Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 548/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 548/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 6447/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 9206/2013

Ședința publică de la 03 Iulie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C. M. Z.

Judecător L. B.

Judecător A. C.

Grefier M. I.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C., împotriva sentinței nr. 5481 din data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta M. I..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Tițoiu E. pentru intimata reclamantă M. I., lipsind recurentul pârât P. M. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:

Avocat Tițoiu E. pentru intimata reclamantă M. I. invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtul Municipiul C. prin Primar pentru lipsa calității de parte în litigiu, solicitând respingerea acesteia.

Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:

Avocat Tițoiu E. pentru intimata reclamantă M. I. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin Sentința nr. 5481 din data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-au respins excepțiile invocate.

S-a admis cererea formulată de reclamanta M. I., cu domiciliu procedural ales la Cabinet avocat Tițoiu Lugen, cu sediu în C., ., corp 2, etaj I, cam. 108, în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. cu sediul în C., . nr. 7 județul D..

A suspendat executarea dispoziției 2251/15.03.2013 emisă de P. M. .C. până la pronunțarea instanței de fond.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.3272/15.04.1999, reclamanta a fost numită în funcția publică de execuție de referent, treapta a II-a de salarizare, iar, în prezent ocupă funcția de inspector în cadrul Serviciului Recuperare debite și executare silită persoane fizice Direcția Impozite și Taxe.

Prin Dispoziția nr. 2251 din data de 15.03.2013, emisă de P. mun C., a fost dispusă eliberarea din funcție a reclamantei, începând cu data de 19.04.2013.

În motivare Dispoziției s-a menționat faptul că a fost avut în vedere raportul nr._/2013, întocmit de Serviciul Resurse Umane, prin care a fost propusă eliberarea reclamantei din funcția publică de execuție pe care o ocupa.

Temeiurile de drept indicate în dispoziția amintită au fost art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 din Legea 188/199, HG 611/2008, art. 63 alin 5 lit. e), art. 68 alin. 1 și art. 115 alin 1 lit. a) din Legea nr. 215/2001.

Anterior emiterii Dispoziției nr. 2251/15.03.2013, a cărei suspendare este solicitată în prezenta cauză, au fost întocmite 3 rapoarte de evaluare a activității reclamantei, aferente anului 2012.

Astfel,

- pentru perioada 01.01._12, reclamanta a fost evaluată de B. A., raportul fiind contrasemnat de M. S. M., calificativul acordat fiind " Foarte bine". Raportul a fost întocmit la data de 18.09.2012.

- pentru perioada 01.08._12, reclamanta a fost evaluată de R. Tenea, raportul fiind contrasemnat de M. S., calificativul acordat fiind " Foarte bine". Raportul a fost întocmit la data de 03.10.2012

- pentru perioada 04.10._12, activitatea reclamantei a fost evaluată, acordându-i-se calificativul "Nesatisfăcător".

- pentru perioada 01.01._12 a fost întocmit un raport de evaluare anual, prin care s-a acordat reclamantei calificativul "Nesatisfăcător".

Acest raport anual nu a fost semnat de evaluatorul Crisitian C. și persoana care trebuia să contrasemneze, R. Ț., fiind semnat cu obiecțiuni de reclamantă în data de 13.02.2013.

Instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâta P. mun. C..

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu dispozițiile art. 192 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, ce ar condiționa admisibilitatea cererii de suspendare de formularea plângerii prealabile prevăzute de lege, instanța constată că pârâta invocă în fapt prevederile art. 193 din noul Cod de procedură civilă, eronat fiind indicate dispozițiile art. 192.

Art. 193 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă prevede că "(1)Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.(2)Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii."

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea Dispoziției nr. 2251/15.03.2013, act administrativ cu caracter individual.

În același timp prin cererea intitulată "procedură prealabilă", înregistrată la Primăria mun. C. sub numărul_/25.03.2013, reclamanta a solicitat aceleiași pârâte să își revoce aceeași dispoziție.

Conform art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia"

Pârâta consideră în mod neîntemeiat faptul că prin aceste texte de lege se impune persoanei care formulează o cerere de suspendare a unui act administrativ, să urmeze două proceduri prealabile distincte, una prin care solicită revocarea actului administrativ și una prin care solicită autorității emitente suspendarea aceluiași act administrativ.

Aceste susțineri ale pârâtei ignoră prevederile art. 14 alin 1 din Legea 554/2004, prin care se dispune că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Prin urmare, în cazul învestirii instanței cu o cerere de suspendare a unui act administrativ, persoana care formulează cererea de suspendare este ținută doar să respecte prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, deci să solicite autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Nici un text din cadrul Legii 554/2004 nu prevede efectuarea unei noi proceduri prealabile, după efectuarea procedurii prealabile prin care se solicită revocarea actului administrativ.

Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 și anterior formulării cererii de suspendare a actului administrativ a solicitat pârâtei emitente a actului, revocarea actului administrativ, conform prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004.

În consecință reclamanta a respectat atât procedura prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 cât și condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004.

Va fi respinsă în consecință excepția inadmisibilității cererii de suspendare, datorată neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

În privința excepției prematurității cererii de suspendare invocată tot de pârâtă, instanța constată că și această excepție este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:

Pârâta invocă în susținerea acestei excepții prevederile art. 7 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, art. 192 Cod pr. civilă și consideră din nou că reclamanta nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile cu privire la suspendarea actului administrativ.

Așa cum s-a arătat anterior, în cuprinsul motivării soluției privind excepția inadmisibilității, atâta timp cât reclamanta a solicitat emitentului actului să își revoce actul administrativ, aceasta nu trebuia să urmeze o nouă procedură prealabilă având ca obiect suspendarea actului administrativ.

Art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, invocat de pârâtă, se referă la dreptul persoanei vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, de a se adresa instanței de contencios administrativ în cazul în care este nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), de a se adresa instanței de contencios administrativ și nu la obligativitatea acestei persoane de urma o nouă procedură prealabilă prin care să solicite emitentului actului administrativ suspendarea acestuia.

Acest text legal se referă în mod expres la condițiile în care poate fi exercitată cererea având ca obiect soluționarea fondului cauzei, în cauza de față anularea actului administrativ și nu la condițiile în care poate fi formulată cererea de suspendare a actului administrativ.

Mai mult, conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, suspendarea este solicitată instanței și nu emitentului actului administrativ.

În concluzie și excepția prematurității cererii de suspendare este neîntemeiată.

Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu, și care poate fi primită doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

Cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2lit. t) și ș).

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natura să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În cadrul analizei temeiniciei cererii de suspendare instanța pentru stabilirea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să își limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt si/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În prezenta cauză se observă că este îndeplinită condiția sesizării prealabile a autorității publice emitente a actului administrativ unilateral, din examinarea plângerii depuse de reclamantă la dosar, nr._/25.03.2013, adresată Primarului mun. C., rezultând că reclamanta a solicitat autorității emitente, revocarea actului administrativ unilateral.

Totodată este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât după cum se observă din examinarea actelor dosarului, Raportul de evaluare pentru întreg anul 2012, nu este semnat nici de evaluator și nici de persoana care ar fi trebuit să contrasemneze raportul, semnăturile acestora trebuind în mod obligatoriu aplicate pe și calificativul acordat.

De asemenea, nu se indică motivul pentru care au fost înlăturate rapoartele parțiale în care reclamanta a primit calificativul "foarte bine".

În privința condiției pagubei iminente, instanța constată că din actele depuse de reclamantă la dosar rezultă că reclamanta plătește credite bancare și trebuie să achite lunar utilitățile necesare familiei sale, prin lipsa venitului salarial aceasta fiind lipsită de posibilitatea de a asigura întreținerea sa și a familiei sale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. M. C., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta M. I., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actului administrativ de autoritate emis de către P. municipiului C. și identificat sub numărul 2251/2013.

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta M. I. și dispus suspendarea executării Dispoziției Primarului M. C. nr.2251 emisă în data de 15 martie 2013 până la pronunțarea instanței de fond, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei..

Critică soluția instanței pentru nelegalitate date fiind următoarele aspecte pe care cronologic Ie expunem mai jos:

Prima critică de nelegalitate pe care o învederăm instanței de recurs cu privire

la soluția instanței de fond, constă în faptul că instanța de fond antamează fondul litigiului, deși a fost investită cu o cerere în suspendare, având drept temei legal

dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, și pe cale

de consecință, vă solicităm ca acestea să fie înlăturate de la aprecierea asupra

soluționării cererii de suspendare, cum greșit s-au luat în vedere de către instanța de

fond.

Astfel, se fac aprecieri de către instanță cu privire la nelegalitatea rapoartelor de evaluare, se motivează inexistența semnăturilor ce trebuiau inserate de evaluator și contrasemnatar, aspect ce excede obiectului cererii de chemare în judecată și anume suspendarea actului administrativ ce a îmbrăcat forma Dispoziției Primarului M. C..

