Obligaţia de a face. Decizia nr. 9456/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9456/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 25481/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9456/2013
Ședința publică de la 08 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. – Președinte Secție
Judecător M. C. – Președinte Curte
Judecător R. E. C. – Vicepreședinte Curte
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, împotriva sentinței nr. 2286/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. E., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 2286/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T. E., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise De Conducere Și Înmatriculare A Vehiculelor D..
A fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul aparținând reclamantului marca F. Ducato cu nr. de identificare ZFA_99, fără plata taxei de poluare.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 204,5 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
I. În motivele de recurs, pârâta consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, admițând acțiunea reclamantei, cu toate că în temeiul art. 1 alin. 1, acesta nu a demonstrat un refuz nejustificat privind înmatricularea autoturismului.
Atâta timp cât reclamanta nu a dovedit că a îndeplinit obligațiile conform dispozițiilor OUG nr. 50/2008, pârâta nu l-a vătămat printr-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printru-un act administrativ unilateral, ca de altfel, nu l-a vătămat nici într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invederat instanței de judecată că plata taxei de poluare îi este impusă în mod nelegal, nefiind vorba de o taxă pentru poluare ci de o taxă pentru prima înmatriculare, deoarece această taxă este impusă numai celor care înmatriculează pentru prima dată în România un autoturism importat dintr-un stat membru al comunității europene.
II. Cu privire la reținerea culpei procesuale, consideră că nu se impune în sarcina SERVICIULUI PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR C., entitate ce nu face altceva decât să respecte prevederile legale în vigoare, nu efectuează operațiunea de înmatriculare decât și sub condiția impusă de legea fiscală, aceea de a se face dovada plății taxei speciale.
De asemenea, învederează instanței că, nu Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise De Conducere Și Înmatriculare A Vehiculelor D. impune achitarea taxei de poluare și nici nu este în final beneficiarul acestei taxe, beneficiar fiind DGFP – AFP C. și, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu București, astfel, în mod greșit a fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată, nefiind în culpă procesuală.
În drept, își întemeiază recursul pe prevederile dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, în recursul în interesul legii, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_, s-a statuat că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă”.
În considerentele deciziei, Î.C.C.J. a reținut că trebuie să se recunoască prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene efect direct imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale.
S-au reținut ca relevante argumentele Curții din Cauza 6/62, V. Gend en Loos „În plus, rolul Curții de Justiție, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, confirmă faptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe”.
Cât privește sfera subiecților care sunt ținuți la a respecta dreptul european, aceștia sunt toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului.
La aceeași concluzie s-a ajuns și indirect, din coroborarea art. 1 alin. 5 din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. 2 din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), ceea ce înseamnă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
În privința prefectului, reprezentantul guvernului pe plan local, potrivit art. 123 alin. 2 din Constituție, și coordonator al activităților din teritoriu ale Ministerului Administrației și Internelor, conform art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt incidente și dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție, el fiind chiar garant al ducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, or Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, este indirect discriminatorie, deoarece creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aprecierea Curții referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei prevăzute de O.U.G.nr.50/2008 s-a raportat exclusiv la momentul trecerii frontierei și aplicării taxei cu efect echivalent taxelor vamale, contrar art.110 din Tratat. În consecință, instanța constată că este lipsită de relevanță apărarea recurentei referitoare la posibilitatea restituirii acestei taxe în momentul în care autovehiculul va fi scos din parcul auto național și, respectiv, la inexistența unei posibilități similare pentru autovehiculele autohtone.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, împotriva sentinței nr. 2286/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. E., având ca obiect „obligația de a face”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2013.
Președinte, A. C. P. | Judecător, M. C. | Judecător, R. E. C. |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud.M.C.
Thn.Red.DO/2ex./16.07.2013
Jud.fond E.C.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3877/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
