Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 3891/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - D. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 6630 din data de 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B.(M.) I. D. B., BANUTA(V.) A. A.-E., B. (S.) G. M., C. F. M., I. (G.) ST. M., R.(B.) M. I., R.(G.) M. M., V.(U.) GH. M., N. (S.) ST. D. Ș. și intimata pârâtă U. "S. HARET"- FACULTATEA DE SOCIOLOGIE -PSIHOLOGIE, având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimata pârâtă U. "S. HARET"- FACULTATEA DE SOCIOLOGIE – PSIHOLOGIE precum și cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurentul pârât, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurentul pârât, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 14.02.2013, sub nr._ reclamanții Badosu (M.) I. D. B., Banuta (V.) A. A. E., B. (S.) G. M., C. F. M., I. (G.) St. M., R. (Buzarnescu) M. I., R. (G.) M. M., V. (U.) Gh. M., N. (S.) St. D. Ș., au chemat in judecata U. „S. Haret" București- Facultatea de Sociologie-psihologie cu sediul in ., 13, sector 3, București, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma în termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere după a 30-a zi de la rămânerea definitiva si irevocabila a sentinței, până la eliberarea efectiva a actelor de studii solicitate.
Prin sentința nr. 6630 din data de 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. (M.) I. D. B., BANUTA (V.) A. A. E., B. (S.) G. M., C. F. M., I. (G.) ST. M., R. (BUZARNESCU) M. I., R. (G.) M. M., V. (U.) GH. M., N. (S.) ST. D. S. în contradictoriu cu pârâta U. "S. HARET".
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. HARET" în contradictoriu cu chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
A fost obligată pârâta U. "S. HARET"să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentele la diplomă.
A fost obligat chematul în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor constând în diplomă de licență și supliment diplomă, pentru reclamanți.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai UNIVERSITĂȚII „S. HARET", au început studiile în anul 2006, forma de învățământ ID, dată la care, după reglementările în vigoare, studiile urmate erau acreditate și recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S.
Reclamanții au absolvit în anul 2009, pârâta eliberând adeverințele care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diploma de licență.
Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați, nefiind revocate sau anulate, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea III. 288/2MM privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”
Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
S-a constatat că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanții, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamanților aflată în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate a rezultat derularea raporturilor reclamanților, în calitate de studenți, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că aceasta și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamantei).
Altfel spus, U. pârâtă creează reclamanților aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamanții se puteau încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, instanța a reținut mai ales faptul că adeverințele eliberate reclamanților sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverințele nu au fost revocată sau, după caz, anulate, aceștia produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor lor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Referitor la solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei U. S. Haret la plata unor penalități de 50 lei pe zi de întârziere, o astfel de cerere nu poate fi intentată odată cu acțiunea principală ci doar în ipoteza în care, după rămânerea irevocabilă a unei hotărâri prin care o autoritatea publică este obligată să elibereze un înscrissau să efectueze anumite operațiuni administrative, punerea în executare a respectivei hotărâri nu este realizată în termenul maxim fixat de legiuitor - 30 de zile.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte cererea principală formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, a obligat pârâta să elibereze reclamanților diplomele de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul MECTS, s-a retinut ca obiectul acesteia este “obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă”, s-a reținut că prin adresele_/21.06.2010,_/2010, 12356F/2010,_/1010, U. a solicitat MECTS aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Deși chematul în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu a făcut această dovadă și, mai mult, a susținut, prin întâmpinare, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.
Adeverința de licență, se bucura de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate.
Chiar M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului recunoaște prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamanților.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului METCS de a aproba formularele tipizate, cererea de chemare în garanție a fost admisă și a fost obligat chematul în garanție la executarea obligației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.În motivarea recursului pârâtul a arătat că prima instanță a menționat cu totul alte motive decât cele ce au fost invocate prin întâmpinare și pe cale de consecință nu s-au
indicat motivele pentru care au fost înlăturate apărările subscrisei.
Prin urmare, sentința a fost dată fără a fi luate în considerare argumentelor de fapt și de drept invocate, în această cauză, în sensul prezentării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările subscrisei. A mai arătat faptul că prima instanță nu s-a raportat la nici un temei de drept care să prevadă obligația pârâtului de a aproba eliberarea tipizatelor.
2. Refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatelor pentru ca
U. „S. Haret" să-și îndeplinească obligația asumată (fără acordul ARACIS și al
Ministerului Educației Naționale) față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de către această instituție, la forme de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzute la art.2, alin.(l), lit."i" din Legea nr.554/2004.
A mai arătat că nu i se poate imputa un eventual exces de putere, astfel cum este definit la lit."n" al aceluiași articol ci, dimpotrivă, trebuie reținută atitudinea noastră de conformare la dispozițiile legale prin refuzul de a elibera formularele de diplomă pentru formele de învățământ neacreditate, deci care au fost organizate în afara cadrului legal.
Nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii.
Recurentul a precizat că, în anul 2002, la data înființării Universității „S. Haret" (prin Legea nr.443/2002) era și este în vigoare și la această dată, H.G nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Această hotărâre a fost dată în vederea punerii în executare a prevederilor art.60, alin.(l) din Legea învățământului nr.84/1995, cu privire la organizarea și funcționarea învățământului particular superior, articol pe care instanța de fond îl invocă în susținerea legalității organizării de cursuri la forma de învățământ ID.
Afirmația privind obligativitatea și necesitatea autorizării și acreditării formei de învățământ ID, pentru ca absolvenții acestei forme să fie îndreptățiți la eliberarea diplomei de licență, chiar în condițiile în care U. primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ „zi" este întemeiată pe dispozițiile: art.3 al Legii nr.443/2002 care se prevede faptul că după . legii, în structura Universității S. Haret vor intra facultățile, colegiile și specializările acreditate sau autorizate provizoriu prin Hotărâre a Guvernului, art.1161, alin.(3) din Legea învățământului nr.84/1995 care statuează că „ pentru recunoașterea și funcționarea lor, instituțiile de învățământ superior parcurg etapele de autorizare și acreditare prevăzute de legislația națională și europeană în domeniul învățământului superior ", art.17 din H.G nr.1011/2001 potrivit căruia „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată.
Din coroborarea prevederilor legale invocate, rezultă fără drept de echivoc faptul că U. "S. Haret" avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare si acreditare nu numai pentru specializările înființate ci, și pentru toate formele de învățământ (zi. FR. ID).
In susținerea aserțiunii recurentul a invocat și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție,nr. 3306/2011, pronunțată în Dosarul nr._ din care, astfel cum au arătat pârâtul și intervenientul, aceste forme de învățământ pot fi organizate de facultățile care au și învățământ la zi, dar normele în vigoare nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/ acreditării și acestor alte forme de învățământ (…). Faptul că există în cadrul universității reclamante un program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că, pentru același program, poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată, a îndeplinirii standardelor de performanță prin procedura de evaluare prevăzută de lege”.
În conformitate cu prevederile art.29, alin.4, lit."b" din O.U.G nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, (care a abrogat Legea 88/1993) acreditarea, " acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
La data înmatriculării studenților care au absolvit în anii 2008 și 2009, U. S. Haret" era acreditată pentru anumite specializări numai la forma de învățământ zi și deținea autorizație provizorie pentru unele dintre aceste specializări numai pentru forma de învățământ fără frecvență . Această afirmație este susținută pe prevederile Anexei II, punct 6 la HG. nr. 940/2004 pentru modificarea și completarea H.G. nr.410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, precum și al Anexei II, punct 6 la H.G. nr. 1609/ 2004 pentru modificarea anexelor nr. 1 - 3 la Hotărârea Guvernului nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior."
Deci, pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, forme de învățământ neacreditate. U. „S. Haret" nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
A fi obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. 15) din Legea fundamentală, potrivit căruia „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și legilor este obligatorie."
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Prin efectul legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care, după minim 6 luni, maxim 12 luni își pierdea valabilitatea. În consecință, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește lipsa oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți. Așadar, cei care, ulterior împlinirii termenului de 12 luni, au înțeles sa dea eficienta unui document care își pierduse valabilitatea, nu au făcut decât sa-și asume niște riscuri ale căror efecte trebuie sa le suporte exclusiv, nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept, cu care nu s-a aflat în nici un fel de raporturi juridice, acoperirea eventualelor prejudicii suferite ca urmare a unei înțelegeri, convenții încheiată cu un alt subiect de drept.
