din afara instituției, care se consideră lezată prin fapta funcționarului public poate sesiza comisia, deci rămâne la latitudinea acesteia dacă face sau nu sesizare.
Totodată, se constată că sesizarea conține elementele impuse de art.28 alin.1 lit.a din același act normativ, astfel încât soluția susținută de reclamant, cea a clasării sesizării de către Comisia de disciplină ar fi încălcat prevederile legale.
Pe de altă parte, în condițiile în care reclamantului i s-a aplicat cea mai ușoară dintre sancțiunile disciplinare, nu se poate afirma că nu s-a ținut seama de dispozițiile art.77 alin.4 din Legea nr.188/1999 care prevăd criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea sancțiunii disciplinare.
De asemenea, la fila 16 din dosar există depus procesul-verbal, act încheiat distinct, privind audierea reclamantului și care cuprinde întrebările membrilor comisiei de disciplină și răspunsurile funcționarului audiat, potrivit art.39 alin.2 și 3 din H.G. nr.1344/2007.
Se poate observa, așadar, ca actul administrativ contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor, susținerile contrare ale reclamantului cuprinse în acțiunea promovată fiind neîntemeiate.
Nefondate sunt și criticile reclamantului referitoare la netemeinicia sancțiunii aplicate.
Astfel, din actele de cercetare disciplinară efectuate se reține că reclamantul a refuzat să semneze fișa postului, aceasta reprezentând actul în care sunt cuprinse atribuțiile care trebuie îndeplinite la locul de muncă, adică sarcinile de serviciu, precum si anumite obligații stipulate de legea funcționarilor publici, descrierea postului. Pe baza fisei postului sunt cunoscute activitățile pe care funcționarul are obligația să le desfășoare, precum și obligațiile pe care le are. Funcționarul nu poate lua cunoștință de fisa postului decât prin semnarea ei, iar neîndeplinirea atribuțiilor și obligațiilor înscrise in fisa postului atrage răspunderea disciplinara sau, după caz, civilă și chiar penală. Este adevărat că ulterior sesizării Comisiei de disciplină reclamantul a semnat fișa postului, dar această împrejurare nu este o cauză de înlăturare a răspunderii, ci, eventual un criteriu la individualizarea sancțiunii, reclamantului aplicându-i-se cea mai blândă sancțiune, de altfel. Nu poate fi reținută apărarea reclamantului că erau prevăzute alte atribuții decât cele avute prin natura funcției publice ocupate, atâta timp cât nu există nici o dovadă în acest sens, dispozițiile art.45 din Legea nr.188/1999 prevăzând că funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale.
De asemenea, așa cum a recunoscut și cu ocazia audierii de către Comisia de disciplină, reclamantul nu a depus certificatele de urbanism în mapă spre a fi semnate de către primar, ci le-a înmânat direct solicitanților, motivat de faptul că șeful instituției refuză să-i semneze lui certificatele de urbanism, deoarece nu semnase fișa postului.
