Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-08-2013 în dosarul nr. 3299/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 06 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător E. S.
Judecător M. C. B.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. împotriva sentinței nr.3378/2013 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă B. V. C. M. și cu intimata pârâtă A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, si că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, potrivit art. 242 C.p.c.
Constatând că recurenta au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea retine cauza in vederea deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3378/2013 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. V. C. M., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S. și Autoritatea Fondului pentru Mediu București.
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 3253 lei reprezentând diferență taxă primă înmatriculare, achitată conform chitanței nr._/27.08.2007 și 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta D. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. a invocat următoarele:
1. În mod eronat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, pe motivul întreruperii prescripției, ca urmare a restituirii unei părți in sumă, la data de 29.07.2008.
2. Prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2013, dată la care s-a împlinit și termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art. 135 C.p.fiscală.
3. Trecând peste excepție, în fond, arată că pentru conformare cu recomandările forurilor comunitar europene, legislația internă a fost modificată succesiv, în scopul evitării încălcării principiilor de drept european. Astfel, văzând și dreptul oricărui stat membru de a-și organiza sistemele fiscale, s-a instituit o taxă necesară și obligatorie, percepută și în celelalte state membre ale Uniunii, într-o formă sau alta, determinată, la noi, cu ocazia înmatriculării unui autovehicul, indiferent de provenineță.
4. Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având in vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat si se va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, autoturism ce a fost deja înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, astfel încât nu se poate reține că restituirea taxei de primă înmatriculare a acestui autoturism în România s-a efectuat în condiții discriminatorii față de înmatricularea autoturismelor înregistrate pentru prima oară în circulație în România. Dimpotrivă, discriminarea s-a produs prin aceea că înmatricularea în România s-a condiționat de achitarea unei noi taxe de primă înmatriculare, deși autoturismul era deja înmatriculat într-un alt stat UE..
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta comunicându-i refuzul său, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În ce privește motivele de recurs invocate, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.110 (fost 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrară regulilor Tratatului. Or, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 110 (fost 90) din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 110 (fost 90) din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită contribuabilului în integralitate, iar nu doar ca diferență între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, și cea din urmă fiind contrară tratatului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar constatând că statul membru și-a depășit limitele libertății de a-și organiza sistemul fiscal, prin introducerea de taxe care generează discriminări între produsele provenind din diferitele state membre.
Nu este întemeiată solicitarea recurentei pârâte privind diminuarea onorariului de avocat. Prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamanta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către recurenta pârâtă, astfel încât nu se justifică reducerea onorariului achitat de reclamant avocatului său.
Față de considerentele expuse, potrivit dispozițiilor. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. împotriva sentinței nr.3378/2013 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă B. V. C. M. și cu intimata pârâtă A..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, E. S. | Judecător, M. C. B. |
Grefier, M. P. |
Red.jud.G.C.
C.B. 08 August 2013/2 ex.
Jud.fond C.D.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2521/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 6819/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
