Obligaţia de a face. Decizia nr. 838/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 21040/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 838/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător T. B.
Judecător L. C.
Grefier V. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței nr.3304 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta U. "S. HARET" și intimații reclamanți I. I. G., I. (B.) I. S., A. (G.) I. V., C. (R.) D. M., M. (M.) A. M., R. (B.) I. L. M., G. C. G., C. (R.) D. C., I. (N.) M. T., C. (C.) A. M., C. R., C. (T.) S. E., I. (M.) N. M., P. (P.) M. M. R., R. (V.) I. L., S. (V.) V. V., intimat P. (O.) I. Anișoara, N. (L.) A. F., C. A. C. A., T. (G.) ST. A. L., T. (V.) M. C. Florența, N. (C.) D. M. C., C. (L.) S. L., N. (M.) I. A., A. (P.) ST. E. L., G. (M.) GH. M., M. I. R. C., I. N. E., Z. (V.) L., V. P., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat R. M., pentru intimații reclamanți I. I. G., I. (B.) I. S., A. (G.) I. V., C. (R.) D. M., M. (M.) A. M., R. (B.) I. L. M., G. C. G., C. (R.) D. C., I. (N.) M. T., C. (C.) A. M., C. R., C. (T.) S. E., I. (M.) N. M., P. (P.) M. M. R., R. (V.) I. L., S. (V.) V. V., intimat P. (O.) I. Anișoara, N. (L.) A. F., C. A. C. A., T. (G.) ST. A. L., T. (V.) M. C. Florența, N. (C.) D. M. C., C. (L.) S. L., N. (M.) I. A., A. (P.) ST. E. L., G. (M.) GH. M., M. I. R. C., I. N. E., Z. (V.) L., V. P., lipsind recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimata pârâta U. "S. HARET".
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că nu a fost depus răspunsul la adresa formulată la termenul anterior, adresa fiind returnată cu mențiunea destinatar mutat de la adresă.
S-a arătat că intimata reclamantă C. (T.) S. E. a depus cerere de renunțare la judecata cauzei.
Curtea nu mai insistă în solicitarea informațiilor de la termenul anterior și constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat R. M., pentru intimații reclamanți, solicită respingerea recursului. Arată că legea aplicabilă în cauza de față este cea din 2005-2006, legea aplicabilă primului an de studiu. În legea învățământului se precizează ce înseamnă acreditare și ce însemnă ID, ID fiind forma de învățământ. Se acreditează specializarea și nu forma de învățământ. Invocă prevederile art.60 alin.3, art.66 alin.3 și art.67 alin.1,2 și 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, art.3 din Legea nr.443/2002, art.23 și 29 din Legea 87/2006 și HG 916/2005. De asemenea invocă principiul neretroactivității legi, principiul securității juridice și principiul nediscriminării. Solicită respingerea recursului și nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.3304 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților I. N. E., Z. (V.) L. și V. P.. S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii. S-a respins excepția lipsei plângerii prealabile. S-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții I. I. G., I. (B.) I. S.,, A. (G.) I. V., C. (Raduca) D. D. M., M. (M.) A. M., R. (B.) I. L. M., G. C. G., C. (R.) D. C., I. (N.) M. M. T., C.(C.) A. M., C. R., C.(T.) S. S. E., I. (M.) N. M., P. (P.) M. M. M. R., R.(V.) I. L., S.(V.) V. V., P. (O.) I. .Anișoara, N.(L.) A. F., C. A. C. A., T.(G.) ST. St. A. L., T.(V.) M. C. Florența, N.(C.) D. M. C., C. (L.) S. L., N. (M.) I. A., A.(P.) St. E. L., G. (M.) GH. M. și intervenienta M. I. R. C.,, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, și obligă pârâta să elibereze reclamanților și intervenientei diplomele de licență.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți și intervenientă.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că prin cererea adresată pârâtei U. S. Haret (fila 3 și 4 din dosarul nr._/63/2010 conexat la acest dosar) reclamanții au făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art.7 din Legea 554/2004.
