Obligaţia de a face. Decizia nr. 2004/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2004/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 2326/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2004/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de B. N. împotriva deciziei nr.8621 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele INSTITUȚIA P. V., C. JUDEȚEANĂ DE SOLUȚIONARE A NOTIFICĂRILOR V. și C. JUDEȚEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. O. pentru contestatorul B. N. lipsind intimatele INSTITUȚIA P. V., C. JUDEȚEANĂ DE SOLUȚIONARE A NOTIFICĂRILOR V. și C. JUDEȚEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, avocat M. O. pentru contestator depune diferența de taxă de timbru de 4 lei, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra cererii.
Avocat M. O. pentru contestatorul B. N. arată că cererea de față este întemeiată pe prevederile art.318 C., instanța neanalizând primul motiv de recurs în care este invocată excepția autorității de lucru judecat, prevăzută de art.1201 Cod Civil.
Apreciază că soluția instanței de recurs ar fi fost alta dacă se pronunța asupra excepției invocate, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și stabilirea unui nou termen pentru rejudecarea recursului.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr.8621 din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel C. a respins recursurile declarate de reclamantul B. N. împotriva sentinței nr.866 din 13 aprilie 2011 și a sentinței nr.1424 din 22 iunie 2011, pronunțate de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele INSTITUȚIA P. V., C. JUDEȚEANĂ DE SOLUȚIONARE A NOTIFICĂRILOR V. și C. JUDEȚEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., având ca obiect „obligația de a face”.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut, în ce privește recursul declarat împotriva sentinței nr. 866/20.04.2011, că prin acțiunea introductivă reclamantul a urmărit, în temeiul Legii nr.544/2001, să obțină informațiile solicitate prin notificarea nr. 47/N/31.08.2009. Cum această notificarea a fost adresată Instituției P. V. și Comisiei Județene de stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cadrul procesual a fost stabilit în mod corect de către instanța de fond, acestea având calitatea de pârâte în raport de obiectul cererii, ci nu C. județeană de soluționare a contestațiilor, indiferente de indiferent de componența acestei comisii. Aceasta întrucât pe de o parte comisiei menționate nu i-a fost adresată notificarea despre care se face vorbire în cuprinsul cererii introductive, iar pe de altă parte, în ședința publică din 06.04.2011, reclamantul prin apărător a arătat că această comisiei nu are personalitate juridică, lăsând la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei capacității procesuale pasive a acestei entități.
Referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, aceasta s-a concretizat în imixtiunea instanței de judecată în sfera activității executive sau legislative așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică ea săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească. Faptul că instanța de fond a „preluat aserțiunile nereale ale intimatelor împotriva probelor din dosar” nu constituie o imixtiune în activitatea altor organe aparținând altor autorități constituite în stat, motiv pentru care nu poate fi primită această critică. De asemenea, acest motiv nu constituie și nici o neregularitate de ordin procedural sancționată cu nulitatea de art. 105 alin.2 C.pr.civ., de natură a produce părții o vătămare. De altfel, textul invocat de recurent se referă la nesocotirea formelor legale și întocmirea actului de procedură de către un funcționar necompetent, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, a fost neîntemeiată critica privind pronunțarea extra petita a instanței de fond pe motiv că din moment ce C. Județeană de soluționare a contestațiilor nu a formulat recurs, hotărârea instanței de fond înainte de casare rămân neafectate, dat fiind că, una din recomandările făcute de instanța de recurs prin decizia de casare a fost tocmai verificarea aspectului privind capacitatea procesuală a acestei comisii, iar instanța de fond s-a conformat.
Curtea a apreciat nefondată și critica invocată de recurent privind nemotivarea hotărârii și existența unor motive contradictorii, constatând că instanța de fond a analizat toate susținerile părților și a soluționat pe fond cauza, expunând pe larg în considerente atât starea de fapt rezultată din probatoriu, cât și dispozițiile legale aplicate. Faptul că instanța de fond nu s-a referit în mod expres la unele înscrisuri din dosar nu înseamnă că aceasta nu a avut în vedere probele care au legătură cu obiectul procesului și care sunt de natură să conducă la soluționarea acestuia.