Deoarece instanța este obligată a aplica prevederile legilor ce guvernează domeniul spetei deduse judecății, iar acolo unde legea nu distinge instanța trebuie să țină seama de principiile de drept, susținem că nu se poate da eficiență principiului aparenței în drept.
A mai arătat recurentul că, în cauza suspusă judecății, legislația este cât se poate de clara, fiind ușor de observat ca, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit și anume organizarea unor cursuri fără a respecta prevederile legale nu poate produce efecte licite (adică recunoașterea unor adeverințe de studii ca valabile legal, deși organizarea cursurilor in baza cărora s-au eliberat respectivele adeverințe s-au făcut cu eludarea dispozițiilor legale imperative privind parcurgerea procedurii de evaluare în vederea acreditării). Altfel spus, în baza principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistând nici aparenta in drept atâta timp cât exista norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia sa aibă știința de acest lucru printr-o minimă diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
3. Cât privește motivarea cererii de chemare a în garanție de către pârâtaUniversitatea S. Haret pe susținerea că am refuzat eliberarea tipizatelor, fapt care a condus la imposibilitatea eliberării diplomelor absolvenților ce au urmat forme de învățământ neacreditate, refuz probat prin adresele anexate la cererea de chemare în garanție, recurentul a precizat următoarele:
-din aceste adrese nu rezultă că tipizatele solicitate sunt doar pentru absolvenții care au urmat forme de învățământ neacreditate ci, au în vedere generic toți absolvenții din anul 2009;
-totodată, a arătat să se constatate și neconcordanțele dintre numărul de tipizate solicitate. Astfel, dacă în anul 2010 pentru absolvenții ( din 2009) acestei universități s-au solicitat prin adresa nr.31 din 01.06.2010 un număr de_ de bucăți (Legea 288/2004), din care au primit un număr de_ bucăți (așa cum se precizează în următoarea adresă nr.278 din 5.08.2010),, de ce în anul 2011, pentru aceeași absolvenți din 2009, necesarul de diplome a crescut la 32 150 bucăți ?
În susținerea solicitării de admitere a recursului recurentul a depus, alăturat, în copie, documentul intitulat "Nota", înregistrată la M. Educației Naționale sub nr._/ 18.11.2010 și prin care U. S. Haret a recunoscut, în alineatul final, că nu a solicitat diplome de licență pentru cei 34 372 absolvenți la forma de învățământ ID, deoarece situația acestora urma a fi clarificată prin O.G. nr. 10/2009 .
S-a mai precizat că U. „S. Haret" nu a fost autorizată/acreditată să organizeze forme de învățământ la distanță (I.D) și, drept urmare, nu avea dreptul de a organiza examene de licență pentru absolvenții care au urmat astfel de forme de învățământ (art.29, alin.4, lit."b" din O.U.G nr. 75/2005);
De asemenea a precizat că nu există nici un temei legal pentru care M. Educației Naționale să fie obligat la aproba eliberarea tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentului la acestea pentru absolvenții Universității „S. Haret" care au urmat, absolvit și au susținut examenul de licență la forme de învățământ neacreditate.
Recurentul pârât MEN a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în urma rejudecării cauzei, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare in garanție ca neîntemeiate și nefondate.
În drept, a invocat dipoz.art.304 pct.4 ,pct.7-9 și art. 304ind.1, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.940/2004, H.G nr.1609/ 2004, Legea învățământului nr.84/1995, Legea nr.88/1993, H.G. nr. 1011/2001,.
În temeiul art.242, alin.(2) Cod procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 30.09.2013 pârâta U. S. Haret a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului promovat de M. Educației Naționale (MECTS) împotriva Sentinței civile nr. 6630/2013, pronunțata in dosarul nr._ de către Tribunalul D., Sectia C. Administrativ si Fiscal și prin care instanța a admis cererea de chemare in garanție formulată de subscrisa si acțiunea intimaților reclamanți B. (M.) I. D. B. și alții pentru următoarele considerente:
I. Privind criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp.art.304 pct. 9, Cod proc.civ., a solicitat sa fie înlăturate, întrucât instanța de fond, in mod corect a obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamanți.
In prezenta cauza instanța de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare, in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera reclamanților intimați, diploma de licența obținută in urma susținerii examenului de licența sesiunea iulie 2009.
În cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.
