Obligaţia de a face. Sentința nr. 84/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 84/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 2093/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 84/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- G. D. C.
Grefier- S. Giurgiteanu
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantă M. G. R. ANEMONA în contradictoriu cu pârâții U. " S. HARET" BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantă M. G. R. ANEMONA și pârâții U. " S. HARET" BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3 Cod pr.civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea cauzei și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta M. Gh. R. Anemona a chemat în judecată pârâții U. S. Haret București și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, precum și obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a urmat cursurile Facultății de Sociologie – Psihologie, forma de învățământ ID, specializarea psihologie, din cadrul Universității S. Haret, în perioada 2006-2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, iar în urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr.268/02.11.2009.
A mai arătat că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâții și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și a promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență, iar în aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâta U. S. Haret sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art.20 alin.1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate.
De asemenea,a precizat că potrivit Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr.3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 -2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
A mai arătat că potrivit art.60(3) din Legea învățământului nr.84/1995, republicată” Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită”.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.1/2011, Legea nr.84/1995, republicată, Constituția României, Legea nr.554/2004, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.3404/07.03.2006, Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.2284/2007, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate a reclamantei, adeverință nr.4485/23.07.2009, adeverință nr.268/02.11.2011 eliberate de U. S. Haret, situație școlară înregistrată sub nr.58/02.11.2011, certificat de participare emis de Institutul de Psihologie și Psihoterapie Adleriană, plângere prealabilă, adresa nr._/09.05.2012 emisă de M.E.C.T.S., adresa nr.6001/07.05.2012 emisă de U. S. Haret, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8,00 lei și timbru judiciar.
În cauză, pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2012 instanța a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului M..
Tribunalul Mehedințij prin sentința nr. 4175/2012 din 24.10.2012 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului M..
A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamante în favoarea Curții de Apel C..
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta M. Gh. R. Anemona a chemat în judecată pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să fie obligat să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru aceasta, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2000,00 lei/ zi întârziere de la data pronunțării sentinței și pârâta U. S. Haret pentru a fi obligată la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței.
Conform art.3 din codul de procedură civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice.
Potrivit art.1 alin.1 din HG nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C. „M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului”.
U. S. Haret din București este, conform Legii nr.443/2002, instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ superior care, poate fi asimilată autorității publice centrale, având în vedere faptul că are competență ce se exercită la nivel național, pe întreg teritoriul țării.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin decizia nr.604/31.01.2007, nepublicată, a reținut că dacă obiectul cauzei este contestarea unor acte emise de o instituție de învățământ superior, căreia, prin lege i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat și a fost recunoscută utilitatea publică la nivel național, fiind asimilată potrivit art .2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004 unei autorități publice centrale, sunt aplicabile prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.1 c.pr.civ.
Având în vedere motivele expuse mai sus, Tribunalul a reținut că pârâții M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației centrale, iar pârâta U. S. Haret București este asimilată autorității publice centrale, în raport de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la art.3 alin.1 pct.1 din codul de procedură civilă și a apreciat că Tribunalul M. nu este competent cu soluționarea acestui litigiu, ci Curtea de Apel C. – Secția de C. Administrativ Fiscal, urmând să decline competența de soluționare.
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel C., care a fost înregistrat sub nr._ .
În ședința publică de azi, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, excepție pe care, analizând-o cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ, Curtea urmează să o admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către reclamante, care au urmat în perioada 2006-2009 Facultatea de Sociologie-Psihologie - specializarea psihologie din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ la distanță.
Pârâta U. „S. Haret” este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. l lit. b teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. „S. Haret” din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
U. S. Haret nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.
În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În speță, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U. S. Haret este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă.
Chiar dacă reclamanta a chemat în judecată și M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului pentru ca acesta să fie obligat să recunoască diplomele și certificatele de studii, după emiterea acestora de către prima pârâtă, ceea ce ar atrage competența curții de apel, se constată că această cerere este o cerere accesorie și nu principală, ea depinzând de soarta acțiunii principale, și, în atare situație, sunt aplicabile disp. art. 17 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora acestea sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Pentru aceste considerente, având în vedere art. 158 alin. 1 și 3 și art. 159 alin. 2 C.proc.civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M.– Secția C. Administrativ și Fiscal.
În temeiul art.20 alin.1 pct.2 și art.21 C.prov.civ., se va constata ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul M. – Secția C. Administrativ și Fiscal și Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal și se va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. G. R. ANEMONA în contradictoriu cu pârâții U. " S. HARET" BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, în favoarea Tribunalului M. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul M.–Secția C. Administrativ și Fiscal și Curtea de Apel C.–Secția C. Administrativ și Fiscal.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, G. D. C. | ||
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red.G.C.dact. S.G.
2 ex./26 Februarie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 466/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 7229/2013. Curtea de... → |
|---|
