Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 16/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 2050/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 16/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanta O. E., cu domiciliul în C., ..160, ., . în contradictoriu cu pârâții U.M._ C., cu sediul în C., ., județul D. și M. A. NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ, cu sediul în București, .-5, sector 5, având ca obiect „suspendare executare act administrativ„.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat M. P., pentru reclamanta O. E. și consilier juridic D. O. R., pentru pârâții U.M._ C. și M. A. NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că au fost înaintate actele ce au stat la baza emiterii deciziei de imputare nr.A 2870 din 11.05.2012, emisă de U.M._ C..
Consilier juridic D. O. R., pentru pârâții U.M._ C. și M. A. NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ, a depus citația emisă pârâtei U.M._ C. de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a Ministerului A. Naționale.
Avocat M.P., pentru reclamanta O. E., a depus, în copie, ca înscris nou: planul cu principalele activități ale Cercului M. C. pentru perioada 03.01 – 31.12.2007.
Înscrisul nou depus a fost comunicat, reprezentantului pârâților, acesta învederând cu nu solicită amânarea cauzei, în vederea observării.
Curtea, în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, a pus în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Reprezentanții părților, pe rând având cuvântul, au apreciat competentă cu soluționarea cauzei, în primă instanță, Curtea de Apel C..
Verificând competența generală, materială și teritorială, în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că este instanță competentă în soluționarea litigiului de față, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 C.proc.civ., art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 19 pct. 7 din Legea 247/2005.
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare, și a acordat cuvântul asupra acțiunii de față, precum și asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Naționale și a prematurității formulării cererii de suspendare, excepții invocate de pârâți prin întâmpinare.
Consilier juridic D. O. R., pentru pârâții U.M._ C. și M. A. NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ, a susținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Naționale, arătând că M. A. Naționale este doar emitentul actului administrativ iar, în cauză, reclamanta trebuia să se judece în contradictoriu cu instituția care realizează executarea, respectiv Administrația Finanțelor Publice C..
Cu privire la excepția prematurității formulării cererii de suspendare, a arătat că, în raport de dispozițiile art.30-43 din O.G.R. nr.121/1998, împotriva deciziei de imputare reclamanta trebuia să formuleze plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor iar numai după epuizarea căilor de atac speciale prevăzute de ordonanță, se putea adresa instanței judecătorești.
Avocat M. P., pentru reclamanta O. E., a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. Naționale, întrucât reclamanta a înțeles să se judece cu emitentul actului administrativ contestat.
Cu privire la excepția prematurității formulării cererii de suspendare a precizat că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 întrucât anterior sesizării instanței de judecată, reclamanta a sesizat și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a Ministerului A. Naționale, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la fondul cauzei, apărătorul reclamantei a susținut că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. A arătat că prin înființarea popririi asupra veniturilor reclamantei se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material de natură a conduce la imposibilitatea continuării unei vieți normale.
A solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, respectiv suspendarea executării Deciziei de imputare nr.A 2870 din 11.05.2012, emisă de U.M._ C..
Consilier juridic D. O. R., pentru pârâții U.M._ C. și M. A. NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării, susținând că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii sale privesc legalitatea actului administrativ, iar nu motive pentru care se cere suspendarea actului administrativ contestat.
C U R T EA
Asupra acțiunii de față.
La data de 07.08.2012, reclamanta O. E. a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei de imputare nr. A 2870 din data de 11.05.2012 emisă de UM_ C. prin care s-a angajat răspunderea materială în sarcina reclamantei, în cuantum de 976, 03 lei.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D., secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._/63/2012.
În motivare a arătat că, în data de 17 mai 2012 a primit, în extras decizia de imputare nr. a 2870 din data de 11.05.2012 emisă de UM_ C. prin care s-a angajat răspunderea materială în sarcina reclamantei în cuantum de 976,03 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii de imputare la Comisia de analizare a contestațiilor care a respins-o menținând Decizia de imputare.
