Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 18412/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător D. C.
Judecător L. C.
Grefier V. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M.E.C.T.S.) împotriva sentinței nr.2870 din data de 02 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. și intimata pârâtă U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar intimata reclamantă M. M. și intimata pârâtă U. S. HARET au depus întâmpinări.
Curtea constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s- a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2870 din data de 02 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta U. ,,S. Haret”.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâtului MEN(fost M.E.C.T.S.). și s-a respins acțiunea față de această pârâtă.
A fost obligată pârâta U. ,,S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. ,,S. Haret”.
A fost obligat chematul în garanție MEN(fost M.E.C.T.S.) cu sediul în București, ..28-30, sector 1, să aprobe tipărirea formularului tipizat al diplomei de licență sesiunea iulie 2009 în favoarea reclamantei.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Din întreg probatoriu administrat în cauză rezultă că între reclamantă și pârâta U. „S. Haret” – Facultatea de psihologie București, specializarea psihologie a existat un raport juridic de învățământ studii universitare în forma de învățământ la distanță conform contractului de studii încheiat prin care reclamanta s-a înscris pentru anul universitar 2008-2009, pentru ca în iulie 2009 să susțină și să promoveze examenul de licență. Acest contract anual de studii a fost prezentat în copie xerox de către reclamantă împreună cu adeverința nr.7391 din 23 iulie 2009 emisă de U. „S. Haret” prin care se menționează faptul că reclamanta este absolventă a Facultatea de psihologie București, cu un număr de 180 de credite (ECTS) din cadrul universității, promoția 2009.
De asemenea, prin aceeași adeverință se arată că reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, aceasta obținând la proba evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate nota 7,80, obținând titlul de licențiată în psihologie. În ultimul alineat din adeverință se menționează că prezenta adeverință este valabilă până la eliberarea diplomei de licență și poate fi utilizată de titular, respectiv de reclamantă pentru dovedirea studiilor de licență și a titlului de licențiat.
Prin adeverința eliberată de U. „S. Haret” se arată că formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal potrivit art.60 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care precizează: „Activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventă redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.”.
S-a susținut că U. „S. Haret” având învățământ de zi autorizat sau acreditat poate organiza învățământ de la distanță și cu frecvență redusă, iar conform prevederilor art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995: „Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita.”. La aproximativ trei ani, de la data eliberării adeverinței nr.7391 din 23 iulie 2009, reclamanta nu i s-a eliberat diplomă de licență, fiind nevoită să se adreseze instanței de judecată conform cererii de față înregistrată la 3 octombrie 2012.
În toată această perioadă, pârâta a purtat o corespondență abundentă cu chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care prin răspunsurile acordate celei dintâi invocă dispozițiile art.3 din Legea nr.443/2003 privind înființarea Universității „S. Haret” din București: „După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art.2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”.
S-a învederat totodată că pentru recunoașterea studiilor trebuie ca specializarea care a fost urmată la o anumită formă de învățământ să fie autorizată sau acreditată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate și astfel fiecare absolvent trebuie tratat individual raportat la conținutul Hotărârii de Guvern aplicabilă la momentul respectiv. Astfel, se susține de către pârâta MECTS că fiecare absolvent trebuie tratat individual raportat la conținutul hotărârii de guvern în vigoare în momentul începerii anului I de studii, pe cale de consecință, trebuie verificat dacă facultatea cu forma de învățământ respectivă era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
De asemenea, direcția generală de învățământ superior prin direcția generală, juridic și contencios din cadrul ministerului, învederează reclamantei faptul că pentru a reglementa situația persoanelor care au urmat cursuri la specializările neautorizate sau neacreditate, indiferent de forma de învățământ din cadrul Universității „S. Haret” din București a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.10/2009, precum și OMECTS nr.5202/2009 privind metodologia de aplicare.