Din documentele avute în vedere de Comisia de cercetare disciplinară, respectiv sesizarea adresată pârâtei de numitul L. M., precum și corespondența către acesta și numitul B. T., rezultă existența unor încălcări ale prevederilor legale în ce privește respectarea disciplinei în construcții de către numitul B. T., constatarea acestora și întocmirea proceselor verbale de contravenție care sunt înaintate primarului intrând în atribuțiile de serviciu ale reclamantului, însă nu au fost depuse dovezi că reclamantul și-a îndeplinit în integralitatea sa această atribuție de serviciu, limitându-se doar la a soma pe autorul executării construcției fără autorizație de construire să sisteze lucrările până la .>
Potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.188/1999, "încãlcarea cu vinovãție de cãtre funcționarii publici a îndatoririlor corespunzãtoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduitã profesionalã și civicã prevãzute de lege constituie abatere disciplinarã și atrage rãspunderea disciplinarã a acestora", iar potrivit art.77 alin.2 din aceeași lege, constituie abateri disciplinare urmãtoarele fapte: neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor; refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, încãlcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, prin reprezentant legal S. Administrației Publice “Forța Legii”, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că comisia de disciplină ar fi putut fi sesizată și de către cel care are în subordine funcționarul public ce a săvârșit o abatere disciplinară, atât timp cât acest fapt nu reiese din niciun text de lege. Instanța de fond s-a pronunțat fără să țină cont de faptul că sesizarea a fost formulată de o persoană ce nu are calitatea de persoană vătămată, așa cum dispune art. 27 alin 1 din HG nr. 1344/2007. În mod eronat instanța a motivat că soluția clasării de către Comisia de disciplină ar fi încălcat prevederile legale atât timp cât sesizarea a fost formulată de o persoană ce nu are calitatea de persoană vătămată. Instanța nu a analizat aspectele invocate în cererea introductivă, apreciind în mod eronat că actul administrativ contestat ar fi fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor. Conform art. 50 alin 3 din HG nr. 1344/2007, în actul administrativ de sancționare trebuie cuprinsă în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, în caz contrar sancțiunea fiind nulitatea absolută a actului administrativ. În cuprinsul dispoziției nu este descrisă nici una din faptele care ar constitui abatere disciplinară, astfel cum au fost sancționate prin actul administrativ contestat, ci numai o simplă enumerare a unor situații ce se regăsesc prevăzute la art. 77 alin 2 din Legea nr. 188/1999 R. Deși a reținut că la dosarul cauzei se află procesul verbal privind audierea recurentului – reclamant, care cuprinde întrebările membrilor comisiei de disciplină și răspunsurile funcționarului audiat, instanța nu a ținut cont de faptul că efectuarea în sine a cercetării disciplinare s-a efectuat cu încălcarea flagrantă a legii. Astfel potrivit legii, persoana care a efectuat sesizarea se audiază separat de funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară. În speță nu există pentru data de 25.07.2012 la care s-a făcut audierea recurentului- reclamant, procese verbale distincte de ședință și respectiv de audiere a funcționarului public. Mai mult, procesul verbal în care s-a consemnat audierea funcționarului public este neinteligibil, nu este semnat pe fiecare pagină de funcționarul public audiat și de membrii Comisiei de disciplină și prezintă ștersături și schimbări aduse. Recurentul reclamant a semnat fișa postului și deși instanța a reținut că această împrejurare nu este o cauză de înlăturare a răspunderii ci eventual un criteriu la individualizarea sancțiunii, nu au nici o dovadă că s-ar fi ținut cont de această împrejurare la individualizarea sancțiunii. Mai mult recurentul a semnat ultima fișă a postului la data de 11.04.2012, după ce mai semnase una la data de 06.01.2012, ambele ulterior sesizării, ceea ce ar înlătura chiar și un aspect al vinovăției la data emiterii dispoziției contestate 06.09.2012 deoarece la data emiterii dispoziției de sancționare o astfel de faptă devenise caducă. Acțiunea contestatorului de a înmâna certificatele de urbanism direct solicitanților, fără a le depune în mapă, s-a datorat refuzului conducătorului instituției de a semna aceste certificate. De asemenea potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 50/1991 documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții se depune și se înregistrează la autoritatea administrației publice competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele necesare în acest sens. Prin urmare cetățeanul este cel care trebuie să prezinte documentația completă în vederea obținerii certificatului de urbanism astfel că aceste documentații sunt publice, neputându-se vorbi de nerespectarea secretului profesional din partea funcționarului public. Cu privire la cazul numitului B. T. a arătat că instanța a reținut în mod eronat că nu ar fi fost depuse dovezi cum că recurentul-reclamant și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu în acest caz. A arătat că în data de 15.06.2011 numitul B. a depus la sediul primăriei cererea pentru emiterea certificatului de urbanism, cerere ce a fost înregistrată cu numărul_ din aceeași dată. La data de 17.06.2011 Comisia de urbanism a avizat favorabil eliberarea certificatului de urbanism solicitat de respectivul, pentru extinderea locuinței. Prin adresa nr._/20.06.2011 inițiată și semnată de însăși recurent, numitul a fost somat să sisteze lucrările până la . fiind că în urma verificărilor Comisia de Urbanism a constatat că acesta nu avea autorizație de construire.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. și s-a solicitat și judecata în lipsă conform art. 242 C.proc.civ.
Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivare a arătat că: Comisia de disciplină poate fi sesizată și de cel care are în subordine funcționarul public ce a săvârșit o abatere disciplinară; soluția clasării sesizării de către Comisie ar fi încălcat prevederile legale; actul administrativ a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă cerute de lege; faptul că ulterior recurentul a semnat fișa postului nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii, recurentul avea obligația de a constata fapte contravenționale și nu doar de a soma autorii construcțiilor fără autorizație, așa cum a procedat în cazul B..
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 C.prorc.civ.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, în raport de disp. art. 304 pct. 8, 9 și sub toate aspectele conform art. 304 ind 1 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, recurentul-reclamant a investit instanța de fond cu acțiunea având ca obiect constatarea netemeiniciei și nelegalității Dispoziției Primarului M. Băilești nr. 1580/06.09.2012 prin care a fost sancționat cu mustrare scrisă, solicitând anularea acesteia.
Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru considerentele expuse mai sus.
Recurentul critică soluția, invocând disp. art. 304 ind 8 și 9 C.proc.civ., în sinteză pentru următoarele: eronat instanța de fond a reținut că comisia de disciplină ar fi putut fi sesizată și de către cel care are în subordine funcționarul public ce a săvârșit o abatere disciplinară; eronat instanța a motivat că soluția clasării de către Comisia de disciplină ar fi încălcat prevederile legale atât timp cât sesizarea a fost formulată de o persoană ce nu are calitatea de persoană vătămată; eronat instanța a reținut că actul administrativ contestat ar fi fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor, deși acesta nu descrie fapta care constituie abatere disciplinară, ci enumeră unele situații ce se regăsesc la art. 77 alin 2 din Legea nr. 188/1999 R; instanța nu a ținut cont de faptul că efectuarea în sine a cercetării disciplinare s-a efectuat cu încălcarea flagrantă a legii având în vedere că persoana care a efectuat sesizarea nu s-a audiat separat de funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară; Recurentul reclamant a semnat fișa postului dar nu s-a făcut nici o dovadă că s-ar fi ținut cont de această împrejurare la individualizarea sancțiunii; recurentul a semnat ultima fișă a postului la data de 11.04.2012, ulterior sesizării, astfel că la data emiterii dispoziției de sancționare o astfel de faptă devenise caducă; acțiunea contestatorului de a înmâna certificatele de urbanism direct solicitanților, fără a le depune în mapă, s-a datorat refuzului conducătorului instituției de a semna aceste certificate; documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții este publică, neputându-se vorbi de nerespectarea secretului profesional din partea funcționarului public; cu privire la cazul numitului B. T. recurentul-reclamant și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu deoarece prin adresa nr._/20.06.2011 inițiată și semnată de însăși recurent, numitul a fost somat să sisteze lucrările până la .>
Criticile nu sunt fondate.
O hotărâre este dată cu încălcarea disp. art. 304 pct. 8 C.proc.civ, atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Deși recurentul invocă disp. art. 304 pct 8 C. proc civ. criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la pretinsa interpretare greșită a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a hotărârii.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ., o hotărâre este dată cu aplicarea greșită a legii, adică cu interpretarea eronată a normei juridice aplicabile, atunci cînd instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, în raport cu exigențele textelor de lege.
Conform disp. art. 43 alin 1 din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici au obligația să
își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle
de seviciu iar conform art. 45 alin 1 din același act normativ funcționarii publici răspund potri-
vit legii de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și
a atribuțiilor ce le sunt delegate. Conform disp. art. 45 alin 2 din același act normativ
funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici
iar conform art. 48 alin 2 funcționarilor publici le este interzis să primească direct cereri a
căror rezolvare întră în competența lor sau să discute direct cu petenții, cu excepția celor cărora
le sunt stabilite asemenea atribuții, precum și să intervină pentru soluționarea acestor cereri.
