Obligaţia de a face. Hotărâre din 21-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 20471/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1784/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 FEBRUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE -G. D. C.
JUDECĂTOR- C. G.
JUDECĂTOR- A. C.
GREFIER- T. A.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. P. A., împotriva sentinței nr. 911 din data de 23 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. C., M. Administrației și Internelor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor D. și R. A. R .A .R București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat G.G. și av.C.N. pentru recurentul reclamant S. P. A., lipsind intimații pârâți M. C., M. Administrației și Internelor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor D. și R. A. R .A .R București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Curtea, pune în discuția părții prezente cererea de repunere în termenul de recurs.
Avocat G.G. pentru recurentul reclamant S. P. A., a solicitat admiterea cererii și repunerea în termenul de recurs, arătând că reclamantul locuiește în C., ., această adresă având număr factorial vechi nr.33, pe care l-a indicat în acțiune. Procedura de comunicare s-a realizat în mod greșit în C., ., în condițiile în care reclamantul la Tribunalul D., a îndeplinit procedura de citare cu pârâtul M. C., la dominciliul indicat nr.39(fila 17 dosar fond ) .
Pe fondul cauzei, apărătorii părții prezente arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Avocat G.G. și av.C.N. pentru recurentul reclamant S. P. A., pe rând având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificare sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Arată că, instanța de fond a dat o hotărâre nelegală, în cauza fiind aplicabile dispozițiile art.21 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel se observă că sunt exceptate autovehiculele pentru care Poliția poate stabili proveniența legală a acestora. Mai arată că, reclamantul a plătit sume considerabile pentru acest autovehicul, cumpărat cu bună credință și deși i-a fost restituit de către P., nu îl pot folosi de circa patru ani, cu toate că situația juridică a acestuia este în totalitate
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința nr. 911 din data de 23 februarie 2012, Tribunalul D., a respins acțiunea formulată de reclamantul S. P. A. domiciliat în C. ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții M. C., domiciliat în București ..243-249, ..1, . M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR- SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARI A VEHICULELOR D. C. .-134 și R. A. R A R BUCUREȘTI,București .. 391 A, sector 1
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, reclamantul pe calea prezentului demers judiciar a contestat refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa cererea sa, respectiv primul pârât omologarea autovehiculului, eliberarea cărții de identitate și a certificatului de autenticitate iar cel de-al doilea pârât înmatricularea autoturismului proprietate sa marca BMW X 6 cu nr. de înmatriculare_ și nr. de identificare 5UXFG43548LJ36175.
Se reține că autoturismul dobândit de reclamant prin contractul de vânzare cumpărare din 11.11.2008, autoturism marca BMW X 6 cu nr. de înmatriculare_ și nr. de identificare 5UXFG43548LJ88176 a făcut obiectul mai multor cauze penale în derularea cărora, la data de 17.06.2009 prin dispoziția_ a M.A.I. Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor București s-a anulat înmatricularea autoturismului existând la momentul respectiv suspiciuni în legătură cu conformitatea elementelor de identificare ale autoturismului.
În urma expertizării autoturismului, s-a constatat faptul că asupra seriei de șasiu s-a intervenit neautorizat prin suprascrierea anumitor caractere de identificare însă, totodată s-a statuat că autoturismului în litigiu îi corespunde . șasiu originală 5UXFG43548LJ36175.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un înscris legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a înțelesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Pentru a se folosi de acțiunea în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art. 1 din legea nr. 554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Din dispozițiile legale menționate, instanta de fond a apreciat ca rezultă cu claritate că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată, numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Raportul juridic dedus judecății vizează refuzul nejustificat de rezolvare a unor cereri adresate autorităților publice pârâte, refuz asimilat actului administrativ unilateral, în temeiul art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este definit de art.2 alin.1 lit.”i” din Legea nr.554/2004 drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.
Verificarea incidenței acestei prevederi legale, precum și a existenței unei încălcări a interesului legitim privat al reclamantei, în sensul art.2 alin.1 lit.”p” din Legea nr.554/2004, nu pot fi făcute decât prin analiza conținutului răspunsului transmis, în raport cu obiectul cererii adresate autorității publice.
Or, soluționarea cererilor în defavoarea reclamantului sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă, automat un refuz nejustificat, acest caracter reieșind numai prin raportare la prevederile legale, ce ar intra în contradicție cu refuzul.
În cauză, instanța a reținut că nu există un refuz nejustificat al autorității publice pârâte de a soluționa cererea reclamantului
Astfel potrivit art. 12/OG78/2000 vehiculele rutiere prezentate în vederea omologării individuale sau eliberării cărții de identitate a vehiculului, care nu pot fi identificate de R.A.R. din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, așa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autoritățile competente, după caz, nu pot obține eliberarea cărții de identitate a vehiculului și nici eliberarea certificatului de autenticitate.
(2) Vehiculele rutiere înmatriculate sau înregistrate în România, care nu pot fi identificate, nu pot obține eliberarea certificatului de autenticitate și nici eliberarea/modificarea cărții de identitate a vehiculului.
.În speță din adresa_/2011-fila 74 dosar_/215/2010- s-a reținut că numărul de identificare al autoturismului reclamantului 5UXFG43548LJ88176 este falsificat, numărul real de identificare stabilit în urma expertizei criminalistice dar și electronic de către producător fiind 5UXFG43548LJ36175.