A mai arătat că, pentru tipărirea si difuzarea către subscrisa intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din MECT nr.2284/2007(în speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului - chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009 (pe care anexat-o cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita, instanța de fond în mod corect a admis cererea de chemare in garanție. Din adresa nr.3.6125/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fără echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamanților, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, in calitate de autoritate competența si chemat in garanție de către subscrisa.
Potrivit dispozițiilor art.1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru, apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (R., 4.XI.2000 ) care in Articolul 1 -Interzice general discriminarea statuând ca „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație....si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în § 1. „ a apreciat reclamanta că in nici un caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației nu este agreata si nici încurajata atitudinea unui organul cu rol, de conducător al sistemului național de educație, constând in refuzul nejustificat legal, de, a aproba eliberarea unor formulare în speța a formularelor tipizate solicitate de subscrisa prin adresa 769/25.08.2009 si următoarele. În acest sens, a precizat că ,,prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speța, MECTS caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate, motivele de refuz invocate in cazul nostru fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării, cursurilor de zi.
Simplul refuz nu poate înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal menit a constata pretinsa incalcare de către subscrisa,organizatoare a examenului de licența a regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării Universității S. Haret prin lege.
Având in vedere ca ne aflam in imposibilitate de a elibera diplomele de licență, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, pârâta a solicitat sa se constate legalitatea si temeinicia hotărârii instanței de fond, urmând a se respinge recursul ca nefondat.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimați, in vederea tipizării, nu pot fi reținute întrucat nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările subscrisei si avizele recurentului - chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, a solicitat sa înlăturați susținerea acestuia prin recursul promovat.
A precizat că, refuzul MECTS, nu este justificat întrucât pârâta, a emis reclamanților intimati adeverința ca sunt licențiați, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție, prin urmare reclamanții sunt îndreptățit a pretinde eliberarea actelor de studii. Adeverințele emise sunt in ființa, nu au fost revocate, se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie a unui act administrativ.
A arătat de asemenea că, USH, are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului reclamant de licențiat prin promovarea examenului de licența in sesiunea iulie 2009, sa elibereze si diploma de licenta.
Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul - chemat in garanție MECTS, refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.
Asa cum a arătat și la instanța de fond, prin intampinare, U. a funcționat ., care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditați/autorizați sa organizeze cursuri de zi si fata de împrejurarea ca, nici dupa încheierea perioadei de monitorizare prevăzuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, si având in vedere ca nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, a solicitat sa fie înlăturate susținerile MECTS ca lipsite de fundament.
Mai mult, a arătat că dispozițiile art.4 din HG nr.535/1999 arata ca .„Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializarile autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare/instituțiilor de invatamant superior."
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ „ învățământul deschis la distanta, similar cu invatamantul fara frecventa se poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
- Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 functioneaza incepand cu anul universitar 2005/2006 pentru anul intai de studii.
- Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de invatamant superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre intra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa nr.3 a acestui act normativ. Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind Organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora,cu modificările ulterioare, care funcționează începand cu anul I 2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre îsi continua activitatea":
Prin art. 1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licenta si a specializărilor din cadrul acestora al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturare textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca a funcționat .. În aceste condiții de reglementare si în raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, a apreciat ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la
forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamanților la Facultate».
Pentru aceste considerente, pârâta a solicitat sa fie înlăturate susținerile recurentului chemat în garanție MECTS, intrucat in cauza nu sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs invocat.
Pârâta a mai arătat că în raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administratei publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, a apreciat ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin curburi de zi tine de exercițiul autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României, si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamantului la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8. din Ordinul nr.3404/2006,emis de către Ministrul Educatiei a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, confera intimatei reclamante dreptul de a cere sa i se elibereze diploma de licenta insotita de suplimentul la Diploma, drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor,aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat in fapt sau in drept de divergentele ce au aparut in decursul timpului intre U. "S. Haret" si M. Educatiei pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de invatamant la distanta pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate, atata timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in Invatamantul Superior(ARACIS), infiintata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal în condițiile in care, in principiu, Ministerului Educației îi este recunoscut prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității".