Cât privește solicitarea recurentului de a se menține ca legală și temeinică sentința nr. 963/2010 a Tribunalului D., aceasta nu a putut fi primită, și nici nu s-a pus problema puterii lucrului judecat, în condițiile în care sentința menționată a fost casată în întregime prin decizia nr. 2797/30.11.2010 a Curții de Apel C., fiind trimisă cauza în rejudecare, ocazie cu care s-a pronunțat sentința nr. 866/13.04.2011 ce face obiectul recursului de față.
Curtea a constatat nefondate și criticile vizând fondul cauzei, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să îi comunice informațiile solicitate prin notificarea nr. 47/N/31.08.2008 adresată Instituției P. și Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv cele inserate la pct. C3) din notificare. Ori, așa cum a reținut instanța de fond, prin adresele nr._/25.09.2009 și nr._/23.10.2009 pârâta a formulat răspuns reclamantului la solicitările formulate în temeiul Legii nr. 544/2001. Mai mult, în mod detaliat pârâta a transmis reclamantului date cu conținut detaliat privind situația titlurilor de proprietate existente la OCPI pentru terenurile solicitate, prin adresa nr. 39/15.02.2010, depusă la dosar (filele 76-77 din dosarul de fond). Prin urmare, s-a constatat că în mod temeinic instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant, apreciind că nu există un refuz al autorităților pârâte de a furniza acestuia informații de interes public.
Recursul declarat împotriva sentinței 1424/22.06.2011 pronunțată de Tribunalul D. în soluționarea cererii de îndreptare, lămurire și completarea sentinței nr. 866/13.04.2011, a fost de asemenea nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat o cerere de îndreptare, lămurire și completare a sentinței nr. 866/13.04.2011, invocând dispozițiile art. 281, art. 2811, art. 2812 și art. 2813 C.pr.civ. Reclamantul a cerut pe această cale: 1) să se îndrepte eroarea strecurată în considerentele sentinței constând în aceea că s-a consemnat greșit că a solicitat să fie „înaintate titlurile de proprietate”, ci să îi fie „comunicate informațiile de interes public referitoare la titlurile de proprietate emise în baza unro acte autentice de înstrăinare – dacă există - întocmite după data de 05 oct. 1948” și ca „datele să fie comunicate sub formă de tabel: acte, nume de persoane, suprafețe, amplasamente și >TP eliberate”, iar în continuare „tabelele solicitate să fie certificate”; 2) să se îndrepte eroarea strecurată în cuprinsul întâmpinării formulate de Instituția P. cu privire la inexistența comisiei judeșene de soluționare a notificărilor; 3) lămurirea faptului că nu reclamantul a depus adresa nr. 1118/2011, intitulată „întâmpinare”, ci răspunsul la această adresă. Ori, toate aceste motive nu vizează erori sau omisiuni în sensul celor avute în vedere de legiuitor în dispozițiile art. 281-2813 C.pr.civ și mai mult decât atât, nu pot face obiectul unei cereri de îndreptare a unor aspecte cuprinse în întâmpinarea depusă de pârâtă numai pentru că reclamantul nu este de acord cu acestea.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat nefondate recursurile declarate de reclamantul recurent, urmând ca, în temeiul art. 312 C.pr.civ. să dispună respingerea acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare B. N..