Cum numărul de identificare al autovehiculului deținut de reclamant nu este autentic, suferind modificări neautorizate, în mod corect în raport de dispozițiile art. 12,13/ OG 78/2000 pârâta nu a eliberat cartea de identitate a autovehiculului și nici certificatul de autenticitate, nefiind astfel posibilă nici omologarea autovehiculului și nici înmatricularea autoturismului, marca BMW X 6 cu nr. de identificare 5UXFG43548LJ36175.
Față de aceste considerente constatând că nu există un refuz nejustificat al autorității publice pârâte de a soluționa cererea reclamantului - respectiv primul pârât omologarea autovehiculului, eliberarea cărții de identitate și a certificatului de autenticitate iar cel de-al doilea pârât înmatricularea autoturismului proprietate sa, marca BMW X 6 cu nr. de înmatriculare_ și nr. de identificare 5UXFG43548LJ36175 acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. P. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin cererea de recurs a solicita repunerea in termenul de recurs, deaorece procedura de comunicare a hotararii fondului nu a fost nelegala indepinita la o adresa cu numar factorial vechi.
Pe fond, reclamantul a aratat ca hotararea este nelegala si netemeinica, deaorece in mod nejustificat autoritatea publica refuza sa inmatriculeze masina in conditiile OUG nr.195/2002.
Recurentul a depus inscrisuri.
Intimatul RAR a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere in termen si a recursului ca tardiv formulat si pe fond respingerea recursului.
La termenul din 29.11.12 s-a incuviintat proba cu inscrisuri pentru reclamantul recurent.
Intimatii parati nu au solicitat probatorii.
Analziand actele si lucrarile dosarului asupra cererii de repunere in termenul de recurs, instanta retine urmatoarele:
Recurentul face o confuzie intre repunerea in termenul de recurs si promovarea recursului in termen deoarece nu i-a fost legal comunicata sentinta. Recurentul foloseste argumentarea privind necomunicarea sentintei pentru repunerea in termenul de exercitare a caii de atac.In caz de necomunicare legala a sentintei, partea este oricand in termen sa promoveze recurs si deci nu se pune problema repunerii in termenul de recurs.
Sustinerea recurentului ca i-a fost comunicata sentinta la o adresa cu numar factorial vechi nu poate fi retinuta ca justificare a nelegalitatii comunicarii. Din actele dosarului rezulta ca adresa la care i-a si fost comunicata hotararea este adresa pe care el insusi a indicat-o in acest litigiu. La aceasta adresa a fost citat la Curtea de Apel si la Tribunalul D. si nu a invocat nici o neregularitate de procedura, fiind prezent la termenele de judecata. Reclamantul nu a facut dovada sustinerilor sale privind numarul factorial vechi si cel nou al imobilului.
Prin urmare, recurentul nu poate invoca o eventuala neregularitate procedurala cauzata de propria culpa si nu se poate retine nelegala comunicare a sentintei instantei de fond.
Conform art.103 C.p.civ, in cazul in care partea dovedeste ca a fost impiedicata, printr-o imprejurare mai presus de vointa sa, sa exercite o cale de atac in termenul legal, actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, in acelasi termen aratandu-se si motivele impiedicarii. In legatura cu aceasta dispozitie legala, in literatura de specialitate si in jurisprudenta se foloseste expresia de “repunere in termen”.
Or, in speta, desi foloseste repunerea in temenul de recurs, reclamantul nu sustine ca ar fi suferit o impiedicare si nici in ce a constat aceasta, pentru a se aprecia daca era mai presus de vointa sa si nici cand a intervenit aceasta pentru a se aprecia respectarea termenului de 15 zile. Comunicarea hotararii la un numar factorial vechi, fara a face dovada existentei unui numar factorial nou al aceluiasi i, adresa pe care el insusi a indicat-o in prezentul litigiu nu prezinta o imprejurare de impiedicare a exercitarii caii de atac, mai presus de vointa sa.
F. de aceste argumente de fapt si de drept, Curtea va respinge cererea de repunere in termenul de recurs, ca nefondata.
Din rezolutia judecatorului de serviciu aflata pe cererea de recurs se observa ca aceasta cerere de recurs a fost depusa la data de 20.06.2012.
Conf. art 301 C.pciv, termenul pentru declararea recursului este de regula de 15 zile de la comunicarea hotararii. In speta, nu sunt incidente dispozitii derogatorii, astfel cum am aratat mai sus si ca atare, se aplica aceasta regula enuntata mai sus prin raportare la disp. art 101 C.p.civ.
Dovada de comunicare a hotararii catre reclamant, aflata la fila 21 din dosarul de fond indica data de 05.04.2012, iar termenul de 15 zile, calculat pe zile libere se implinea ., fiind prorogat pana in ziua de luni, 23.04.2012, inclusiv, aceasta fiind ultima zi a termenului.
Cum data indicata pe cererea de recurs este de 20.06.2012 instanta apreciaza ca recursul a fost declarat dupa expirarea termenului legal.
F. de situatia de fapt aratata si dispozitiile legale imperative aplicabile, instanta urmeaza sa admita exceptia absoluta, peremptorie a tardivitatii formularii recursului si va respinge recursul ca tardiv, fara a intra in analiza motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge recursul formulat de reclamantul S. P. A., împotriva sentinței nr. 911 din data de 23 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. C., M. Administrației și Internelor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor D. și R. A. R .A .R București, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2013 .
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. G. | Judecător, A. C. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.A.C/2ex/06.03.13.
Tehnoredact.T.A. 26 Februarie 2013
Jud fond MD Ivanus
| ← Pretentii. Decizia nr. 13/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 162/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