Față de obiectul acțiunii și calitatea părților, excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.1 din legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului și repararea pagubei.
În speță, obiectul acțiunii vizează obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea unei diplome de licență, fiind aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate și nu dispozițiile art. 111 C.proc.civ., astfel că excepția inadmisibilității acțiunii va fi respinsă ca neîntemeiată.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MECTS pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtei MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență instanța o apreciază ca întemeiată și o va admite. Astfel, se reține că raportul juridic dedus judecății s-a născut urmare a încheierii contractelor de studii între reclamanți, pe de o parte, și pârâta USH, pe de altă parte.
În temeiul acestor contracte și a legislației în vigoare la data respectivă, obligația eliberării diplomei de licență aparține pârâtei USH, în calitate de parte în contractele încheiate de reclamanți, și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea acestora, să organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
În raportul juridic dedus judecății, institutia care si-a asumat obligația de eliberare a diplomelor de licență este pârâta USH; reclamații au solicitat prin acțiunea introductivă să fie obligată pârâta MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență în vederea eliberării diplomelor absolvenților care au susținut și promovat examenul de licență. Este adevărat că pârâtul MECTS are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor, și că această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către USH a diplomelor de licență, însă acest fapt nu atribuie reclamantei prerogativa de a solicita obligarea pârâtei MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, atâta timp cât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior, MECTS și nicidecum absolvenții universităților respective.
Pe fondul cauzei, se constată că reclamanții și intervenienta au absolvit U. „S. Haret”, Facultatea de PSIHOLOGIE, specializarea PSIHOLOGIE; Facultatea de PSIHOLOGIE - PEDAGOGIE, specializarea PEDAGOGIE; Facultatea de SOCIOLOGIE – PSIHOLOGIE, specializarea PSIHOLOGIE; Facultatea de MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL, specializarea contabilitate ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE; respectiv Facultatea de GEOGRAFIE ȘI GEOGRAFIA TURISMULUI, specializarea GEOGRAFIE; promoția 2009, obținând Titlul de Licențiați, sens în care, U. pârâtă a eliberat adeverințe reclamanților și intervenientei
Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diplomele de licență.
Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamanților și intervenientei calitatea de licențiat, nefiind revocate sau anulate, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea III. 288/2MM privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”
Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanții care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
S-a constatat că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanții, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamanților aflați în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamanților și intervenientei, în calitate de studenți, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamanților).
Altfel spus, U. pârâtă creează reclamanților și intervenientei, aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamanții și intervenienta se puteau încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, se reține mai ales faptul că adeverințele eliberate reclamanților și intervenientei sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverințele nu au fost revocate sau, după caz, anulate, acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor lor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Potrivit art. 18 alin.(1) /lg.554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 alin.1 și 5 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte cererea principală formulată de reclamanți și intervenientă, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, și va obliga pârâta să elibereze reclamanților și intervenientei diplomele de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul MECTS, se retine ca obiectul acesteia este “obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă”, se reține că prin adresele_/21.06.2010,_/2010, 12356F/2010,_/1010, U. a solicitat MECTS aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Deși pârâtul chemat în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu face această dovadă și, mai mult, susține, prin întâmpinare, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.
Adeverința de licență, se bucura de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate.
Chiar M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului recunoaște prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamanților și intervenientei.
