Obligaţia de a face. Decizia nr. 60/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 6134/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 60/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Judecător: C. N. G.
Judecător: A. R.
Grefier: M. F.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, împotriva sentinței nr.3705 din 03.10.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I. S. F. și intimata pârâtă U. S. HARET.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, intimatul reclamant P. I. S. F. și intimata pârâtă U. S. HARET.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termenul legal; de asemenea se învederează că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul de procedură civilă. S-a arătat că intimata pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare în termenul legal.
Constatând cauza în stare de soluționare, în raport de dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, instanța a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 20.04.2012 și înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ , reclamantul P. I. F. a chemat în judecată pe pârâta U. „S. Haret” pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI pentru a aproba tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 1500 lei penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii a arătat că a urmat cursurile Facultății de Psihologie din București – Specializarea Psihologie din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 și a susținut și promovat Examenul de Licență în sesiunea din iulie 2009.
În acest sens, U. pârâtă i-a eliberat adeverința cu nr. 4510/23.07.2009, prin care i-a atestat titlul de licențiat în psihologie.
A susținut că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau potrivit contractului de studii încheiat cu U. și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.
A mai arătat că, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009 precum și a art. 20 alin. 1 din regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate.
Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr.3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispune de departamente specializate, ba mai mult formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal potrivit prevederilor art.60(1) din Legea nr.84/1995. U. S. Haret având învățământ de zi autorizat/acreditat poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă.
Potrivit art.60(3) din Legea nr.84/1995 republicată diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.
A menționat că a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, iar U. S. Haret a recunoscut titlul de licențiat în drept potrivit adeverinței de studiu eliberate.
Și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii învățământului și art.15 alin.2 din Constituție.
La dosar a depus: adeverința nr. 4510/23.07.2009 și adresa nr. 1164/09.02.2011 emisă de U. S. Haret.
La data de 25.05.2012, pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularelor tipizate este o procedură ce implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și ROMDIDAC SA-Compania de material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele_/21.06.2010,_,12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010, deci și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Pe fondul cererii de chemare în garanție a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă având în vedere faptul că între M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și absolvenții Universității S. Haret nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
La art. 3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret” din București se statuează: „După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret” din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”
Legea nr. 84/1995, la art. 103, alin. 2 prevede: „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi.”
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ „zi”.
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile O.U.G. 75/2005 și H.G. nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise, specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ .
În cazul Universității „S. Haret” din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a O.U.G. nr. 75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
De altfel, nici o specializare a nici unei facultăți din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ ID nu a fost și nu este acreditată.
U. „S. Haret”din București avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern.
Pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
La data de 11.06.2012, pârâta U. „S. Haret” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să ia act că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite Adeverințele de studiu pentru reclamantă și a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare, în scopul livrării lor.
În susținerea apărărilor, pârâta a învederat ca, prin adresele nr. 385/06.04.2009, nr. 769/25.08.2009, nr. 31/21.06.2010, nr. 557/12.10.2010, nr.569/18.10.2010, 573/26.10.2010, nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010 a solicitat să-i fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac, fiind îndreptățită să primească oficial un răspuns în scris din partea autorității administrative, însă aceste adrese au fost urmate în parte de un răspuns pozitiv.
Pârâta a susținut că este în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamantă.
Adresele emise către Minister vizează actele de studii pentru 2009, însă ele au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, s-a aflat în imposibilitate să le elibereze tuturor absolvenților, din vina MECTS care se situează pe o poziție de trenare, prin refuzul de a da curs în totalitate solicitării Universității, înțelegând sa aprobe doar în parte aceste formulare.
Pârâta a precizat că adeverința de licențiat a reclamantei există, este în ființă și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod de către instanțele de judecată.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului trebuie să respecte principiile de drept care privesc drepturile câștigate, dreptul la instruire potrivit art. 2 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și drepturile constituționale care privesc dreptul la educație, actele de studii nefiind desființate în nici un mod de vreo instanță de judecată, deopotrivă cu principiul nediscriminării și ca atare, poziția exprimată de USH, izvorăște din prezumția de legalitate ce trebuie cunoscută actului administrativ intitulat adeverința de licență.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că este ținută în îndeplinirea obligațiilor nu doar de avizul MECTS, dar și de activitatea de tipărire a . urmare, eliberarea diplomei și a suplimentului solicitată de reclamant poate trena din alte cauze independente de USH, care nu poate fi obligată la daune pentru acțiuni ce depind de alți factori decât voința sa.
Pârâta U. „S. Haret” a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamant în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 1500 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei cereri, pârâta U. „S. Haret” a arătat că s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS toate informațiile cerute prin adresa susmenționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare, să atașeze la cererile lor, „și situațiile centralizatoare (…) semnate și stampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățămant Superior”.
A informat și Romdidac SA - compania de material didactic, aducându-i la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă, Romdidac, prin mai multe adrese, a comunicat că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală Juridică și Control.
Pârâta a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite diplomele de licență și a suplimentului la diplomă atâta vreme cât MECTS nu va aproba tipărirea formularelor potrivit art. 7 din Ordinul 2284/2007 a MECTS, fiind pusă astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea.