Din cuprinsul întâmpinării formulată de către pârâta U. „S. Haret” nu s-a contestat faptul că reclamanta nu ar fi urmat studiile universitare și licență ale facultății de psihologie București, specializarea psihologie și nici rezultatele examenului de licență susținut în sesiunea din luna iulie 2009, pentru care reclamanta a obținut nota 7,80 și titlul de licențiat în psihologie, astfel că această situație de fapt este recunoscută, întrucât așa cum s-a menționat mai sus, pentru aceste aspecte de fapt și de drept s-a eliberat adeverința pe care reclamanta în calitate de titular a putut să o utilizeze pentru dovedirea studiilor de licență și a titlului de licențiat, până la data eliberării diplomei de licență.
În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, eliberarea diplomei de licență, s-a constatat că până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta U. „S. Haret” din București – Facultatea de psihologie București nu a eliberat reclamantei această diplomă de licență, cu motivarea că a îndeplinit condițiile impuse prin adresa nr.377 din 17.02.2010 a prezentat o situație în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate și prin adresele formulate de aceasta către chematul în garanție MECTS a solicitat necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților universității pentru anul 2009, însă ministerul a refuzat aprobarea scrisă în vederea aprobării și eliberării notei de comandă privind tipărirea formularelor tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților către . de material didactic.
Pe cale de consecință, pârâta U. „S. Haret” în condițiile art.60 și urm. c.pr.civ. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimente de diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin. 2 din Legea nr.554/2004 până la aprobare.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a aratat că prin adresele nr.385 din 6 aprilie 2009; nr.769 din 25 august 2009; nr.31 din 21 iunie 2010; nr.557 din 12 octombrie 2010; nr.569 din 18 octombrie 2010; nr.573 din 26 octombrie 2010; nr.1054 din 3 februarie 2011; nr.960 din 8 octombrie 2009 și nr.278 din 5 august 2010 adresate chematului în garanție s-a solicitat acestuia aprobarea necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității „S. Haret”, pentru anul universitar 2009 în condițiile Legii nr.288/2004 și ale Legii nr.84/1995, adrese ce au fost soluționate parțial fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, astfel că pârâta U. „S. Haret” s-a aflat în imposibilitate de a elibera tuturor absolvenților din anul 2009, printre care și reclamanta din vina exclusivă a chematului în garanție, care printr-o atitudine discriminatorie pentru unii din absolvenții anului 2009 li s-a putut elibera diploma de licență, întrucât s-a aprobat într-un număr limitat tipărirea acestor formulare, deși așa cum s-a menționat anterior prin adresele respective s-a solicitat aprobarea necesarului de materiale tipizate pentru toți absolvenții anului 2009.
Prin întâmpinarea formulată, ministerul în calitate de chemat în garanție motivează refuzul aprobării formularelor tipizate pentru absolvenții anului 2009 în forma de învățământ fără frecvență și la distanță, pe motiv că pârâta U. „S. Haret” nu avea posibilitatea să organizeze aceste forme de învățământ superior, dacă nu are organizate și cursuri la zi la disciplina respectivă, încălcându-se astfel dispozițiile Legii nr.88/1993, a dispozițiilor OUG nr.75/2005 și a prevederilor HG nr.1418/2006, astfel că numai după parcurgerea procedurii de evaluare academică de către pârâta U. „S. Haret”, va putea fi obligat ministerul să emită formulare tipizate pentru diplomele de licență la specializarea respectivă la forma de învățământ fără frecvență și la distanță.
În ceea ce privește fondul cererii în sensul eliberării diplomei de licență obținută ca urmare a susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009 în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret”, tribunalul a admis acțiunea, întrucât reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ ca urmare a faptului că cererea privind eliberarea diplomei de licență nu a fost soluționată în termen legal, astfel că este ne aflăm în cadrul instituției reglementate de dispozițiile art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004 privind refuzul nejustificat de a soluționa o cerere de către o instituție asimilată unei autorități publice centrală sau locală.
