Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 6676/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr.704 din 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. (D.) SĂNDUȚA și intimata pârâtă U. "S. HARET" BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, intimata pârâtă și intimata reclamantă au depus întâmpinări, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Constatând că nu mai sunt cereri formulate de către părți, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, Curtea a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 704 din 01 martie 2013, Tribunalul O. a admis excepția lipsei calității procesuale active cu privire la capătul doi din acțiune referitor la obligarea pârâtului M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. ( D. ) Sănduța, în contradictoriu cu pârâta U. ,,S. HARET’’ BUCUREȘTI și a obligat pe pârâta U. ,,S. Haret’’ la eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret și a obligat pe chematul în garanție M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului cu sediul în București, General Berthlot, nr. 28-30, sector 1, să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul II din acțiune, referitor la obligarea pârâtei MECTS la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență, că această solicitare nu poate fi efectuată de către absolventă, întrucât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură reglementată prin Ordinul Ministrului Educației 2284/2007 care implică numai instituțiile de învățământ și MECTS.
Singura instituție abilitată să solicite eliberarea formularelor tipizate de către pârâtul MECTS este U. ,,S. Haret’’, ca instituție acreditată a emite diplome certificate sau alte acte de studii recunoscute de MECTS, iar nu și reclamanta ce are calitatea de absolventă a unei forme de învățământ superior.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active și să respingă capătul II din acțiune, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în parte, respectiv numai în ceea ce privește obligarea pârâtei Universității ,,S. Haret’’ la eliberarea diplomei de licență și suplimentelor de diplomă.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 257/4.07.2009, reclamanta este absolvent al ciclului I –studii universitare de licență(sistem Bologna)- Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din București, specializarea Afaceri Internaționale din cadrul Universității ,,S. Haret’’, numărul de credite (ECTS) 180, promoția 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iunie 2009, obținând la proba –evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate rezultatul de 9,60 și obținând Titlu de Licențiată în Științe Economice, adeverința respectivă fiind eliberată pentru a servi la angajare și completarea dosarului personal și având termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență.
Recunoscând promovarea studiilor și examenului de licență, pârâta USH nu a eliberat și Diploma de Licență motivat de faptul că formularul tipizat necesar completării acesteia nu a fost aprobat și eliberat de către pârâtul –chematul în garanție MECTS .
În temeiul contractelor de studii încheiate între reclamantă și pârâta USH s-a născut și obligația eliberării diplomei de licență care aparține acestei pârâte și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea reclamantei, să organizeze la finalizarea studiilor - examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență, îndeplinirea acestei obligații depinzând și de aprovarea și eliberarea documentelor tipizate de către MECTS.
Este adevărat că art.2 din Legea 288/2004 dispune că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, actele de studii putând fi eliberate doar pentru absolvenții care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației in vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, neputând fi recunoscute acte de studii eliberate nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale, însă calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a USH vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acesteia și nu poate prejudicia pe reclamantă, „aparența dreptului” fiind de partea reclamantei, aceasta în nici un caz neputând fi sancționată pentru eventuala lipsă de acreditare a USH.
Chiar dacă există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (art. l7 alin l lit b din OUG 75/2005) aceasta se derulează în raporturile universității cu MECTS, iar nu în raporturile pe care universitatea le are cu reclamanta căreia nu-i poate fi imputată eroarea comună în privința legalității formei de învățământ absolvite.
S-a mai reținut că din actele depuse la dosar rezultă derularea raporturilor juridice între reclamantă și USH,inclusiv faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiilor contractuale referitoare la plata taxelor de studii, la susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență, fiind eliberată și adeverința în acest sens, aspecte care au creat aparența de legalitate a formelor de învățământ și care nu poate conduce la sancționarea reclamantei prin neeliberarea diplomei de licență.
