Obligaţia de a face. Decizia nr. 1136/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 1136/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 502/54/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1136/2013

Ședința publică de la 06 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. B.

Judecător A. C.

Judecător L. C. M. Z.

Grefier S. I.

x.x.x

S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție M. E. CERCETARII TINERETULUI SI SPORTULUI, împotriva sentinței 2128 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. (V.) L. M. D., D. (S.) E. A. F. și intimata pârâtă U. S. HARET.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea se arată cererea scrisă depusă la dosar de către apărătorul intimaților reclamanți, avocat M. V. I. prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și acordarea cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanțele de plată a onorariului avocat atașate cererii.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea formulată la data de 08.03.2012, reclamantele A. (V.) L. M. DĂNUȚA și D. (S.) E. A. F. au chemat în judecată pe pârâtele U. „S. Haret” și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI, prin care au solicitat obligarea acestora la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă și să fie obligate să le recunoască aceste diplome și certificate.

În motivarea acțiunii au arătat că au urmat cursurile Facultății de Psihologie din București – Specializarea Psihologie din cadrul Universității ,,S. Haret’’, promoția 2009 și au susținut și promovat Examenul de Licență în sesiunea din iulie 2009, obținând Titlul de Licență în D.. În acest sens, universitatea pârâtă le-a eliberat adeverințe prin care le-au atestat titlul de licențiat în psihologie.

Întrucât adeverințele au ca termen de valabilitate 12 luni, potrivit art.38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior, aprobat prin OMECT nr.2284/2007, au solicitat Universității ,,S. Haret’’ eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, însă aceasta a refuzat să elibereze aceste acte.

La dosar au depus: adeverințele nr.6593/23.07.2009,_/03.2.2010, duplicatul acțiunii pentru comunicare cu pârâta, sentința civilă nr.4563/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința nr. 7692/2011 a Curții de Apel București, sentința nr. 508/2012 a Curții de Apel București.

Pârâtul M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și excepția inadmisibilității acțiunii și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr.533 din 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantele A. (V.) L. M. DĂNUȚA și D. (S.) E. A. F., în contradictoriu cu pârâții U. ,,S. HARET’’ și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI în favoarea Tribunalului O. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.

Pentru a pronunța această sentința, Curtea a reținut că, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către reclamante, care au urmat în perioada 2006-2009 Facultatea de D. și Administrație Publică din București - specializarea D. din cadrul Universității ,,S. Haret’’, forma de învățământ la distanță.

Pârâta U. „S. Haret” este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. l lit. b teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. „S. Haret” din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

U. S. Haret nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.

În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În speță, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U. S. Haret este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă.

Chiar dacă reclamantele au chemat în judecată și M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului pentru ca acesta să fie obligat să recunoască diplomele și certificatele de studii, după emiterea acestora de către prima pârâtă, ceea ce ar atrage competența curții de apel, se constată că această cerere este o cerere accesorie și nu principală, ea depinzând de soarta acțiunii principale și, în atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 17 din Codul de procedură civilă, unde se arată că acestea sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Pentru aceste considerente, având în vedere art. 158 alin. 1 și 3 și art. 159 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului O. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. –Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ .

Pârâta U. ,,S. Haret’’ a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamante sub sancțiunea prevăzută de art.23 al.2 din Legea 554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta arată că a efectuat toate demersurile legale către acesta și a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, însă MECTS nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de pârâtă, aprobarea făcându-se doar în parte, iar acest fapt echivalând cu recunoașterea faptului că a funcționat într-un cadru legal și a permis organizarea formelor de învățământ cu frecvența redusă sau învățământ la distanță.

S-au depus la dosar acte referitoare la solicitarea formularelor tipizate și la corespondența purtată între părți.

În concluziile scrise depuse la dosar, reclamantele solicită să fie obligați pârâții să elibereze diplomele și certificatele de studii pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o fiecare conform actelor depuse la dosarul cauzei și să fie obligat pârâtul MECTS să le recunoască reclamantelor aceste diplome și certificate în conformitate cu legislația în vigoare.

Prin sentința nr. 2128 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantele A. (V.) L. M. DĂNUȚA și D. (S.) E. A. F., în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acțiunea reclamantelor A. (V.) L. M. DĂNUȚA și D. (S.) E. A. F., în contradictoriu cu U. ,,S. Haret’.

A obligat pârâta U. ,,S. Haret’’ să elibereze diplomele și certificatele de studii pentru fiecare din specializările absolvite de reclamante.

