Obligaţia de a face. Decizia nr. 130/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2529/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 130/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta N. C. și pârâta C. DE A. DE SANATATE D. împotriva sentinței nr.4486 din 17 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator N. A. pentru recurenta reclamantă N. C. lipsind recurenta pârâtă C. DE A. DE SANATATE D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Procurator N. A. pentru recurenta reclamantă N. C. depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.4486 din 17 octombrie 2010, Tribunalul D. a admis excepția autorității de lucru judecat.
S-au respins cererile privind actualizarea debitului în cuantum de 29.486 lei și plata sporului de 10% pentru perioada 01.02._10, ca existând autoritate de lucru judecat.
S-a respins excepția lipsei plângerii prealabile.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la transmiterea fără plafonare către C. de Pensii a declarațiilor.
S-a admis cererea formulată de reclamanta N. C. în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D., privind plata primei de concediu și a fost obligată pârâta să achite reclamantei prima de concediu aferentă anului 2010, care va fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, analizând cu prioritate, in raport de dispozițiile art. 137 C.proc.civ., excepția autorității de lucru judecat, cu privire la cererea privind actualizarea debitului in suma de 29.486 ron cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011, instanța retine ca, prin sentința nr. 2560/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2008, a fost admisa acțiunea formulata de reclamanta si a fost obligata pârâta să acorde reclamantei suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% fiecare, începând cu 23.04.2005 și până la pronunțarea deciziei, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei actualizarea drepturilor bănești stabilite prin decizia mai sus menționată pentru perioada octombrie 2009 (data pana la care aceasta suma a fost actualizată de executor) - august 2011 ( data la care a fost plătit efectiv debitul de către parata).
In speță, s-a constată existența autorității de lucru judecat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1201 C.civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, s-a constatat că prezenta acțiune are același obiect ca și acțiunea soluționată prin decizia nr. 2560/2008 pronunțată de Curtea de Apel C., respectiv actualizarea drepturilor bănești acordate începând cu octombrie 2009 până la data plății efective – august 2011 - iar prin acțiunea soluționată prin decizia civilă mai sus menționată s-a solicitat plata drepturilor salariale actualizate pana la data plații efective, existând astfel identitate de obiect.
S-a reținut, de asemenea, că în speță există identitate de părți, reclamantă fiind N. C. iar pârât C. de Asigurări de Sănătate D., precum și identitate de cauză, respectiv, cererea soluționată prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C., a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 188/1999 precum și pe dispozițiile C. muncii.
Având în vedere considerentele expuse s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C.civ., astfel că, în raport de dispozițiile art. 166 C.pr.civ., va admite excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, va respinge cererea privind actualizarea debitului în cuantum de 29.486 lei până la data plății efective, ca existând autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, cu privire la cererea privind plata sporului de 10% pentru perioada 01.02._10, instanța reține că, prin sentința nr. 198/2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C., a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta privind plata sporului de 10% pentru perioada 01.02._10.
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de 10% pentru perioada 01.02._10, constatându-se existența autorității de lucru judecat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1201 C.civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, s-a constatat prezenta acțiune are același obiect ca și acțiunea soluționată prin sentința nr. 198/2010 pronunțată de Tribunalul D., respectiv la plata sporului de 10% pentru perioada 01.02._10 iar prin acțiunea soluționată prin decizia civilă mai sus menționată s-a solicitat plata aceluiași spor pentru aceeași perioadă, existând astfel identitate de obiect.
S-a reținut, de asemenea, că în speță există identitate de părți, reclamantă fiind N. C. iar pârât C. de Asigurări de Sănătate D., precum și identitate de cauză, respectiv, cererea soluționată prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C., a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 188/1999 precum și pe dispozițiile C. muncii.
Având în vedere considerentele expuse, instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C.civ., în raport de dispozițiile art. 166 C.pr.civ., a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins cererea privind plata sporului de 10% pentru perioada 01.02._10, ca existând autoritate de lucru judecat, neavând relevanță existența unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de Curtea de Apel C. în favoarea altor funcționari publici din cadrul CAS D., cu privire la plata aceluiași spor și pentru aceeași perioadă.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în ceea ce privește cererea referitoare la obligarea pârâtei să transmită fără plafonare către C. de Pensii D. declarațiile pentru suma neta de 29.486 ron, conform Deciziei Curții de Apel C. nr.2560/04.12.2008, instanța a respins această excepție întrucât nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, potrivit dispozițiilor art. 109 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că cererea privind obligarea pârâtei să transmită fără plafonare către C. de Pensii D. declarațiile pentru suma neta de 29.486 ron, conform Deciziei Curții de Apel C. nr.2560/04.12.2008, este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor de către pârâtă de a transmite, declarații corespunzătoare fiecărei luni, pentru contribuțiile sociale aferente drepturilor bănești acordate în baza hotărârii judecătorești, conform dispozițiilor art. 296 ind. 5 alin. 2 din Legea 571/2003.
Referitor la cererea privind plata primei de concediu pentru anul 2010, instanța, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în adresa trimisă de pârâtă instanței, în anul 2010, reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul C.A.S. D. – în calitate de funcționar public. De asemenea, în cuprinsul aceleiași adrese, pârâta a precizat că reclamanta nu a beneficiat de prima de concediu aferentă anului 2010, întrucât bugetul alocat la capitolul „ Cheltuieli de personal” nu a cuprins sumele necesare pentru plata respectivei prime.
