Obligaţia de a face. Decizia nr. 1469/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1469/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6842/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1469/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - T. B.
Judecător: - C. N. G.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței nr. 4201 din data de 9 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă Bălășa N.(F. R.) M. și intimata pârâtă U. S. HARET.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă Bălășa N.(F. R.) M. reprezentată de avocat Ș. E. cu delegație de substituire pentru avocat Mihăloiu E. lipsind recurentul pârât M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimata pârâtă U. S. HARET.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat Ș. E. pentru intimata reclamantă Bălășa N.(F. R.) M. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat Ș. E. pentru intimata reclamantă Bălășa N.(F. R.) M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4201 din data de 9 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. (fosta R.) M. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Turismului.
A fost obligată pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret, împotriva chematului în garanție MECTS, având ca obiect obligație de a face.
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul de diplomă de licență, pentru reclamantă.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., a fost obligată pârâta U. S. Haret să achite reclamantei suma de 542 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform celor menționate în cuprinsul adeverinței nr. 141/06.07.2009, reclamanta a absolvit cursurile Facultății de Muzică din cadrul Universității pârâte – specializarea Pedagogie Muzicală -, cu durata de 3 ani, promoția 2009 -, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, astfel încât a dobândit titlul de licențiată în muzică.
Reclamanta a început cursurile în 2006, forma de învățământ ID.
Deși reclamanta a solicitat a-i fi eliberată și Diploma de licență, prin adresa nr. 1681/23.03.2011, pârâta U. S. Haret i-a comunicat faptul că, deși a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la MECTS a aprobărilor legale pentru tipărirea diplomelor de licență pentru absolvenții promoției 2009, comanda de formulare de diplomă nu a fost onorată decât parțial.
Potrivit disp. art. 2 din Legea 443/2002 – privind înființarea Universității "S. Haret" din București -, "U. "S. Haret" din București se înființează cu următoarele facultăți și specializări acreditate:
a) Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română;
b) Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română;
c) Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română;
d) Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română", în timp ce art. 3 din aceeași lege prevede că "După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii".
Așadar, Legea anterior menționată conferă dreptul pârâtei U. "S. Haret" de a înființa și alte facultăți, colegii și specializările cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului.
Prin anexa 2 din H.G. nr. 693/2003, legiuitorul a stabilit acreditarea și a facultății de muzică – specialitatea pedagogie muzicală -, a instituției de învățământ anterior menționate, în timp ce anexa 3 din H.G. nr. 676/2007 și anexa 3 din H.G. 635/2008 menționează acreditarea facultății de muzică din cadrul Universității "S. Haret" pentru organizarea programelor de studii la zi.
Or, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 "Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Ca atare, prevederile legale anterior menționate conferă pârâtei U. "S. Haret" posibilitatea de a înființa și forme de învățământ la distanță la facultatea de facultății de muzică – specialitatea pedagogie muzicală -, atâta timp cât era acreditată pentru organizarea programelor de studii la zi la respectiva facultate.
D. fiind că reclamanta - înscrisă la U. ”S. Haret” în 2006 -, a finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență, fiindu-i eliberată adeverința nr. 141/06.07.2009, pârâta anterior menționată are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
De altfel, actele intitulate "situația școlară" atestă că reclamanta a finalizat programul de studii, iar adeverința prin care i se recunoaște calitatea de licențiat - nefiind revocată sau anulată -, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că, pe de o parte, prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare stabilesc că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării” iar, pe de altă parte, actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare.
Însă, aspectele referitoare la calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată (în conformitate cu prevederile legii), a Universității S. Haret – adoptarea de către legiuitor a O.G. nr. 10/2009 care la art. 1 alin. 1 stabilea că "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, U. "S. Haret" din București, înființată prin Legea nr. 443/2002, încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță" -, vizează în mod exclusiv raporturile dintre instituția de învățământ superior și MECTS, însă nu pot prejudicia drepturile reclamantei.
Aceasta, cu bună credință, s-a încrezut în situația prezentată de pârâtă – care, în mod public organiza programe de studii -, și a încheiat un contract de studii cu aceasta, astfel încât eventualele deficiențe de acreditare a facultăților care intră în structura pârâtei Universității S. Haret nu-i sunt imputabile.