Cum obligația pârâtei USH, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului MECTS de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă în parte și obligată pârâta chemată în garanție la executarea obligației respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți și intervenientă. În ceea ce privește obligarea MECTS în raport de dispozițiile art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004 la daune cominatorii in cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la aprobare, pentru eliberarea către reclamanta a actelor de studii instanța va respinge această cerere având în vedere că daunele solicitate în temeiul art 24 intervin în cazul neexecutării hotărârii ,pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal al hotărârii judecătorești pronunțate, fiind acordate în cadrul procedurii de executare printr-o hotărâre separată potrivit art.25 alin 1 ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M. EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare invocă prevederile art.304 pct.9 Cod procedură Civilă. Arată în admiterea cererii de chemare în garanție a ministerului, instanța de fond a reținut incidența prevederilor art.60 alin.1 Cod procedură Civilă, însă a făcut o interpretare greșită a acestor prevederi legale și arată că între M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și U. „ S. Haret” București nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Conform art.2 din Legea nr.288/2004 „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”.
Susține că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii în exclusivitate instituției de învățământ superior. Mai mult M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a desemnat unitatea de specialitate și a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, pretențiile Universității fiind astfel soluționate.
Arată că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, in speța Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii si specializări se stabilește de M. Educației si Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, si se aproba prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare si funcționare a acestuia, are competența de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ.
Precizează că ministerul prin adresele nr._/21.06.2010,_, 12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010, MECTS a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității „S. Haret” din promoțiile 2008, 2009, 2010.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.4 din codul de procedură civilă apreciază că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Astfel arată că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, in speța Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii si specializări se stabilește de M. Educației si Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, si se aproba prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare si funcționare a acestuia, are competența de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ.
Potrivit prevederilor art.29 din OUG nr.75/2005 rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizarea de funcționare provizorie.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, precum și a acțiunii ca neîntemeiate.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.4 și 9 din Codul de procedură civilă, Legii nr.288/2004, OUG 75/2005, OMECT nr.2284/2007.
La data de 14.11.2012, intimata pârâtă U. S. HARET a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art 304/1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
În ce privește primul motiv de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ ( art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanții au formulat acțiunea de față prin care au invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a le elibera diploma de licență la absolvirea Facultății.
Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MECTS, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.
Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale MECTS, instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomelor de licență reclamantilor, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.
În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanții care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimații reclamanți a diplomelor de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurentul chemat în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.
În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului chemat în garanție care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantilor sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.
F. de cele expuse, Curtea apreciaza ca sentinta instantei de fond este temeinica si legala.
Se mai retine ca, pentru termenul de judecată din data de 31.01.2013, intimata reclamantă T. C. E. a depus o cerere de renunțare la judecata, întemeiată pe dispozițiile art. 246 din codul de procedură civilă.
Potrivit art. 246 alin. 1 cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Având in vedere cererea de renunțare la judecata acțiunii, Curtea urmează a lua act de manifestarea de voința a intimatei reclamantule, expresie a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, constatând ca acest act de dispoziție întrunește condițiile de fond si de forma cerute de lege, motiv pentru care, in baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va luat act de renunțarea la judecata acțiunii de către reclamanta T. C. E.. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței nr.3304 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta U. "S. HARET" și intimații reclamanți I. I. G., I. (B.) I. S., A. (G.) I. V., C. (R.) D. M., M. (M.) A. M., R. (B.) I. L. M., G. C. G., C. (R.) D. C., I. (N.) M. T., C. (C.) A. M., C. R., I. (M.) N. M., P. (P.) M. M. R., R. (V.) I. L., S. (V.) V. V., intimat P. (O.) I. Anișoara, N. (L.) A. F., C. A. C. A., T. (G.) ST. A. L., T. (V.) M. C. Florența, N. (C.) D. M. C., C. (L.) S. L., N. (M.) I. A., A. (P.) ST. E. L., G. (M.) GH. M., M. I. R. C., I. N. E., Z. (V.) L., V. P., având ca obiect „obligația de a face”.
Modifică în parte sentința în sensul că ia act de renunțarea la judecata acțiunii de către reclamanta T. C. E..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Președinte, M. F. | Judecător, T. B. | Judecător, L. C. |
Grefier, V. C. |
Red.T.B./12.02.2013
V.C./2ex/ 07 Februarie 2013
J.Fond E.S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2965/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 70/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