La data de 25.06.2011, U. „S. Haret” a formulat Punct de vedere privind excepțiile invocate de MECTS prin întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție și înlăturarea susținerilor Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Curtea de Apel C., din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, iar prin sentința nr. 714 din 25.06.2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., Secția a II–a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M., Secția a II –a Civilă de C. Administrativ și Fiscal la data de 2.07.2012, sub nr._ .
Reclamantul P. I. a depus concluzii scrise prin care a avut aceleași susțineri ca și în cererea de chemare în judecată.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție a ministerului, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.3705/2012 din 3 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ , Tribunalul M. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A respins acțiunea formulată de reclamantul P. S. F., împotriva pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. S. F. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret.
A obligat pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.
A admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A obligat pârâtul chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
În baza art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de întârziere.
Deși reclamantul a indicat în acțiunea formulată că înțelege să cheme în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, s-a apreciat că, având în vedere că acesta nu și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.60 C.pr.civ, calitatea acestei părți în proces este de pârât și nu de chemat în garanție, așa cum s-a menționat în cererea introductivă.
Instanța a reținut însă că raportul juridic dedus judecății s-a născut urmare a încheierii contractului de studii între reclamant, pe de o parte, și pârâta U. S. Haret, pe de altă parte.
În temeiul acestui contract și a legislației în vigoare la data respectivă, obligația eliberării diplomei de licență aparține pârâtei U. S. Haret, în calitate de parte în contractul încheiate de reclamant, și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea acestuia, să organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
Pârâtul M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor și această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către U. S. Haret a diplomelor de licență, însă acest fapt nu atribuie reclamantului prerogativa de a solicita obligarea pârâtului M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, atâta timp cât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior și M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului și nu absolvenții instituțiilor de învățământ superior.
Prin urmare, s-a apreciat că doar instituția de învățământ superior poate solicita aprobarea eliberării tipizatelor, aprobarea tipăririi formularelor tipizate fiind în competența exclusivă a MECTS conform Ordinului 2284/2007.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța a constatat următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.
Instanța a reținut că reclamantul este absolvent a Facultății de Psihologie din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 forma de învățământ ID (învățământ la distanță), a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009 eliberându-i-se în acest sens adeverința nr.4510/23.07.2009, prin care se atestă că a „susținut și promovat examenul de licență”, obținând titlu de licențiat în psihologie, în finalul acesteia menționându-se că are „termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență” .
Întrucât reclamantul a absolvit U. „S. Haret”, Facultatea de Psihologie, promoția 2009 și a promovat examenul de licență, obținând titlu de licențiat în psihologie, i-a fost eliberată adeverința nr.4510/23.07.2009 care nu a fost revocată sau anulată și se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, U. „S. Haret” avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
Instanța a reținut că U. S. Haret, prin Legea nr.443/2002, a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ (art.1), iar Facultatea de Sociologie-Psihologie, specializarea sociologie-psihologie a fost acreditată să funcționeze pentru forma de învățământ la zi, prin H.G. nr.693/2003.
Ca parte a sistemului național de învățământ, U. S. Haret se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamantul a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministrul Educației a emis Ordinul nr. 3404/2006, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În raport de acest cadru normativ, care permitea universității să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de Psihologie figurează ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, s-a constatat că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul universității.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, s-a apreciat că aprobarea de către U. S. Haret a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea reclamantului, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către Ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă.
Pe de altă parte, faptul că între universitate și M. Educației au apărut divergențe pe seama valabilității desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare. Aceasta cu atât mai mult cu cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal.
Astfel, având în vedere că adeverința eliberată reclamantului este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului și prin urmare, produce în continuare efecte juridice, instanța a apreciat că reclamantului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
În consecință, instanța a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. l din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind ”document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate”, revenind instituției de învățământ superior acreditate.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, instanța reține că termenul de 30 de zile pentru executarea hotărârii este expres prevăzut de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004 și nu este necesar a fi trecut în hotărâre pentru executarea acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța a admite în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București și a obligat pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție MECTS, s-a reținut că obligația universității de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă nu poate fi executată atâta timp cât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu aprobă tipărirea formularelor tipizate.
Ori, prin adresele 31/21.06.2010, 557/2010, 569/2010, 573/2010, U. a solicitat Ministerului aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului afirmă însă că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, cu toate că nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau anulării adeverinței de licență, care se bucura de prezumția de legalitate și produce efecte juridice în sensul că se recunoaște calitatea de licențiat în specializarea urmată.
În acest context, s-a apreciat că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel
al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamant și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acesteia de a i se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației pârâtului MECTS de a aproba formularele tipizate, așa cum s-a reținut anterior, s-a apreciat ca întemeiată cererea privind obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
În ceea ce privește obligarea la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată, având în vedere că daunele solicitate în temeiul art.24 intervin în cazul neexecutării hotărârii, pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal al hotărârii judecătorești pronunțate, fiind acordate în cadrul procedurii de executare printr-o hotărâre separată potrivit art.25 alin 1 ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a obligat pârâtul chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M. EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a criticat hotărârea apreciind că aceasta s-a dat cu încălcarea atribuțiilor judecătorești, fiind astfel incidente prevederile art.304 pct.4 din Codul de procedură civilă, organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității de învățământ fiind atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Arată că atribuțiile și competențele MECTS sunt reglementate în HG nr.536/2011, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform art.2 din Legea nr.288/2004 „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Astfel arată că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, in speța Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii si specializări se stabilește de M. Educației si Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, si se aproba prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare si funcționare a acestuia, are competența de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ.