De altfel, art. 8 din Legea nr. 443/2002 stabilește că "Pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învățământului superior, instituția prevăzută la art. 1 este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării" or, nici în respectiva perioadă de monitorizare, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008 și nici după . OUG nr. 75/2005 - privind asigurarea calității educației -, MECTS nu a considerat că există nereguli în ceea ce privește acreditarea facultăților ce intră în componența Universității S. Haret ori respectarea standardelor de calitate specifice învățământului superior, deși avea prerogative în acest sens, conferite de art. 141 lit. a din Legea nr. 84/1995 - de a "coordona și controla sistemul național de învățământ" -, precum și de art. 4 alin. 1 din H.G. 366/ 2007 - care stabilea că MECTS exercită funcția de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ particular.
În baza atribuțiilor legale care ii revin, MECTS avea posibilitatea de a avertiza pârâta (furnizor de educație) să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care deficiențele – constate prin rapoarte de evaluare -, ar fi persistat, să elaboreze și să promoveze un act normativ care să dispună încetarea definitivă a școlarizării in cadrul respectivului program.
Reclamanta, în calitate de student al Universității S. Haret pe o durată de 3 ani (2006-2009), și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate - respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor (inclusiv a celui de licență) anterior apariției O.G. nr. 10/2009 -, iar instituția de învățământ, la rândul său, a procedat la eliberarea actelor de studii (cu excepția diplomei de licență). Altfel spus, U. "S. Haret " a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți), aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestei forme de învățământ - facultatea de muzică, forma de învățământ ID -, ceea ce conduce la concluzia că reclamanta era îndreptățită să considere – fiind de bună credință -, că este absolventa unei instituții de învățământ superior acreditată în condițiile legii.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS - și, implicit, nici de alte autorități ale statului -, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră și să suporte serioase repercursiuni și în viața socială.
Date fiind aceste considerente instanța, în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta U. "S. Haret" și a obligat-o pe aceasta să-i elibereze diploma de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, potrivit disp. art. 60 C.pr.civ., „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire”
Conform prevederilor art. 7 din anexa 1 la Ordinul nr. 2284/2007 - Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ -, "Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare. "
Din cuprinsul adreselor înregistrate la MECTS sub nr._/21.06.2010,_/2010, 12356F/2010,_/1010, a rezultat că pârâta U. S. Haret a solicitat aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac – în vederea eliberării diplomelor de licență pentru absolvenții promoției 2009 -, însă chematul în garanție a comunicat S.C. Romdidac S.A. faptul că nu a aprobat decât 10.325 bucăți formulare tipizate din cele 27.000 bucăți solicitate.
Așadar, contrar susținerilor chematului în garanție, nu a fost acordat avizul achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate tuturor absolvenților Universității S. Haret, ci doar pentru o parte dintre respectivii absolvenți.
Or, aprobarea unui număr de bucăți formulare tipizate mai mic decât cel solicitat a pus-o pe pârâta U. S. Haret în imposibilitatea de a-i elibera diploma de licență reclamantei și, în contextul în care instanța a admis cererea reclamantei în acest sens, pârâta anterior menționată - căzută în pretenții -, este îndreptățită formuleze cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu instituția publică centrală care are autoritatea de a aproba tipărirea respectivelor formulare tipizate.
Prin urmare, întrucât obligația pârâtei U. S. Haret de a elibera diploma de licență reclamantei este corelativă obligației chematului în garanție METCS de a aproba tipărirea formularele tipizate, cererea de chemare în garanție a apărut ca fiind întemeiată și, în consecință, a fost admisă.
Ca atare, a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență și suplimentul la respectiva Diplomă pentru reclamantă.
Referitor la solicitarea pârâtei U. S. Haret ca instituția chemată în garanție să fie obligată a-și îndeplini obligația de a aproba tipărirea formularelor tipizate sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004 - in cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii, o astfel de cerere nu poate fi primită.
Astfel, textul de lege invocat de pârâta anterior menționată – art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004 care prevede că "În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru întârziere -, nu are aplicabilitate decât în etapa punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, din moment ce alin. 1 al aceluiași articol, statuează "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Prin urmare, o astfel de cerere nu poate fi intentată odată cu acțiunea principală ci doar în ipoteza în care, după rămânerea irevocabilă a unei hotărâri prin care o autoritatea publică este obligată să elibereze un înscrissau să efectueze anumite operațiuni administrative, punerea în executare a respectivei hotărâri nu este realizată în termenul maxim fixat de legiuitor - 30 de zile.
În altă ordine de idei, aplicarea amenzii reglementate de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004 nu poate fi aplicată unei instituții publice, ci poate fi cerută numai pentru conducătorul respectivei instituții, în ipoteza nesocotirii prevederilor alin. 1 al textului de lege anterior menționat.