În motivare a susținut în esență că nu s-a cercetat excepția pe care a susținut-o, aceea a autorității de lucru judecat. A arătat că prin sentința civilă nr 963/03.06.2010 pronunțată de Tribunalul D. i-a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu instituția prefectului V., C. Județeană de soluționare a notificărilor V., C. Județeană de Stabilire a dreptului de Proprietate, iar pârâtele au fost obligate să comunice dacă autoarea a înstrăinat prin acte autentice încheiate după 05.10.1948 suprafața de 30, 5 ha, iar în caz afirmativ să înainteze reclamantului aceste acte de proprietate, să i se comunice dacă pentru terenul ce a făcut obiectul acestor acte de înstrăinare s-au emis titluri de proprietate în favoarea unor terțe persoane și să se înainteze reclamantului aceste titluri.. De asemenea s-a dispus obligarea pârâtelor să comunice dacă autoarei F. M. i-a fost preluat teren de GAS sau IAS, suprafața astfel preluată, anul preluării și actul de preluare precum și componența Comisiei județene de fond funciar V. și a Comisiei locale de fond funciar Zăterni în perioada 2004-2006.
Susține că prin sentința nr 866/13.04.2011 din dosarul nr_ al Tribunalului D. care a avut aceleași solicitări i s-a respins acțiunea și ca atare fiind vorba de același obiect, aceeași cauză și aceleași părți sunt incidente dispozițiile art 1201 C.civ.
De asemenea susține că instanța de de recurs nu a cercetat toate motivele cu privire la fondul cauzei prevăzute de art 304 pct 9 C.pr.civ, pe care le-a susținut oral și în scris, după cum rezultă din considerentele deciziei 8621/2012 care face o cercetare sumară fără a răspunde la fiecare critică în parte a motivelor de recurs.
Analizând contestația în anulare prin prisma criticilor formulate de contestator instanța urmează sa o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art 318 C.pr.civ, invocat în cauză hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul invocă teza a doua a dispozițiile art 318 C. pr.civ, arătând că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate în cerere.
Pentru o apreciere corectă asupra acestui motiv de contestație trebuie reținut că în literatură și practică se face constant deosebirea între motive și argumente. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină și art 318 se referă la omisiunea de a examina motivul de recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte. Această interpretare este conformă și cu exigențele dispozițiilor art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care prevede în sarcina "instanței" obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (V. de Hurk împotriva Olandei, §§ 59 și 61).
În ceea ce privește susținerea contestatorului conform căreia instanța de recurs nu a cercetat motivele de recurs cu privire la fondul cauzei prevăzute de art 304 pct 9 C.pr.civ, întrucât a făcut o cercetare sumară și în ansamblu a motivelor de recurs fără a răspunde la fiecare critică în parte a motivelor sale de recurs, instanța o apreciază neîntemeiată. Astfel, după cum s-a arătat mai sus, argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină și art 318 se referă la omisiunea de a examina motivul de recurs.
Analizând așadar decizia contestată se constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, inclusiv asupra argumentelor esențiale invocate în sprijinul art 304 pct 9 C.pr.civ, a analizat cadrul procesual, și temeinicia și legalitatea sentinței recurate raportat la Legea nr 544/2001. De altfel, contestatorul nu a invocat exact care motiv prevăzut de art 304 pct 9 nu a fost analizat, ci a precizat doar că acestea au fost cercetate sumar și în ansamblu.
De asemenea, contestatorul invocă faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat. Această susținere nu este întemeiată întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestei cereri în penultimul paragraf al filei 4, arătând expres că nu se pune problema autorității de lucru judecat raportat la sentința 863/2010 a Tribunalului D.,” în condițiile în care sentința menționată a fost casată în întregime prin decizia nr 2797/30.11.2010 a Curții de Apel C., fiind trimisă cauza spre rejudecare, ocazie cu care s-a pronunțat sentința nr 866/13.04.2011 ce face obiectul recursului de față”.
În consecință, instanța de recurs a analizat toate criticile formulate, analizând atât motivele privitoare la situația de fapt cât și cele privitoare la situația de drept.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art 320 C.pr civ, Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de B. N. împotriva deciziei nr.8621 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele INSTITUȚIA P. V., C. JUDEȚEANĂ DE SOLUȚIONARE A NOTIFICĂRILOR V. și C. JUDEȚEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
P.F. 28 Februarie 2013
Red AAI/2 ex/13.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-05-2013, Curtea de... → |
|---|