A mai arătat că MECTS susține nejustificat, ca subscrisa a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând in diplome de licența si a ignorat cadrul legislativ in vigoare. Potrivit art.35 din OMECT. nr.2284/2007, in cazurile in care se constata ca un act de studii eliberat se refera la studii care nu au fost efectuate de către titular, respectiv ca actul de studii este un fals, instituția care i-a eliberat dispune anularea acestuia si anunța instituțiile abilitate, iar titularul, persoanele care au transmis datele, persoanele care l-au completat si persoanele care l-au semnat sunt răspunzătoare potrivit legii. A învederat ca, nu ne-am aflat in astfel de situații.
In mod întemeiat, prin sentința atacata a fost admisa de către instanța de fond cererea de chemare in garanție formulata de subscrisa si a fost obligat recurentul-chemat in garanție MECTS sa aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru reclamanții- intimați, deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea in executare a sentinței recurate in condițiile in care eliberarea de către subscrisa intimata parata a diplomei de licența este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către recurentul chemat in garanție existând o evidentă interdependentă între cele doua obligații menționate in cereri .respectiv cererea de chemare in judecata si cererea subscrisei de chemare in garanție.
Însuși M. prin dezvoltarea motivelor de recurs face referire la ,,nelegalitatea„ la care l-a obligat instanța de fond realizata „prin aprobarea de tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor,,recunoscând astfel ca nu forma (zi,fara frecventa,frecventa redusa sau distanta)este reglementata imperativ prin legile speciale din domeniul invatamantului universitar ci specializările, acestea fiind esența învățământului, aspect întărit si de poziția legiuitorului fata de importanta redusa a formei in care se desfășoară programele de invatamant stabilind ca diplomele obținute prin promovarea examenului de licența la finalizarea unui program de studii in forma „ la distanță (ID )sunt echivalente, produc aceleași efecte pe care le produc diplomele obținute prin parcurgerea unui program „la zi„(ZI).
Programa de studii ( vizând materiile parcurse ) este cea care susține calificarea distincta indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Mult mai ieșită din normalitatea circumscrisă unei apărări sau unui motiv de recurs este contabilizarea insidioasă a numărului de studenți înmatriculați de U. S. Haret făcuta de MEN. Prin aceasta contabilizare recurentul arata ca avea reprezentarea realității in ceea ce o privește pe subscrisa si având in vedere conținutul declarațiilor sale, reiese ca a desfășurat activități de verificare .astfel ca se poate trage singura concluzie plauzibila nu a descoperit existenta niciunui motiv care sa determine ministerul sa ceara desființarea Univesității - aceasta fiind una din prerogativele cu care este învestit prin lege recurentul .
Faptul ca USH desfășura o activitate de amploarea celei relatate de MEN denota ca subscrisa era o forța in materie fiind apta sa desfășoare acele programe de studii iar ca dovada in acest sens stau rezultatele obținute de beneficiarii acestor programe.
Pentru aceste considerente a solicitat să fie înlăturate susținerile recurentului chemat in garanție MECTS, întrucât instanța de fond, dând eficiență art.13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor omului si a Libertăților fundamentale, a asigurat intimaților reclamanți dreptul la un recurs efectiv. Iar prin admiterea cereri introductive a făcut dovada ,nu numai a unei temeinice si aprofundate cercetări a cauzei ci a dat dovada de integritate si imparțialitate deliberând in mod democratic independent si suveran si procedând astfel a asigurat o înalta calitate actului de justiție.
A solicitat să se aibă in vedere ca in mod constant s-a statuat, in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justitie-Sectia de C. administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura ,,ca M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma ( a se vedea, in acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386 /15 .01. 2011 ; 5722/29 .11..2011; 5656/.24.11 . 2011 ; 2533 / 22 .05 . 2012 ; 628 / 08 . 02 . 2012 ; 953 / 23 . 02 . 2012 ; 2514 / 22 . 05. 2012 ; 2480 / 18. 05. 2012;2515 /22. 05. 2012; 2534/22.05.2012 etc.
A mai arătat că, pe rolul Tribunalului Cluj, s-au aflat mai multe cauze, având ca obiect, excepția de nelegalitatea a adeverințelor si diplomelor de licența emise de subscrisa, pentru absolvenții care au urmat cursurile la forma de invatamant la distanta si frecventa redusa. In toate cauzele, instanța a reținut ca am funcționat ..(Dosar_ ;_ ;_ ;_ ;_, etc.), atașând o copie a unei astfel de hotărâri.