Pe de altă parte, s-a constatat că adeverința eliberată reclamantei este valabilă, ea nefiind revocată sau anulată de vreo autoritate administrativă sau instanță judecătorească așa încât, produce în continuare efecte juridice în sensul recunoașterii drepturilor conferite de lege pe baza acesteia(reclamanta fiind încadrată în baza adeverinței ) .
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MECTS referitoare la obligarea acestuia de aprobare a tipăririi formularelor tipizate, s-a constatat că prin adresele nr.385/6.04.2009, 769/25.08.2009, 3l/26.06.2010, 557/12.10.2010, 569/18.10.2010, 573/26.l0.2010, 1054/3.02.2011, 960 /8.10.2009, nr.278/5.08.2010 emise de USH către MECTS, vizează actele de studii pentru anul 2009, acestea fiind aprobate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, iar din adresa nr. 278 /5.08.2010 rezultă faptul că din 27.000 buc. formulare tipizate solicitate de USH s-au primit numai l0.325 bucăți, situație în care MECTS nu a aprobat în totalitate, necesarul de formulare solicitate de U. ,,S. Haret’’.
Întrucât obligația pârâtei USH referitoare la eliberarea diplomei de licență este corelativă obligației pârâtului chemat în garanție de a aproba formularele tipizate, cererea de chemare în garanție a fost admisă, pârâta chemată în garanție fiind obligată să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență către reclamantă, neputând fi reținute susținerile MECTS referitoare la neacreditarea Universității ,,S. Haret’’ și la faptul că aceasta nu avea dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor forme de învățământ neacreditate, întrucât acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, iar instanța nu este investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fiind de necontestat faptul că s-a solicitat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea diplomei de licență.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei MECTS la plata de l000 lei cu titlu de daune cominatorii ,tribunalul l-a respins, având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art 24 alin.1din Legea 554/2004, iar în cazul refuzului de executare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, devin aplicabile prevederile de la pct. 2 potrivit cărora se poate aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Împotriva sentinței nr.704 din 01 martie 2013 pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a declarat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale, considerând sentința nelegală și netemeinică.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.4 din codul de procedură civilă recurenta a susținut că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității de învățământ fiind atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A arătat că atribuțiile și competențele MECTS sunt reglementate în HG nr.536/2011, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Astfel, a arătat că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, in speța Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii si specializări se stabilește de M. Educației si Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, si se aproba prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare si funcționare a acestuia, are competența de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ.
A mai susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești și a obligat MECTS să aprobe tipărirea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
A susținut că instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 C.p.c. recurenta a susținut că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
A arătat că, potrivit art.60 Cod pr.civilă, „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire”.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. S. Haret este neîntemeiată, întrucât între M. Educației Naționale și U. S. Haret, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
A mai arătat că instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Conform art.2 din Legea nr.288/2004 „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și ulterior prin OUG nr.75/2005 cu modificările și completările ulterioare.
A susținut că nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999 și că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării /acreditării acestora, însă în aceste etape obligatorii nu au fost respectare de către U. S. Haret.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul sa înscrie „studenți" si sa elibereze diplome la formele de învățământ cu frecventă redusa si la distanta care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită sa înmatriculeze, sa. elibereze diplome, sa desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditarii si autorizării provizorii.
A mai arătat că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
A precizat că la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamantă, pârâta UNIVERISTATEA S. HARET era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantul intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.
A învederat că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, aceasta nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamantul a urmat studiile.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, Lg.84/1995, HG nr.536/2011, Lg.1/2011, HG1011/2001, Lg.nr.288/2004, Ordinul nr.2284/2007, OUG nr.75/2005.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
În ce privește motivul de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ ( art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanta a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a-i elibera diploma de licență la absolvirea Facultății de marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Afaceri Internaționale.
Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MECTS, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.
Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale MECTS, instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.
În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimatul reclamant a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurenta chemată în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.
În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului chemat în garanție care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr.704 din 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. (D.) SĂNDUȚA și intimata pârâtă U. "S. HARET" BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. CM
Jud. fond NFOM
Tehn. DF
2ex/24.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Hotărâre din 08-05-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