În raport de specificul activității pârâtei, și anume, ca instituție de învățământ superior care organizează studii superioare pentru diferite specializări și forme de învățământ, studii ce se finalizează cu examenul de licență, rezultă în mod cert faptul că pârâta are obligația de a asigura și de a elibera pentru toți absolvenții ce se încadrează în numărul de locuri acreditate actele de studii în formularele tipizate, indiferent dacă aceste locuri au fost acreditate definitiv sau provizoriu, atâta timp cât pentru o parte din absolvenții studiilor universitare și a examenului de licență din luna iulie 2009 au fost emise aceste diplome de licență, incumbă acesteia obligația de a elibera reclamantei diploma de licență ca urmare a promovării examenului de licență din luna iulie 2009 cu nota 7,80, indiferent de impedimentele invocate și dacă acestea se datorează culpei exclusive sau parțiale a pârâtei sau a altor instituții sau autorități publice.
În caz contrar reclamanta s-ar afla într-o situație defavorabilă și vătămătoare interesului său, ceea ce ar determina încălcarea dreptului reclamantei la educație ce include dreptul de a obține o diplomă de licență, corelativ cu dreptul la egalitate care poate fi interpretat cu dreptul la nediscriminare ce este un drept fundamental prevăzut de art.14 din Convenție și care protejează atât persoanele fizice cât și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, în cazul de față în situații similare, împotriva aplicării unui tratament diferențiat din motive nejustificate, în ceea ce privește fondul problemei, întrucât lipsa aprobării din partea ministerului privind tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, reprezintă un aspect de procedură și nu un aspect de fond, neavând relevanță în acest cadrul procesual dacă universitatea a urmat sau nu procedura administrativă privind acreditarea diferitelor forme de învățământ, întrucât vizează o altă problemă de drept și în alte condiții, reglementate printr-o metodologie de aplicare și care nu fac obiectul cauzei de față.
În drept, conform dispozițiilor art.38 din regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin OMECT nr.2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a cărui termen de valabilitate este de maxim 12 luni, iar așa cum rezultă din capitolul VII din metodologia de desfășurarea a examenelor de finalizare a studiilor, pârâta are obligația de a elibera persoanelor îndreptățite diploma de licență. Din adeverința emisă de pârâtă reclamantei rezultă că aceasta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că în mod justificat acesteia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiată în psihologie.
Prin legea nr.443/2002 rezultă înființarea și acreditarea Universității ,,S. Haret”, iar potrivit art.2 din regulamentul de organizare și funcționare emis de pârâtă, rezultă că universitatea organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, cu respectarea prevederilor din legea învățământului nr.84/1995.
Conform dispozițiilor art.2 din regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995 și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. Potrivit art.5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Raportat la dispozițiile art.11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. De asemenea, conform dispozițiilor art.20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. ,,S. Haret” împotriva chematului în garanție MEN(fost M.E.C.T.S.) , instanța a avut în vedere prevederile Ordinului nr.2284/2207 și HG nr.81/2010, și a admis această cerere de chemare în garanție atâta timp cât eliberarea diplomei de licență reclamantei este împiedicată de lipsa avizului și aprobarea ministerului privind tipărirea formularelor tipizat solicitate de universitate, această obligație revenind chematei în garanție, conform regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ. Cu privire la OG nr.10/2009, care în prezent a fost abrogată prin legea nr.1/2011, se constată că aceasta prin art.1 a dispus încetarea școlarizării pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță., iar aceasta a intrat în vigoare la data de 23 august 2009, ca urmare a publicării în M.O. nr.581 din 20 august 2009, astfel că în raport de principiul retroactivității această ordonanță nu se aplică speței de față, întrucât programul de școlarizare pentru specializarea management la forma de învățământ la distanță în ceea ce o privește pe reclamantă se finalizase în luna iulie 2009, când reclamanta a susținut și promovat examenul de licență cu nota 10, obținând titlul de licențiată în științe economice, urmând a i se elibera diploma de licență, într-o procedură prevăzută de legiuitorul și care nu mai poate antama rezultatul și finalitatea raportului juridic dintre aceasta și universitate, întrucât normele ce reglementează această procedură nu reglementează acest aspect și nu condiționează eliberarea formularului tipizat de constatarea legalității sau nelegalității raportului juridic de studii, constatare ce se poate realiza doar în cadrul unui proceduri necontencioase de către o instanță de judecată.