Potrivit disp. art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 – text de lege aflat în vigoare până la data de 31.12.2010 -, „Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”
Este adevărat că respectivul alineat a fost ulterior abrogat prin Legea 284/2010 – în vigoare începând cu data de 01.01.2011 -, însă respectiva abrogare nu poate produce efecte decât pentru viitor, neafectând în nici un fel drepturile cuvenite pentru anul 2010.
Respectivele prevederi legale - art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 -, sunt foarte clare și conduc fără echivoc la concluzia că, pentru anul 2010, funcționarii publici sunt îndreptățiți să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De altfel, nici pârâta nu a contestat faptul că actele normative în vigoare confereau reclamantei dreptul de a beneficia de concediu, singura sa apărare vizând „lipsa prevederilor bugetare la capitolul cheltuieli de personal”.
Însă, îndeplinirea unor obligații impuse de dispozițiile legale în vigoare nu poate fi amânată "sine die" (la nesfârșit) cu singura justificare că nu s-au prevăzut în buget sumele necesare pentru plata drepturilor cuvenite.
Totodată, pentru a evita ca reclamanta să sufere o pagubă la momentul încasării sumei cuvenite din cauza devalorizării monedei naționale, a fost justificată și cererea de reactualizare a respectivei sume în raport de indicele de inflație.
Ca atare, reclamanta a fost îndreptățită a solicita obligarea pârâtei de a-i achita prima de concediu aferentă anului 2010 - drept conferit de prevederile art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 -, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, astfel încât acțiunea formulată apare ca fiind întemeiată
Pentru considerentele expuse anterior, a fost admisă cererea privind obligarea pârâtei la plata primei de concediu și a fost obligată pârâta achite reclamantei prima de concediu pentru anul 2010, actualizată în raport de indicele de inflație, până la momentul plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. C. și pârâta C. DE A. DE SANATATE D..
În motivare, recurenta N. C., a arătat, în esență, că pârâta a arăta prin întâmpinare că a făcut plata cu OP_/2011 și că a făcut trei adrese către ANAF prin care solicită modificarea aplicației informatice D 112. De asemenea, a arătat că reprezentantul instituției pârâte ar fi arătat chiar în instanță că aceste declarații nu au fost făcute întrucât pârâta nu ar fi solicitat acest lucru.
De asemenea a arătat că pârâta trebuia să transmită declarațiile rectificative nominale cu aplicațiile informatice folosite în anii 2005-2008 așa cum a indicat și C. de Pensii D. și nu cu aplicația informatică D112, deoarece drepturile salariale se referă la această perioadă.
Invocă totodată jurisprudența Curții de Apel C. și arată că nedepunerea acestor declarații a afectat grav calculul pensiei sale.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă CAS D. a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică, neținând cont de motivele invocate de instituția recurentă, respectiv:
Urmare a punerii în aplicare a O.U.G. nr. 34/2009 și a O.G. nr. 19/24.09.2009, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a fost redus în mod drastic.
Având în vedere situația economică existentă, măsurile luate la nivel național, care au vizat interesul general public și au constituit situații de urgență și extraordinare, precum și dispozițiile Legii nr. 69/2010 a responsabilității fiscal bugetare, a solicitat să se observe că, în situația dată, de reducere a bugetului alocat la capitolul privind cheltuielile de personal, plata primei de concediu a fost imposibilă.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii privind acordarea primei de concediu aferentă anului 2010 formulată de reclamantă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 C.proc.civ.
Examinând recursul declarat de reclamanta N. C. și pârâta CAS D. prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041C., Curtea reține:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta-recurentă N. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să transmită fără plafonare către C. de Pensii D. a declarațiilor pentru suma neta de 29.486 ron, conform Deciziei Curții de Apel C. nr.2560/04.12.2008 privind dosarul nr._ ; să actualizarea debitului principal 29.486 ron cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv; la plata primei de concediu pe anul 2010; la plata sporului de 10% din salariul de baza pentru condiții vătămătoare pe perioada 01.02._10; actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data efectiva a plații.
În ceea ce privește primul capăt de cerere privind obligarea pârâtei să transmită fără plafonare către C. de Pensii D. a declarațiilor pentru suma neta de 29.486 lei, instanța de fond a reținut că aceasta nu este întemeiat întrucât reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor de către pârâtă de a transmite declarații corespunzătoare fiecărei luni, pentru contribuțiile sociale aferente drepturilor bănești acordate în baza hotărârii judecătorești, conform dispozițiilor art. 296 ind. 5 alin. 2 din Legea 571/2003.
Însă instanța de fond nu a dispus administrarea niciunei probe în vederea verificării susținerilor reclamantei-recurente cu privire la această cerere.Această obligație subzistă cu atât mai mult cu cât prin întâmpinare pârâta a arătat că s-a adresat ANAF- Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor- prin adresele nr 5678/14.03.2012 și 6427/03.04.2012.
În plus, la dosarul de fond mai există și adresa nr_/02.05.2012 adresată ANAF-Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor care vizează aceleași declarații rectificative ( fila 22).
Așadar în vederea verificării susținerilor ambelor părți cu privire la acest aspect era necesar să fie administrate probe și în funcție de acestea, soluționată pe fond cererea reclamantei.
Procedând în acest fel prima instanța nu a intrat în cercetarea fondului cererii reclamantei, astfel că în temeiul art 304 ind 1 și 312 alin 6 ind 1 C. pr.civ Curtea urmează a admite recursul declarat de recurenta N. C. și CAS D., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat reclamanta N. C. și pârâta C. DE A. DE SANATATE D. împotriva sentinței nr.4486 din 17 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
P.F. 22 Ianuarie 2013
Red AA/2 ex/1.02.2013/jud fond E.S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 7229/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