A admis cererea de chemare în garanție formulată de U.,,S. Haret’’ în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și a obligat chematul în garanție M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamante.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din adeverința nr.6593 din 23.07.2009, reclamanta A. (V.) L.M. Dănuța este absolventă a Ciclului I – Studii universitare de licență(sistem Bologna) – Facultatea de Psihologie din București, specializarea psihologie din cadrul Universității,,S. Haret’’ promoția 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând la proba – Evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate nota 10.00, obținând titlul de licențiat în psihologie, adeverința respectivă fiind eliberată pentru a-i servi la angajarea și completarea dosarului personal.

Din adeverința nr._/3 februarie 2010 rezultă că reclamanta D.(S.) V.E.-A.-F. a absolvit toate disciplinele și activitățile înscrise în planul de învățământ aprobat prin O.M. nr.4316 din 3.06.2008 privind aprobarea programului de studii psihopedagogice în vederea certificării pentru profesia didactică a cadrelor didactice din învățământul preuniversitare și a promovat examenul final încheiat cu nota 8, adeverința respectivă fiind eliberată pentru a servi la completarea dosarului necesar înscrierii la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor didactice vacante în învățământ.

Recunoscând promovarea studiilor și a examenului final, pârâta U.,,S. Haret’’nu a eliberat și diplomele de licență, motivat de faptul că pârâtul MECTS nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de pârâtă, aprobarea făcându-se doar în parte.

Din adresele depuse la pârâta U.,,S. Haret’’ la dosar, rezultă că aceasta a făcut demersuri repetate către pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea aprobării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților promoția 2009.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât, în realitate pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulează apărări care țin de fondul cauzei, acestea neputând fi analizate pe cale de excepție.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea ambilor pârâți, atât a pârâtei U. ,,S. Haret’’ cât și a pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la eliberarea diplomelor de licență ca urmare a studiilor universitare efectuate de reclamante, studii finalizate prin susținerea și promovarea examenelor de licență în cadrul Universității,,S. Haret’’ București.

Ori, potrivit legii, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu organizează admiterea, nu organizează examenele de licență, nu eliberează diplome de licență/certificate de absolvire, ci are atribuții bine stabilite de legislația în vigoare.

Instanța a constatat că, așa cum rezultă din prevederile HG nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitarea reclamantelor de obligare a acestui pârât la eliberarea diplomelor de licență excede atribuțiilor legale ale acestuia, fiind de competența exclusivă a pârâtei U.,,S. Haret’’.

Totodată, solicitarea reclamantelor de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la recunoașterea acestor diplome și certificate în conformitate cu legislația în vigoare, nu se înscrie în atribuțiile MECTS, sens în care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și pe cale de consecință a respinge acțiunea în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond, s-a reținut că în temeiul contractelor de studii încheiate între reclamante și pârâta U. ,,S. Haret’’s-a născut și obligația eliberării diplomei de licență care aparține acestei pârâte și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea reclamantelor, să organizeze la finalizarea studiilor – examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență, îndeplinirea acestei obligații depinzând și de aprobarea și eliberarea documentelor tipizate de către MECTS.

Este adevărat că art.2 din Legea 288/2004 dispune că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, actele de studii putând fi eliberate doar pentru absolvenții care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, neputând fi recunoscute acte de studii eliberate nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale, însă calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității,,S. Haret’’ vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acesteia și nu poate prejudicia pe reclamante „aparența dreptului” fiind de partea reclamantelor, acestea în niciun caz neputând fi sancționate pentru eventuala lipsă de acreditare a Universității,,S. Haret’’.

Chiar dacă există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (art. l7 alin l lit b din OUG 75/2005) aceasta se derulează în raporturile universității cu MECTS, iar nu în raporturile pe care universitatea le are cu reclamantele cărora nu le poate fi imputată eroarea comună în privința legalității formei de învățământ absolvite.

Din actele depuse la dosar rezultă derularea raporturilor juridice între reclamante și U.,,S. Haret’’, inclusiv faptul că acestea și-au îndeplinit obligațiile contractuale referitoare la plata taxelor de studii, la susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență, fiind eliberate și adeverințe în acest sens, aspecte care au creat aparența de legalitate a formelor de învățământ și care nu poate conduce la sancționarea reclamantelor prin neeliberarea diplomei de licență.

Pe de altă parte, s-a constatat că adeverințele eliberate reclamantelor sunt valabile, acestea nefiind revocate sau anulate de vreo autoritate administrativă sau instanță judecătorească așa încât produc în continuare efecte juridice în sensul recunoașterii drepturilor conferite de lege pe baza acestora.

Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 1 și art.18 alin. l și 5 din Legea 554/2004, s-a admis cererea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta U. ,,S. Haret’’ și s-a dispus obligarea acesteia să elibereze diplomele și certificatele de studii pentru fiecare din specializările absolvite de reclamante.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MECTS referitoare la obligarea acestuia de aprobare a tipăririi formularelor tipizate, s-a constatat că prin adresele nr._/21.06.2010,_/2011, U. ,,S. Haret’’ a solicitat aprobarea pentru tipărirea formularelor tipizate la Romdidac, chematul în garanție nefăcând dovada că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate respective, deși susține acest lucru în întâmpinare, în plus arătând că actele de studii pot fi eliberate doar pentru absolvenții care au urmat o specialitate la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.

Întrucât obligația pârâtei U. ,,S. Haret’’ referitoare la eliberarea diplomei de licență este corelativă obligației MECTS chemat în garanție de a aproba formularele tipizate, a fost admisă cererea de chemare în garanție, MECTS chemat în garanție fiind obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă către reclamante, neputând fi reținute susținerile MECTS referitoare la neacreditarea Universității ,,S. Haret’’ și la faptul că aceasta nu avea dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor forme de învățământ neacreditate întrucât acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanțe, iar instanța nu este investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fiind de necontestat faptul că s-a solicitat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea diplomei de licență.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. E. CERCETARII TINERETULUI SI SPORTULUI.

În motivarea recursului recurentul a susținut că o primă critică adusă sentinței instanței de fond este că acesta a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal condiție în care sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 din / Codul de procedură civilă.

Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."

In genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se artă faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.

Învederează faptul că între M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii, atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. fiind reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența v-instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării."

Recurentul precizează de asemenea faptul că potrivit prevederilor art. 7 din ORDEN nr. 2284/ 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.

Apreciază că din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior. Mai mult M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a desemnat unitatea de specialitate și a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, pretențiile Universității fiind astfel soluționate.

De asemenea, mai susține că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

U. S. Haret clin București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. -Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.

Consideră astfel că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Menționează și faptul că inițial U. Spiai Haret din București a chemat în judecată M.E.C.T.S. pentru obligarea acestuia din urmă la eliberarea formularelor respective, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, dosarul nr._, dar ulterior a renunțat la judecarea cauzei întrucât au fost aprobate un număr suficient de formulare care să acopere toate specializările acreditate/autorizate provizoriu.

În concluzie, recurentul precizează faptul că ministerul, prin adresele cu nr._/21.06.2010,_,12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010, a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității „S. Haret" din promoțiile 2008, 2009, 2010.

II. Recurentul critică de asemenea hotărârea instanței de fond și sub aspectul că aceasta este dată cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.

Potrivit OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii (2) Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție. "

Învederează astfel că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție care înscrie „studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.

Astfel prin dispoziția dată instanța de fond obligă MECTS aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, OMECT nr.2284/2007.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la 11) si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

Menționează recurentul că, în cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ. În ceea ce privește forma de învățământ urmată de către reclamante solicită a se constata faptul că:

- Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea drept, nu figurează în cuprinsul H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior și nici în cuprinsul H.G. nr.1609/2004, H.G. nr.940/2004.Potrivit H.G. nr.1609/2004 se reglementa doar cu privire la Facultatea de D. cu specializarea drept, acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu la forma de învățământ zi/FR.

- Facultatea de Psihologie, aceasta nu se regăsește în nicio hotărâre de Guvern care reglementează domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea de la momentul înscrierii acesteia la studii și până la absolvire.

Conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Recurentul concluzionează că instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantelor care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.

De altfel, instanța de fond a reținut faptul că reclamantele au „urmat Facultatea de Psihologie din București -specializarea Psihologie (...) obținând Titlul de Licență în D.." Ori, pentru o hotărâre temeinică și legală era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. Haret a specializărilor autoizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.1609/2004 erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.

Consideră nelegală admiterea cererii de chemare în garanție a MECTS, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecare acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii ca neîntemeiate.

În drept recurentul a menționat dispozițiile art.60, art 304 pct.(4), (5) și (9), art. 304 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007.

În conformitate cu prevederile art.242 (2) Cod procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 09._, intimata pârâtă U. S. HARET-PRIN RECTOR a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

A susținut pârâta că aprobarea de către U. S. HARET a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României și Lg. Nr.84/1995 în vigoare la momentul înmatriculării reclamantei.

Precizează că dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă nu poate fi afectat sau suprimat de divergențele apărute între U. S. HARET și M. Educației, atâta timp cât M. Educației sau ARACIS nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că subscrisa a acționat în afara cadrului legal.

