Obligaţia de a face. Decizia nr. 906/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 906/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 13328/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 906/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Judecător: C. N. G.
Judecător: A. R.
Grefier: M. F.
x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul T. M., împotriva sentinței nr.5124 din 6 august 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic I. I., pentru intimatul pârât I.P.J. D., lipsă fiind recurentul reclamant T. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că intimata pârâtă a depus in termenul legal întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic I. I., pentru intimatul pârât I.P.J. D., pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.5124/2012 din 6 noiembrie 2012, Tribunalul D. a respins acțiunea reclamantului T. M., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J.D..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul contesta refuzul pârâtului de a-i elibera adeverința solicitată prin cererea nr._/2012;
În drept, a invocat prevederile Legii 554/2004 și legii 16/1996.
Potrivit art. 2 alin. 2 din legea 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În speță, s-a constatat că reclamantul a solicitat emiterea unei adeverințe cu veniturile realizate efectiv în perioada 1-09-1969 – 1.12.1969 și 15.10.1975 – 26.03.1988 precum și primele încasate de reclamant.
Această cerere a primit din partea pârâtei răspuns, înregistrat cu același număr, prin care se aduce la cunoștința reclamantului că veniturile comunicate printr-o adeverință anterioară, cea cu numărul_/14.12.2010, sunt cele reale, fiind înscrise în statele de plată deținute de arhiva unității. S-a mai comunicat reclamantului că registrele de plată a recompenselor nu au mai fost păstrate, întrucât au fost clasate ca acte de cheltuieli, acte pentru care termenul de păstrare a expirat.
Atât din acțiunea reclamantului, cât și din întâmpinarea depusă, reiese că relațiile solicitate de reclamant, respectiv veniturile pentru o anumită perioadă, au primit răspuns cu adresa nr._/14.12.2010.
Față de cele reținute, s-a apreciat ca in speta nu poate fi vorba de refuzul pârâtei de a răspunde, de vreme ce reclamantul a primit răspuns la această cerere.
Este adevărat că reclamantului nu i s-a eliberat adeverința în sensul dorit, însă legiuitorul a înțeles să sancționeze doar refuzul nejustificat.
Nu orice refuz este nejustificat, ci doar acela care se întemeiază pe excesul de putere.
În speță, instanța a apreciat că refuzul pârâtei de a elibera adeverința în sensul solicitat este unul justificat, fiind aduse la cunoștința reclamantului motivele pentru care acest lucru nu mai este posibil: instituția pârâtă nu mai deține informațiile solicitate de reclamant.
Reclamantul a susținut că pârâta deține în arhivă statele de plată și alte documente necesare pentru revizuirea pensiei, însă aceste apărări, nedovedite, rămân simple afirmații, fără relevanță juridică.
Tot lipsite de relevanță, în prezenta cauză, sunt și dispozițiile legale invocate de reclamant;
Astfel, dispozițiile legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, sunt inaplicabile în speță, față de conținutul art. 2: "Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, în sensul prezentei legi, se înțelege: acte oficiale și particulare, diplomatice și consulare, memorii, manuscrise, proclamații, chemări, afișe, planuri, schițe, hărți, pelicule cinematografice și alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum și înregistrări foto, video, audio și informatice, cu valoare istorică, realizate în țară sau de către creatori români în străinătate".
Or, este clar că actele la care face referire reclamantul, respective statele de plată, nu se încadrează în categoria acelora care fac parte, potrivit legii, din Fondul Arhivistic Național.
În consecință, instanța a apreciat că pârâtul a soluționat cererea reclamantului, chiar dacă nu în sensul dorit de acesta, iar refuzul eliberării adeverinței solicitate este unul justificat de lipsa înscrisurilor care au fost distruse, la expirarea termenului de păstrare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul T. M., considerând-o netemeinică.
Recurentul reclamant a susținut în motivele de recurs că a fost ofițer în cadrul I. D., iar în prezent este pensionar militar în baza Legii 164/2001 privind pensiile militare de stat, pensia fiind revizuită în conformitate cu prevederile Legii nr.119/2010 privind recalcularea pensiilor speciale și OUG nr.1/2001 privind revizuirea pensiilor militare, care stabilesc că operațiunile de recalculare/revizuire a pensiilor se efectuează pe baza veniturilor lunare individuale realizate în perioada de activitate, care cuprind și premiile în bani acordate.
Întrucât adeverința nr._ din 14.12.2010 eliberată de pârât și care a fost avută în vedere la revizuirea drepturilor la pensie, conform OUG nr.1/2011 nu exprimă realitatea, deoarece nu au fost avute în vedere și primele acordate, prin cererea înregistrată sub nr._/2012, a solicitat o nouă adeverință în care să se includă și primele în bani acordate, iar prin adresa nr._/2012, pârâtul a refuzat să-i comunice veniturile realizate din primele acordate.
A mai susținut recurentul reclamant că prin cererea adresata paratului a solicitat comunicarea veniturilor conform statelor de plata si a altor documente, prin alte documente intelegand ordinele de zi pe unitate . Primele sunt asimilate soldelor (salariilor) și statele trebuiau păstrate cel puțin 50 de ani, iar dacă au fost distruse instanța trebuia să solicite pârâtului dovada în acest sens.
In ceea ce priveste ordinele de zi pe unitate, arata ca acestea nu au fost distruse, deoarece, nu întâmplător, prin Ordinul MAI nr.74/2011 se face trimitere la statele de plată și alte documente (alte documente sunt ordinele de zi pe unitate) și conform art.13 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ instanța trebuia să-i pretindă pârâtului întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului atacat.
La data de 21.01.2013, intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate si in raport de dispozitiile art.304 1 C.p.civ., carora li se circumscriu, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Se constata ca in mod corect prima instanta a apreciat ca raspunsul formulat de parat reclamantului prin adeverinta nr._/2012 nu reprezinta un refuz nejustificat in sensul art. 2 alin. 2 din legea 554/2004 in conditiile in care actele de plată a recompenselor, respectiv a primelor in bani, au fost clasate ca acte de cheltuieli si astfel termenul de pastrare de 10 ani, termen prev. de art.25 din Lg nr. 82/1991, a expirat, paratul nemaiavand obligatia pastrarii acestor documente.
Sustinerea reclamantului ca prima instanta trebuia sa solicite paratului comunicarea acestor documente este neintemeiata in conditiile in care, asa cum s-a precizat mai sus, aceste documente nu au mai fost pastrate si deci nu mai exista, fiind imposibila comunicarea acestora sau a datelor continute.
Pentru aceste considerente, Curtea va înlătura criticile formulate de recurentii reclamantii și va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul T. M., împotriva sentinței nr.5124/ 6 august 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I.P.J. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013
Președinte, A. C. | Judecător, C. N. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
Red. Jud. CNG/Ex.2/MF/
Jud. fond C.I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Hotărâre din 04-06-2013, Curtea de... → |
|---|