Împotriva acestei hotărâri a depus plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din M.AN., plângere care se află în curs de soluționare.
A considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea 554/2004.
În drept invocă dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. Ș art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004.
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2012, s-a dispus conceptarea și citarea în calitate de pârât a Ministerului A. Naționale față de precizarea apărătorului reclamantei.
La data de 12.10.2012, pârâtul M. A. Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Naționale arătând că cererea privind suspendarea executării trebuie judecată în contradictoriu cu instituția care realizează executarea.
Pârâtul M. invocă și excepția prematurității formulării cererii de suspendare arătând că potrivit art. 43 din OGR nr. 121/1998 persoanele împotriva cărora au fost emise decizii de imputare în condițiile ordonanței se pot adresa instanței judecătorești competente numai după epuizarea căilor de atac speciale prevăzute de ordonanță.
Pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 -118 din Codul de procedură civilă
Analizand cu prioritate, conform art 137 C., exceptia necompetentei materiale a Tribunalului D., exceptie de procedura, dilatorie si absoluta, instanta a apreciat-o intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta O. E. solicită suspendarea executării deciziei de imputare nr A 2870 din 11.06.2012 emisă de UM_ C. prin care s-a dispus angajarea răspunderii materiale a reclamantei pentru suma de 876,03 lei.
Impotriva deciziei de imputare nr A 2870 din 11.06.2012 a formulat plângere reclamanta, iar pârâta UM_ C. a respins contestația prin Hotărârea nr A 3700/18.06.2012.
De asemenea a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor înregistrată cu nr A 4029/28.06.2012, iar cauza se află în prezent pe rolul Comisiei având numărul de dosar 117/CJ 688/2+12, cu termen de soluționare la 31.10.2012.
Potrivit art 30 din Ordonanța Nr. 121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor, persoana care consideră că imputarea sau reținerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum și cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parțial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestație, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată iar contestațiile se depun la unitatea care are în evidență debitul și se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată. Împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației cel nemulțumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii la comisia de jurisdicție a imputațiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare (art 31).
Potrivit art.43 din O.G. nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, dacă după epuizarea căilor administrative de atac persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanției judecătorești, competente potrivit legii.
Așadar actul administrativ care face obiectul controlului judecatoresc de legalitate il constituie hotărârea comisiei de jurisdicție a contestațiilor, așadar un act administrativ cu caracter jurisdicțional emis de un organ al autorității administrative centrale (M. A. Naționale)
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Conform art. 3 pct. 1 C.proc. civ, curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Fața de aceste dispoziții legale, competența de soluționare a fondului unei eventuale cereri de anulare a actului administrativ revine Curții de Apel C.
Potrivit art 14 alin 1 din Legea nr 554/2004, invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Cum instanța competentă să soluționeze fondul cauzei este Curtea de Apel C., s-a apreciat față de aceste dispoziții legale, că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării actului este aceeași instanță.
Prin sentința nr.4405 din 16.10.2012, Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea C.A C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 25.10.2012, sub nr._ .
La data de 08.01.2013, pârâtul M.A.N. - U.M. nr._ C. a depus la dosar, la solicitarea instanței actele care au stat la baza emiterii deciziei de imputare a cărei suspendare s-a solicitat de către reclamanta, respectiv: proces verbal de cercetare administrativă nr.A/5215 din 10.12.2009, proces verbal nr.A 2596 din 26.04.2012, Decizia de imputare nr.A 2870 din 11.05.2012 și fișa postului pentru reclamanta O. E..