Mai susține că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești și a obligat MECTS să aprobe tipărirea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
Susține că instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 C.p.c., învederează că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Arată că instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare, după cum aceasta era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și ulterior prin OUG nr.75/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Susține că nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999 și că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării /acreditării acestora, însă în aceste etape obligatorii nu au fost respectare de către U. S. Haret.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul sa înscrie „studenți" si sa elibereze diplome la formele de învățământ cu frecventă redusa si la distanta care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită sa înmatriculeze, sa. elibereze diplome, sa desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditarii si autorizării provizorii.
Mai arată că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Precizează că la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta UNIVERISTATEA S. HARET era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantul intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.
Solicitarea reclamantului de a-i fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât potrivit principiului”Quod nullum est, nullum producit efectum”, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat producerea unei diplome valabile.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul, instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.
Învederează că specializarea urmată de reclamantă nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, aceasta nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanta a urmat studiile.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, Lg.84/1995, HG nr.536/2011, Lg.1/2011, HG1011/2001, Lg.nr.288/2004, Ordinul nr.2284/2007, OUG nr.75/2005.
La data de 21.12.2012, intimata pârâtă U. S. HARET-PRIN RECTOR a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
A susținut pârâta că aprobarea de către U. S. HARET a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României și Lg. Nr.84/1995 în vigoare la momentul înmatriculării reclamantei.
Precizează că dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă nu poate fi afectat sau suprimat de divergențele apărute între U. S. HARET și M. Educației, atâta timp cât M. Educației sau ARACIS nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că subscrisa a acționat în afara cadrului legal.
Arată că în baza art.60 alin.1 din Lg.nr.84/1995 activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, seral, frecvență redusă și la distanță., ca atare singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanță era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ zi.
Mai arată că dispozițiile art.29 din OUG 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă.
Susține că în mod corect instanța de fond a constatat că au fost îndeplinite obligațiile legale față de intimatul reclamant, eliberând Adeverințele de absolvire a studiilor și solicită înlăturarea susținerilor recurentului întrucât nu se află în situația depășirii atribuțiilor judecătorești.
Solicită de asemenea înlăturarea criticilor aduse soluției instanței de fond raportate la dispozițiile art.304 pct.9 C.pc., apreciind că în mod corect a fost obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentul la diploma.
A invocat dispozițiile art.1 al Protocolului nr.12 la CEDO.
Având în vedere că se află în imposibilitatea eliberării diplomelor de licență, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competența exclusivă a recurentului conform OM nr.2284/2007 solicită să se constate legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond și să fie respins recursul ca nefondat.
Arată că susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimatul reclamant, în vederea tipizării nu pot fi reținute întrucât nu a făcut dovada aprobării în totalitate a cererilor. Refuzul MECTS nu este justificat deoarece intimatului reclamant i-a fost emisă adeverința că este licențiat, aceasta fiind emisă sub egida recurentului chemat în garanție.
Deși USH are obligația eliberării diplomei de licență, această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul chemat în garanție refuză aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare. Având în vedere că au funcționat în mod public într-un cadru legal, iar M. Educației nu a sesizat nereguli solicită să fie înlăturate susținerile MECTS. Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care USH a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acest aspect nu formează obiectul cererii de chemare în garanție. Solicită înlăturarea susținerilor întrucât nu se regăsește situația depășirii atribuțiunilor judecătorești.
A invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând criticile formulate de recurent, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ce privește primul motiv de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ ( art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanta a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a-i elibera diploma de licență la absolvirea Facultății de Sociologie-Psihologie.
Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MECTS, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.
Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale MECTS, instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.
Preferitor la critica privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimatul reclamant a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentului chemat în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că, față de obiectul cererii deduse judecății, și ținută fiind de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond nu putea să cenzureze, atât timp cât o cerere având acest obiect nu a fost formulată înaintea sa, modalitatea în care unitatea de învățământ privat intimată a înțeles să organizeze forma de învățământ urmată de către intimatul reclamant.
Dreptul dedus judecății, acela de a obține eliberarea unei diplome de licență pentru studiile urmate, aparține intimatului reclamant și acesta și l-a exercitat în limitele sale externe și interne, respectiv potrivit scopului recunoscut de lege și cu bună-credință, fiind nefondate criticile recurentului privind inexistența dreptului pretins.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantului sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, acest fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, împotriva sentinței nr.3705 din 03.10.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I. S. F. și intimata pârâtă U. S. HARET.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2013.
Președinte, A. C. | Judecător, C. N. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
Red. jud. A. C.
2 ex./ 04 februarie 2013
Jud. fond M. B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6165/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 7178/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