În raport de cele arătate, in temeiul art.312 alin (1) Cod de procedura civilă, pârâta a solicitat să se constatate lipsa de fundament a criticilor formulate de recurentul-chemat in garanție cu privire la sentința instanței de fond, sa se respingă recursul promovat de MEN (MECTS), ca fiind nefondat si să fie menținută ca legala si temeinica sentința criticata.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ (art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/2004, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanții au formulat acțiunea de față prin care au invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” de a le elibera diplomele de licență și a suplimentelor la acestea la absolvirea facultății.
Reclamanții, înscriși la U. „S. Haret” Facultatea de Sociologie – Psihologie, au finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-le emise adeverințe ce atestă acest fapt.
Ca atare, U. „S. Haret” are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență. Aceasta întrucât actele prin care se recunosc reclamanților calitatea de licențiați, nefiind revocate sau anulate, se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun ca „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”. Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditari/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însa, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității „S. Haret”, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
Într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: ... evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă, procedura în cauză nu vizează raporturile juridice ale Universității „S. Haret” cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie. Altfel spus, eventualele abateri ale Universității „S. Haret” pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările /programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantei aflată în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate a rezultat derularea raporturilor reclamanților, în calitate de studenți, cu U. „S. Haret”, inclusiv faptul că aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. „S. Haret” a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomei de licență). Altfel spus, U. „S. Haret” a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ (aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență, etc.).
U. „S. Haret” pârâtă a creat reclamanților aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate sunt suficiente a conchide că reclamanții se puteau încrede în aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, Curtea reține mai ales faptul că adeverințele eliberate reclamanților sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului. Or, de vreme ce adeverințele nu au fost revocate sau, după caz, anulate, acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând să fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. „S. Haret”, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
În speță, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care a constatat că refuzul de a tipări diplomele de licență și suplimentul la diplomă apare ca nejustificat în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004. În fapt, dacă s-ar îmbrățișa opinia recurentului, ar rezulta un veritabil blocaj al accesului reclamanților la justiție, în contradicție cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la celelalte motive de recurs, Curtea constată că în mod întemeiat, prin sentința atacată, instanța de fond, constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei, dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina M.E.N., a obligat pârâta la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestora.
Recurentul a invocat în motivele de recurs faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M.E.N., instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă reclamanților, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești.
Referitor la critica privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. „S. Haret” a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că nu poate prejudicia pe reclamanți calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, întrucât reclamanții, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei intimate U. „S. Haret” de eliberare către intimații reclamanți a diplomelor de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentului chemat în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările / programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamanților căreia nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Curtea consideră că, față de obiectul cererii dedusă judecății, și ținută fiind de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond nu putea să cenzureze, atâta timp cât o cerere având acest obiect nu a fost formulată înaintea sa, modalitatea în care unitatea de învățământ privat intimată a înțeles să organizeze forma de învățământ urmată de către intimații reclamanți.
Dreptul dedus judecății, acela de a obține eliberarea unei diplome de licență pentru studiile urmate, aparține intimaților reclamanți și aceștia și l-au exercitat în limitele sale externe și interne, respectiv potrivit scopului recunoscut de lege și cu bună-credință.
Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea în favoarea lor a diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S. Haret” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență pentru reclamanți.
În raport de cele arătate, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a Ministerului la tipărirea formularului de diplomă de licență și a suplimentului la diplomă întrucât, în mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularului acestui act de către M.E.N. în calitate de autoritate administrativă competentă.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale și a probatoriului administrat în cauză, hotărârea fiind amplu și temeinic motivată, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct.4 ,7- 9 din codul de procedură civilă .
Pe de altă parte, Curtea reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 6630 din data de 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B.(M.) I. D. B., BANUTA(V.) A. A.-E., B. (S.) G. M., C. F. M., I. (G.) ST. M., R.(B.) M. I., R.(G.) M. M., V.(U.) GH. M., N. (S.) ST. D. Ș. și intimata pârâtă U. "S. HARET"- FACULTATEA DE SOCIOLOGIE –PSIHOLOGIE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, D. C. |
Grefier, R. V. |
Red. MF
Tehn.red. RV 2ex/30.10.2013
Jud fd. AM
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 9603/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
