Obligaţia de a face. Sentința nr. 6305/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6305/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-08-2013 în dosarul nr. 4064/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 06 August 2013
PREȘEDINTE: - G. C.
Judecător: - E. S.
Judecător: - M. C. B.
Grefier: - M. P.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul D. N. împotriva sentinței nr.6305 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal iar recurentul reclamant, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 C.pr.civilă.
Curtea, luând act de cererea de judecare în lipsă, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea recursului de față.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.6305 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul D. N., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., ca neintemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a susținut că a invocat prevederile art.23(9) din Tratatul Uniunii Europene.
În cuprinsul art.25(12) din același tratat s-a convenit că statele membre se abțin să introducă între ele taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
Prin introducerea taxei de poluare, România a încălcat prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nicio măsură contrarie regulilor Tratatului.
A susținut că redactarea textului art.214 (1) și art.214 (2) este evident de natură a conduce la distorsiuni concurențiale, la discriminare între produsele aflate deja pe piață din România și cele importate sin statele membre.
În conformitate cu art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării României, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
A susținut că discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din textele celor două acte normative invocate rezultă că sa urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 C.pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei pe poluare.
Instanța reține că la data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie. Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Și în reglementarea de la data solicitării reclamantului, art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus și-au păstrat valabilitatea, astfel încât, și în această formă textul menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și la data formulării cererii de către reclamant, forma O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 (fost art. 90) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la U.E., nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze, chiar și potențial, importul produselor provenind din alte state membre, în speță Germania, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
Pe de altă parte, se mai remarcă și un alt tip de discriminare, între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează și autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, statul român a creat premisele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului, au obligația a respecta dreptul european.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_, s-a statuat că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă”.
În considerentele deciziei, Î.C.C.J. a reținut că „trebuie să se recunoască prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene efect direct imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale”.
S-au reținut ca relevante argumentele Curții din Cauza 6/62, V. Gend en Loos „În plus, rolul Curții de Justiție, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, confirmă faptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe”.
Cât privește sfera subiecților care sunt ținuți la a respecta dreptul european, aceștia nu pot fi decât toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului.
La aceeași concluzie s-a ajuns și indirect, din coroborarea art. 1 alin. 5 din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. 2 din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), ceea ce înseamnă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
În privința prefectului, reprezentantul Guvernului pe plan local, potrivit art. 123 alin. 2 din Constituție, și coordonator al activităților din teritoriu ale Ministerului Administrației și Internelor, conform art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt incidente și dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție, el fiind chiar garant al ducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.
D. urmare, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor, care funcționează sub coordonarea instituției prefectului, care nu poate invoca art. 4 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 și, cu atât mai puțin, art. 7 alin. 1 lit. j din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501/2006, cu completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Înalta Curte a constatat că, pentru învestirea instanței de contencios administrativ cu acțiunea în discuție, nu este necesară o prealabilă constatare din partea autorității fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată.
Potrivit art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Problema de drept ce face obiectul cererii de chemare în judecată a fost dezlegată de către instanța supremă prin Decizia nr. 24/2011 care este obligatorie pentru instanțele ce se confruntă cu o astfel de problemă după dezlegarea ei.
Art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, în raport de principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pentru aceste considerente, criticile recurentului reclamant sunt întemeiate, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. recursul declarat de recurentul reclamant va fi admis, va fi modificată sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei să înmatriculeze autoturismul reclamantului, fără plata taxei de poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D. N. împotriva sentinței nr.6305 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să înmatriculeze autoturismul recurentului marca Ford Mondeo, . WFO4XXGBB41E41473, fără plata taxei de poluare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, E. S. | Judecător, M. C. B. |
Grefier, M. P. |
Red.jud.G.C.
Jud.fond G.P.
Tehn.R.Ș./2 ex.
08 August 2013
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 548/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