În cauză, în mod corect instanța de fond a aplicat disp. art. 27 alin 1 din HG nr. 1344/2007 reținând că comisia de disciplină poate fi sesizată și de către cel care are în subordine funcționarul public ce a săvârșit o abatere disciplinară. Curtea nu poate reține interpretarea recurentului –în sens contrar, respectiv că nu ar exista o astfel de abilitare - deoarece ar conduce la consecințe contrare textelor de lege susmenționate, respectiv la situația ca cercetarea disciplinară a funcționarilor publici să poată fi efectuată numai la sesizarea unui terț, în condițiile în care persoana vătămată prin săvârșirea abaterii disciplinare este persoana juridică în care acest funcționar este încadrat și care este interesată ca abaterea să fie sancționată și să înceteze.În raport de această reținere, Curtea constată că susținerea recurentului potrivit căreia Comisia de disciplină era obligată să claseze sesizarea este neîntemeiată. De asemenea, corect prima instanță a reținut că actul administrativ contestat – Dispoziția nr. 1580/06.09.2012 f. 11-12 d.f.- a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor, Curtea constatând că în conținutul acesteia sunt menționate faptele imputate recurentului, respectiv: refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu; nerespectarea secretului profesional; neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor; încălcarea prevederilor legale privitoare la îndatoriri; situații care se încadrează în cele reglementate la art. 77 alin 2 din Legea nr. 188/1999 R.
În ceea ce privește cercetarea disciplinară, Curtea constată că în cauză nu au fost încălcate disp. art. 39 alin 2,3 și 5 din HG nr. 1344/2007, invocate de recurent, la f.16-21 d.f. fiind depus procesul verbal/25.07.2012 privind audierea reclamantului din care rezultă că recurentul a fost audiat distinct, procesul verbal cuprinzând întrebările membrilor comisiei de disciplină și răspunsurile funcționarului audiat, fiind scris de mână - dar nu neinteligibil, așa cum susține recurentul.Faptul că respectivul proces verbal nu este semnat pe fiecare pagină de către funcționarul public audiat și de către membrii Comisiei de disciplină nu este sancționat cu nulitatea, semnăturile respectivelor persoane figurând la final f. 21.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt respectiv că: reclamantul a refuzat să semneze fișa postului, aceasta fiind semnată ulterior sesizării, împrejurare ce nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii; reclamantul nu a depus certificatele de urbanism în mapă spre a fi semnate de către primar, ci le-a înmânat direct solicitanților; reclamantul nu și-a îndeplinit în integralitate atribuțiile de serviciu, respectiv constatarea contravențiilor în materia disciplinei în construcții și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, limitându-se doar la a soma pe numitul B. T. să sisteze lucrările până la . în raport de faptele reținute a apreciat că Comisia a făcut individualizarea sancțiunii propuse spre aplicare, respectiv cea mai ușoară dintre acestea.
Conform disp. art. 77 alin 5 din Legea nr. 133/1999 (5): Sancțiunile disciplinare se aplicã în termen de cel mult 1 an de la data sesizãrii comisiei de disciplinã cu privire la sãvârșirea abaterii disciplinare,dar nu mai târziu de 2 ani de la data sãvârșirii abaterii disciplinare.
În cauză Curtea constată că sesizarea Comisiei de disciplină s-a făcut la data de 30.12.2011 conform adresei nr._ f. 13 d.f. iar Dispoziția nr. 1580 a cărei anulare se cere a fost emisă la data de 06.09.2012, adică în termenul prevăzut de disp. art. 77 alin 5 din Legea nr. 133/1999.
Curtea constată irelevantă susținerea recurentului că documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții este publică, fiind depusă de către petenți, astfel că nu se poate vorbi de nerespectarea secretului profesional din partea funcționarului public, deoarece în cauză recurentului i s-a imputat faptul că a înmânat petenților certificate de urbanism – care nu sunt acte depuse de petenți, ci acte ce urmau a fi emise de organul administrativ – înainte de a fi semnate de Primar, nicidecum documentația depusă de petenți.
În raport de cele de mai sus, Curtea constată că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale în vigoare, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. sau de art. 304 ind 1 C.proc.civ., astfel că în temeiul disp. art.312 alin 1 teza a II a C.proc.civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 M va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ,,FORȚA LEGII, pentru membru de sindicat F. N. împotriva sentinței nr.6647 din data de 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. M. BĂILEȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013 .
Președinte, C. P. | Judecător, L. B. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, T. A. |
Red.C.P.
T.A. 12 Noiembrie 2013
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2013/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 5415/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