Examinând cu prioritate, în condițiile prevăzute de art.137 C.pr.civilă, excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prematurității cererii de suspendare, invocate de pârâtul M.A.N. pentru U.M: nr._ C., prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care reclamanta, prin cererea introductivă a solicitat suspendarea executării deciziei de imputare nr.A 2870/11.05.2012, emisă de M.A.N - U.M. nr._ C. în temeiul dispozițiilor art.13 din Legea nr.554/2004, raportat la art.87 pct.1 C.pr.civilă și art.3 alin.1 și 2 din legea nr.346/2006 precum și art.64 alin (1) și (3) din Ordinul M.A.N. nr.M 75/14.07.2009, se constată că autoritatea pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind cea care a emis actului administrativ supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Față de cele expuse, excepția lipsei calității procesuale pasive urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la excepția prematurității cererii de suspendare a executării, întemeiată de reclamantă pe dispozițiile art.14 din legea nr.554/2004, Curtea o apreciază, de asemenea, ca nefondată.
Astfel, dispozițiile art.14 alin.1 din legea nr.554/2004 prevăd că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În speță, reclamanta anterior sesizării instanței a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor în temeiul dispozițiilor art.30-43 din O.G nr.121/2008, privind răspunderea materială a militarilor, plângere care până în prezent nu a fost soluționată.
Decizia de imputare a cărei suspendare se solicită este un act un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, pentru care legiuitorul a reglementat o procedură specială de contestate, o veritabilă jurisdicție administrativă finalizată cu hotărârea comisiei de jurisdicție a imputațiilor, potrivit art.31 alin.4 din O.G. nr.121/1998.
Văzând motivele invocate de pârât pe excepția de prematuritate, Curtea constată că titularul excepției își fundamentează mijlocul de apărare pe o greșită interpretare a dispozițiilor art.40 din Ordonanța nr.121/1998, expres indicat ca temei de drept.
Cu toate că O.G. nr.121/1998, prevede în art.30-43, o procedură administrativ jurisdicțională de contestare a deciziei de imputare, se apreciază de către instanță că, persoana vătămată prin acest act se poate adresa direct instanței judecătorești, fiind aplicabile prevederile art.21 alin.4 din constituție și cele ale art.6 alin.1 din legea nr.554/2004, conform cărora, jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative. În acest sens este și practica constantă a I.C.C.J. (Dec.nr.1893 din 30 martie 2007).
Pentru aceste considerente, excepția prematurității cererii de suspendare a executării deciziei de impunere va fi respinsă, ca nefondată.
Cererea de suspendare urmează a fi analizată pe fond, în raport de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, incidente în cauză.
Pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din legea contenciosului administrativ, fără a se solicita o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită.
Din această perspectivă, Curtea reține că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiții legale, respectiv nici cazul bine justificat astfel cum acesta este definit de art.2 lit.t din lege și nici paguba iminentă definită de dispozițiile art.2 litera ș din același act normativ.
Astfel, susținerile reclamantei din cuprinsul cererii introductive, referitoare la nelegalitatea actului atacat, respectiv „lipsa vinovăției, calculul greșit al sumei imputate”, „inexistența prejudiciului material cauzat U.M._ C.” sunt, în fapt, aspecte care vizează fondul cauzei și care nu pot fi analizate întrucât acestea exced cererii de față, iar pe de altă parte, aspectele invocate nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității acestuia.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, reclamanta a invocat faptul că prin plata sumei de 976.03 lei i s-ar produce o pagubă ce ar avea consecințe deosebit de grave asupra bugetului familiei.
Paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.
Reclamanta nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care, în final, actul ar fi anulat.
Astfel, nu pot fi avute în vedere simplele afirmații ale acesteia, în sensul că executarea actului este de natură să îi provoace un prejudiciu material însemnat și iminent, deoarece reclamanta nu a depus înscrisuri prin care să își probeze susținerile.
Pentru motivele expuse anterior, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din legea nr.554/2004, prezenta cerere de suspendare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare, formulată de reclamanta O. E., cu domiciliul în C., ..160, ., ., județul D. în contradictoriu cu pârâții U.M._ C., cu sediul în C., ., județul D. și M. A. NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ, cu sediul în București, .-5, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.
Președinte, M. F. | ||
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.M.F.
Tehn.R.Ș/2 ex.
04 Februarie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 13/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
