Pretentii. Decizia nr. 3300/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3300/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 15402/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3300/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICARERA PREVED.LG 9/1998 împotriva sentinței nr.5810 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. I., D. S., G. L.-N. și G. S.-I.(FOSTĂ D.).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Pirlogea-T. O. pentru intimata reclamantă D. S., lipsind recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICARERA PREVED.LG 9/1998 și intimații reclamanți G. I., G. L.-N. și G. S.-I.(FOSTĂ D.).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
La interpelarea instanței, apărătorul intimatei reclamante D. S. precizează că nu mai are cereri de formulat.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Pirlogea-T. O. pentru intimata reclamantă D. S. solicită respingerea recursului ca nefondat, depunând concluzii scrise în acest sens. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.5810 din 22 noiembrie 2012, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de reclamanții G. I., D. S., G. L.-N. și G. S.-I.(FOSTĂ D.), în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PT APLICARERA PREVED.LG 9/1998, având ca obiect pretentii.
A obligat pârâta la plata către reclamanți a despăgubirilor în cuantum de_,99 lei sumă actualizată până la data plății efective.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 10/21.07.2006 Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a admis cererea reclamantilor, stabilind dreptul acestora la acordarea de compensatii banesti, în cuantum de_,99 lei in calitate de mostenitori ai numitei G. M.- moștenitoare a defuncților P. N. Ș. și P. E..
Hotararea nu a fost contestata, fiind emisă decizia 1276/19.05.2009 a ANRP prin care se valida hotărârea Comisiei Județene D..
S-a constatat că reclamanții au formulat cerere de plata la data de 10.07..2009
În legătură cu efectuarea plății sumelor de bani reprezentând compensații bănești acordate potrivit Legii nr.9/1998, este de observat în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, republicată, "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, [...] au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Potrivit alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, beneficiază de aceste prevederi "și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari", precum și "cetățenii români prejudiciați în urma imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din tratat, din alte județe ale Bulgariei decât județele cedate, Durostor și Caliacra".
În raport cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 9/1998, despăgubirile se acordă celor îndreptățiți sub forma unor compensații bănești stabilite de aceste dispoziții, iar prin art. 4 din aceeași lege s-a instituit obligația persoanelor îndreptățite la compensații de a depune cereri însoțite de actele doveditoare, la comisia județeană sau a municipiului București pentru aplicarea legii, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii.
Potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr. 9/1998, comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, pronunțând, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului, care poate face contestație la comisia centrală.
Atribuțiile comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 și 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004. Ca urmare, între atribuțiile conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este și aceea de a înainta propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului București, în termenul stabilit de lege, către șeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum și aceea de a propune reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 (modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat ființă, tot în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, aceasta preluând atribuțiile Departamentului privind soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, analiza și validarea/invalidarea hotărârilor acele comisii.
Interpretarea literală și sistematică-logică a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensațiile, în raport cu regulile privind plata eșalonată instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeași hotărâre, precum și cu cele cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operațiunile de "stabilire" și de "validare" a compensațiilor există o succesiune temporală și o evidentă diferență de conținut, determinate de raportul de condiționare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit inițial prin hotărârea comisiei.
În legătură cu efectuarea plății sumelor de bani reprezentând compensațiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat că, potrivit disp. art. 38/HG 753/1998(1) Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică.
(2) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sau din oficiu, dacă actele necesare plății se află deja la dispoziția Autorității.
(3) Cererea trebuie să fie însoțită de decizia de plată sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și de o copie a actului de identitate și de dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
(4) La propunerea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, vicepreședintele dispune plata despăgubirilor pe baza documentelor prezentate, prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.
În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menționat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluției prețurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la C. din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
De altfel, interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății.
Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conținând criterii de evaluare și modalități concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, care conțin dispoziții menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea prețurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.
În acest sens, în Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensației și, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998, s-a instituit atribuția Departamentului constituit ca structură în cadrul Cancelariei Primului-Ministru de a "propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, la data emiterii ordinului de validare", precizându-se apoi la art. 7 că "propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară".
Cum, prin conținutul și sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea și, implicit, plata compensațiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensații stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.
Față de această reglementare neîndoielnică, dată prin dispozițiile conținute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, în materia acordării de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum și de incidența principiului reparării integrale a prejudiciului, rezultă ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 trebuie să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensației este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Față de dispozițiile legale amintite s-a apreciat drept întemeiată acțiunea reclamantilor, acestora fiindu-le recunoscut dreptul la compensații banesti in cuantum de_,99 lei, plata acestora trebuind a se efectua in conformitate cu disp. art. 38 alin. 5 lit. c din HG 753/1998, deci pe parcursul a 2 ani consecutivi, 40% în primul an și 60% în anul următor.
Termenele de plata a celor doua transe din compensatiile banesti stabilite prin Hotararea nr. 10 din 21.07.2006 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 au fost scadente in anul 2007, respectiv 2008, insa parata nu a executat obligatia de plata .
Pentru considerentele expuse si având in vedere dispozițiile legale amintite instanta a admite actiunea formulata de reclamanti si a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de_,99 reprezentând compensații bănești acordate prin hotărârea nr. 10 din 21.07.2006 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 D. actualizată începând cu 21.07.2007..
S-a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICARERA PREVED.LG 9/1998, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat că potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004 „ compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat „ astfel încât dreptul reclamantei la plata compensațiilor este afectat de o condiție, respectiv alocarea unor sume suficiente cu această destinație, nerealizarea acesteia conducând la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 5 din HG nr. 286/2004.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta pârâtă și a dispozițiilor art. 3041 din codul de procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940 „compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998”.
Din enunțarea dispozițiilor legale mai sus prezentate, rezultă că interpretarea dată acestora de recurentă nu poate fi reținută ca fiind întemeiată, deoarece sintagmele „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat”, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevăzute expres de aceste dispoziții legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București privind acordarea despăgubirilor.
Astfel, interpretarea care se impune a fi dată dispozițiilor legale analizate este aceea că despăgubirile la care beneficiarii sunt îndreptățiți se plătesc în termenul de un an respectiv 2 ani, în funcție de cuantumul acestora, limitarea în raport de „sumele aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat”, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevăzute de dispozițiile legale și putând determina despăgubirea cu prioritate a anumitor persoane însă numai în cadrul acestor termene.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei în sensul că prioritate în aplicarea dispozițiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat și numai după aceasta termenele expres prevăzute de lege s-ar ajunge la situația că obligația de plată stabilită legal în termene imperative, ar deveni, așa cum a arătat și prima instanță, una pur potestativă, fiind suficient să nu se prevadă în bugetul de stat sume necesare plății despăgubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii 9/1998 sunt îndreptățite pentru ca plata acestora să fie amânată sine die.
Astfel chiar dreptul reclamanților la despăgubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevăzute de Legea 9/1998 ar fi lipsit de substanță.
În consecință, raportat la considerentele mai sus arătate și potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICARERA PREVED.LG 9/1998 împotriva sentinței nr.5810 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. I., D. S., G. L.-N. și G. S.-I.(FOSTĂ D.).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. G.C.
Jud. fond M.D.I.
Tehn. D.F.2ex/ 28 Martie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