Ordinul MECTS nr.2284/2007 conține reglementări care atribuie chematului în garanție competențe cu privire conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii, în baza consultării cu instituția de învățământ, respectiv pârâta, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor diplomelor de licență astfel realizate.
Conform dispozițiilor art.4 din Ordinul MECTS nr.2284/2007: „(1) Titulaturile și conținutul actelor de studii se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale celorlalte reglementări legale în vigoare și se aprobă prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului, care se aduce la cunoștința instituțiilor de învățământ superior. (2) Conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului (MECT), în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare. (3) Datele înscrise pe actele de studii sunt în limba română. (4) Pe același act de studii, datele înscrise în limba română pot fi înscrise și în una sau mai multe limbi de circulație internațională. (5) Modelele de referință ale actelor de studii sunt cuprinse într-un document editat de MECT și sunt aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului.”.
În cauza de față, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă vizează obligarea acestuia de a îndeplini această obligație legală, ce cade în sfera acestuia de activitate, este evidentă justificarea calității sale procesuale pasive, întrucât obligația pârâtei nu poate fi dusă la îndeplinire, fără obligația corelativă a chematului în garanție de a realiza procedura de tipărire a formularului tipizat pentru actul de studii.
Prin decizia nr.1646/2010 pronunțată de Curtea Constituțională privind excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, excepție ridicată de U. "S. Haret" în dosarul nr.8._ al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a reținut: „Prin urmare, problemele legate de organizare, eficiență și stabilitate trebuie să fie corelate între ele în așa fel încât așteptările legitime ale tuturor potențialilor beneficiari ai actului de învățământ să nu fie nesocotite. Așadar, o conformitate parțială a egalității în fața legii este cea care justifică diferitele forme de opoziție, cum ar fi tocmai ordonanța criticată, care este legitimată de art. 53 din Constituție, atât de apărarea ordinii și moralei publice, cât și a drepturilor și libertăților posibililor beneficiari ai actului de învățământ superior. Pentru aceleași motive, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia, prin ordonanța criticată, este afectată substanța dreptului la autonomie universitară, deoarece U. "S. Haret" poate să își desfășoare activitatea, cu condiția corijării neajunsurilor evidente care contravin regulilor generale de organizare a învățământului. Totodată, autorul excepției mai susține că prin reglementarea specială contestată, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual și a fost adoptată intuitu personae, motiv pentru care încetează a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu și, prin aceasta, neconstituțional. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece Ordonanța Guvernului nr. 10/2009, așa cum s-a arătat mai sus, are drept finalitate . Universității "S. Haret". Or, așa cum prin legi speciale sunt înființate instituții superioare de învățământ, tot așa prin acte de reglementare primară se pot dispune măsuri de monitorizare sau chiar de retragere a acreditărilor, care însă nu pot fi luate cu privire la toate instituțiile furnizoare de învățământ, ci doar cu privire la cele vizate. Nerespectarea condițiilor legale generale plasează respectiva universitate în sfera de incidență a unui alt regim juridic, situație care justifică aplicarea unui tratament juridic diferit de cel de care beneficiază cele care respectă exigențele impuse de Legea învățământului.”.