În consecință, neexistând nici un suport legal pentru admiterea unei astfel de cereri, instanța nu a dispus ca instituția chemată în garanție să-și îndeplinească obligația sub sancțiunea aplicării unei amenzi.
De asemenea, instanța a dat eficiență și prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ. și a obligat pârâta U. S. Haret să achite reclamantei suma de 542 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.4 din codul de procedură civilă apreciază că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității de învățământ fiind atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Arată că atribuțiile și competențele MECTS sunt reglementate în HG nr.536/2011, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform art.2 din Legea nr.288/2004 „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Astfel arată că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, in speța Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii si specializări se stabilește de M. Educației si Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, si se aproba prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare si funcționare a acestuia, are competența de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ.
Mai susține că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești și a obligat MECTS să aprobe tipărirea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
Susține că instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 C.p.c. învederează că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Arată că instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și ulterior prin OUG nr.75/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Susține că nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999 și că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării /acreditării acestora, însă în aceste etape obligatorii nu au fost respectare de către U. S. Haret.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul sa înscrie „studenți" si sa elibereze diplome la formele de învățământ cu frecventă redusa si la distanta care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită sa înmatriculeze, sa elibereze diplome, sa desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditarii si autorizării provizorii.
Mai arată că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Precizează că la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamantă, pârâta UNIVERISTATEA S. HARET era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamanta intimata nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.
Solicitarea reclamantei de a-i fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât potrivit principiului”Quod nullum est, nullum producit efectum”, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat producerea unei diplome valabile.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul, instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.
Învederează că specializarea urmată de reclamantă nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, aceasta nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanta a urmat studiile.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, Lg.84/1995, HG nr.536/2011, Lg.1/2011, HG1011/2001, Lg.nr.288/2004, Ordinul nr.2284/2007, OUG nr.75/2005.
La data de 09._, intimata pârâtă U. S. HARET-PRIN RECTOR a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
A susținut pârâta că aprobarea de către U. S. HARET a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României și Lg. Nr.84/1995 în vigoare la momentul înmatriculării reclamantei.
Precizează că dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă nu poate fi afectat sau suprimat de divergențele apărute între U. S. HARET și M. Educației, atâta timp cât M. Educației sau ARACIS nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că subscrisa a acționat în afara cadrului legal.
Arată că în baza art.60 alin.1 din Lg.nr.84/1995 activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, seral, frecvență redusă și la distanță., ca atare singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanță era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ zi.
Mai arată că dispozițiile art.29 din OUG 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă.
Susține că în mod corect instanța de fond a constatat că au fost îndeplinite obligațiile legale față de intimatul reclamant, eliberând Adeverințele de absolvire a studiilor și solicită înlăturarea susținerilor recurentului întrucât nu se află în situația depășirii atribuțiilor judecătorești.
Solicită de asemenea înlăturarea criticilor aduse soluției instanței de fond raportate la dispozițiile art.304 pct.9 C.pc., apreciind că în mod corect a fost obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentul la diploma.
A invocat dispozițiile art.1 al Protocolului nr.12 la CEDO.
Având în vedere că se află în imposibilitatea eliberării diplomelor de licență, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competența exclusivă a recurentului conform OM nr.2284/2007 solicită să se constate legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond și să fie respins recursul ca nefondat.
Arată că susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimatul reclamant, în vederea tipizării nu pot fi reținute întrucât nu a făcut dovada aprobării în totalitate a cererilor. Refuzul MECTS nu este justificat deoarece intimatului reclamant i-a fost emisă adeverința că este licențiat, aceasta fiind emisă sub egida recurentului chemat în garanție.
Deși USH are obligația eliberării diplomei de licență, această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul chemat în garanție refuză aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare. Având în vedere că au funcționat în mod public într-un cadru legal, iar M. Educației nu a sesizat nereguli solicită să fie înlăturate susținerile MECTS. Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care USH a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acest aspect nu formează obiectul cererii de chemare în garanție. Solicită înlăturarea susținerilor întrucât nu se regăsește situația depășirii atribuțiunilor judecătorești.
A invocat jurisprudența Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art 304/1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
În ce privește primul motiv de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ ( art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanta a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a-i elibera diploma de licență la absolvirea Facultății de Muzică.
Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MECTS, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.
Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale MECTS, instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.
În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimatul reclamant a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurenta chemată în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.
În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului chemat în garanție care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței nr. 4201 din data de 9 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă Bălășa N.(F. R.).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, T. B. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, R. V. |
Red. TB 2ex/27.02.2013
Jud fd. CMG
| ← Pretentii. Hotărâre din 24-09-2013, Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