Arată că în baza art.60 alin.1 din Lg.nr.84/1995 activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, seral, frecvență redusă și la distanță., ca atare singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanță era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ zi.

Mai arată că dispozițiile art.29 din OUG 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă.

Susține că în mod corect instanța de fond a constatat că au fost îndeplinite obligațiile legale față de intimatul reclamant, eliberând Adeverințele de absolvire a studiilor și solicită înlăturarea susținerilor recurentului întrucât nu se află în situația depășirii atribuțiilor judecătorești.

Solicită de asemenea înlăturarea criticilor aduse soluției instanței de fond raportate la dispozițiile art.304 pct.9 C.pc., apreciind că în mod corect a fost obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentul la diploma.

A invocat dispozițiile art.1 al Protocolului nr.12 la CEDO.

Având în vedere că se află în imposibilitatea eliberării diplomelor de licență, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competența exclusivă a recurentului conform OM nr.2284/2007 solicită să se constate legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond și să fie respins recursul ca nefondat.

Arată că susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimatul reclamant, în vederea tipizării nu pot fi reținute întrucât nu a făcut dovada aprobării în totalitate a cererilor. Refuzul MECTS nu este justificat deoarece intimatului reclamant i-a fost emisă adeverința că este licențiat, aceasta fiind emisă sub egida recurentului chemat în garanție.

Deși USH are obligația eliberării diplomei de licență, această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul chemat în garanție refuză aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare. Având în vedere că au funcționat în mod public într-un cadru legal, iar M. Educației nu a sesizat nereguli solicită să fie înlăturate susținerile MECTS. Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care USH a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acest aspect nu formează obiectul cererii de chemare în garanție. Solicită înlăturarea susținerilor întrucât nu se regăsește situația depășirii atribuțiunilor judecătorești.

A invocat jurisprudența Inaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 304 pct. 4 C.pr.civ, precum și din oficiu potrivit art 304/1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.

Recurenta indică nelegalitatea modului de soluționare al cererii de chemare în garanție, invocând, în esență, inexistența unui raport juridic între intimata pârâtă și chematul în garanție ; astfel cum a reținut instanța de fond, obligației intimatei pârâte de a elibera actele de studii, îi corespunde și obligația chematului în garanție de a aproba eliberarea tipizatelor privind actele de studii .

În esență, chematul în garanție invocă nelegalitatea soluționării acestei cereri, prin lipsa acreditării sau autorizării provizorii a instituției de învățământ deși a permis crearea unei situații de aparență în drept, inclusiv prin eliberarea adeverințelor de studii, către intimatele reclamante .

În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta, care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.

De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimatul reclamant a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.

Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.

În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurenta chemată în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.

În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului chemat în garanție care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.

În ce privește motivul de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.

Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ ( art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanta a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a-i elibera diploma de licență la absolvirea Facultății de Sociologie-Psihologie.

Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MECTS, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.

Recurentul își întemeiază acest motiv de recurs, raportându-se la dispozițiile regulamentare (OMECTS 2284/2007) ce reglementează dreptul și totodată responsabilitatea instituțiilor de învățământ superior de a gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii, iar aceste acte pot fi eliberate numai pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ autorizată sau acreditată, în condițiile legii .

Invocând obligațiile instituției de învățământ superior, recurentul tinde să minimalizeze obligația sa, de a coordona și monitoriza aplicarea prevederilor legale, cu privire la organizarea și funcționarea acestor instituții de învățământ .

Aceasta cu atât mai mult, cu cât, prin motivele în fapt ale recursului indică împrejurări de fapt ce nu se regăsesc în cuprinsul dosarului ; în acest sens, Curtea constată că reclamantele, conform adeverințelor depuse la dosar au absolvit specializarea Psihologie, în forma de învățământ la distanță .

Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că instanța de fond a dispus peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor, fără a observa totuși faptul că dispozițiile constituționale ale art. 21 și 52 garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale .

Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.

Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.

În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de chematul în garanție M. E. CERCETARII TINERETULUI SI SPORTULUI, împotriva sentinței 2128 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. (V.) L. M. D., D. (S.) E. A. F. și intimata pârâtă U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013

Președinte,

L. B.

Judecător,

A. C.

Judecător,

L. C. M. Z.

Grefier,

S. I.

Red. Jud. LC MZ

S.I. 05.03.2013

← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA		Anulare act administrativ. Decizia nr. 2145/2013. Curtea de Apel... →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 1136/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 1136/2013. Curtea de Apel CRAIOVA