De altfel, conform principiului error communis facit ius (greșeala comună produce norma juridică, greșelile oamenilor determină promulgarea unei legi noi), speței de față sunt aplicabile aceste dispoziții, întrucât la nivel național s-a apreciat că toate formele de învățământ desfășurate și organizate de pârâta U. S. Haret sunt acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, atâta timp cât instituțiile abilitate în baza competențelor ce le revin nu au anunțat și nu au luat măsuri de interzicere a acestor practici care au determinat un șir lung de efecte și acte juridice ce au intrat în circuitul civil și care le pot afecta, ceea ce contravine principiului securității juridice.
De asemenea, instanța a avut în vedere și art.2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale care proclamă dreptul la instruire oricărei persoane, ce include obligația statelor să garanteze persoanelor aflate sub jurisdicția lor dreptul de a beneficia, în principiu, de posibilitățile de instruire existente la un moment dat și în consecință de a asigura accesul liber la toate formele de învățământ. În conținutul acestui drept Curtea a statuat că acest acces la formele de învățământ este o parte a acestui drept privind efectele acestuia, în special ca titularul dreptului să fie în măsură să poată obțină potrivit normelor în vigoare din statul național, recunoașterea oficială a studiilor dobândite, ceea ce incumbă obligația statului de a respecta dreptul reclamantei de a obține diploma de licență care atestă calificarea profesională dobândită pentru a avea acces egal la piața muncii, cât și la continuare studiilor dorite.
Pe de altă parte, s-a reținut că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 2533 din 22 mai 2012, nr. 628 din 8 februarie 2012 și nr.953 din 23 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chematului în garanție MEN (fost M.E.C.T.S.) instanța a avut în vedere dispozițiile art.60 și următoarele c.pr.civ.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire, însă între M. Educației Naționale și reclamantă nu există nici un raport juridic obligațional, de natură a atrage admisibilitatea unei astfel de cereri, deoarece potrivit dispozițiilor Ordinul nr.2284/2007, obligația chematului în garanție este de a se consulta cu pârâta U. ,,S. Haret” și nu cu reclamanta în ceea ce privește conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii.
Totodată în considerentele deciziei nr.10/2011, pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor art.60 din Codul de procedură civilă, s-a reținut: „În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire. Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.”.
În speța de față rezultă în mod cert faptul că între reclamantă și chematul în garanție MEN (fost M.E.C.T.S.) nu există nici un raport juridic legal sau convențional și nici existența posibilității că reclamanta ar putea cădea în pretenții, atâta timp cât împotriva sa părțile adverse nu au formulat cerere recovențională prin care să solicită vreo pretenție față de această, pe cale de consecință cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M.E.C.T.S.), considerând sentința nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurentul M. Educației Naționale, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a învederat instanței de recurs, ca prim motiv, faptul că prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art. 60 C.proc.civ. În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea, în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. „S. Haret” din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret” București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
În consecință, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a „aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant”, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința criticată să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizată să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond argumentată de adeverințele emise de către U. „S. Haret” absolvenților săi, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea. Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în parte și în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție. În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea în parte a cererii de chemare în garanție este nelegală.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate, a solicitat admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de M.E.N. ca neîntemeiată.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, fiind incidente prevederile art.304 pct.4 .CP.C.
Recurentul a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Mai susține că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești și a obligat MECTS să aprobe tipărirea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
Că în conformitate cu prevederile legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Intimata reclamantă M. M. și intimata pârâtă U. S. HARET au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
În ce privește motivul de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ ( art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanta a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a-i elibera diploma de licență la absolvirea Facultății de Sociologie -Psihologie.
Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MECTS, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.
Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale MECTS, instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.
În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimatul reclamant a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurenta chemată în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.
În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului chemat în garanție care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.p.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M.E.C.T.S.) împotriva sentinței nr.2870 din data de 02 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. și intimata pârâtă U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, D. C. | Judecător, L. C. |
Grefier, V. C. |
Red.C.D.
V.C. /2ex/16 Decembrie 2013
J.F.C.B
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7298/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 337/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