Detaliind asupra acestui aspect, vă învederăm că reclamantul avea posibilitatea conferită de lege de a solicita suspendarea jurisdicțională a raportului de evaluare pentru a nu se ajunge la emiterea actului administrativ atacat.

Cu alte cuvinte, dispozițiile Hotărârea Guvernului nr.611/04.06.2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, statuează o procedură administrativ jurisdicțională de urmat în cadrul evaluării funcționarilor publici. După comunicarea rezultatului final al evaluării funcționarului public îî revine dreptul de a solicita în procedura administrativă contestarea raportului de activitate cu privire la performanțele individuale pentru anul evaluat.

Ulterior, în cazul în care nu se soluționează favorabil, funcționarul public are posibilitatea conferita de lege și anume art. 120 alin.5 din Hotărârea Guvernului nr.611/04.06.2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea, carierei funcționarilor publici, să conteste raportul de evaluare și să Solicite suspendarea executării efectelor sale juridice până la soluționarea îh fond.

Odată obținută o hotărâre judecătorească cu acest obiect, nu se ajungea la adoptarea actului administrativ ce are drept consecințe eliberarea din funcția publică, ori fără exercitarea acestor pași procedurali, nu se poate reține aparența de nelegalitate a actului administrativ și nu poate fi apreciată lipsa de diligentă ca un exces de putere săvârșită de autoritatea locală.

O a doua critică de nelegalitate pe care o învederăm instanței de recurs cu privire la soluția instanței de fond, constă în faptul că instanța de fond nu face referire ia înlăturarea mijloacelor de apărare formulate în prezenta cauză, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești. Cu alte cuvinte, atât prin întâmpinare cât și prin concluziile scrise, sunt invocate aspecte de fapt și de drept, care, cercetate fiind, ar fi dus la concluzia de respingere a acțiunii reclamantei ca nefondată.

In motivarea hotărârii judecătorești, judecătorul nu face trimitere la nici una din apărări, ceea ce echivalează în precedent la nemotivarea judecații. în această situație se impune a fi reiterate apărările formulate în fața instanței de fond în sensul celor ce succed mai jos.

Mai mult, prima chestiune ce determină admiterea recursului, cu consecința casării și respingerea în fond a acțiunii, este aceea că instanța nu trebuia să analizeze Dispoziția Primarului din prisma actului administrativ, așa cum este reglementată de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, îi trebuia să aprecieze la pronunțarea hotărârii, efectele juridice ale acesteia și anume acelea de reglementare a raporturilor de serviciu intervenite între reclamantă și autoritatea locală executivă - P. M. C..

Calitatea de funcționar public a reclamantei atrage competența de soluționare a litigiului ca fiind de competența Secției de contencios administrativ. în situația în care Reclamantul nu ar fi avut această calitate de funcționar public ci aceea din categoria de personal contractual, competența de soluționare a pricinii ar fi avut-o atunci Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

In atare situație, practica judecătorească și legislația muncii, folosind noțiunea din legislația muncii, întrucât dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public ce prevede că "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", sunt constante, în sensul că odată cu anularea actului administrativ privind încetarea raportului de muncă sau de serviciu, angajatul este repus în situația anterioară, ceea ce înseamnă că niciodată nu sunt suspendate efectele juridice ale actului ce are ca obiect încetarea raportului de muncă sau de serviciu.

Este de apreciat că practica secției de contencios administrativ este unitară, dar particularitatea fiecărei spețe se motivează distinct potrivit actelor si probelor depuse de fiecare, ceea ce în cazul de față se constată fără putință de tăgadă că motivarea este copiată de la o pricină la altă în toate cele 6 (sase) aflate pe rolul instanței de judecată:

În motivarea hotărârii judecătorești, judecătorul nu face trimitere la nici una din apărări, ceea ce echivalează cu nemotivarea judecății. în această situație se impune a fi reiterate apărările formulate în fața instanței de fond în sensul celor ce succed mai jos.

Un prim aspect pe care l-am supus analizei instanței și pe care aceasta nu l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, este dat de reglementarea raporturilor de muncă la care face trimitere actul administrativ a cărui suspendare se solicită. Din punct de vedere al calității reclamantei și anume acela de funcționar public în cadrul Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei M. C., competența materială în soluționarea cauzei este instanța de contencios administrativ.

Obiectul cererii de suspendare trebuie analizat din punct de vedere al •aporturilor de serviciu expres reglementate de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public coroborate cu prevederile din Codul Muncii și nu al Legii ir.554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, chiar dacă, dată fiind calitatea de funcționar public al reclamantei, competența de soluționare a acestei acțiuni aparține instanței de contencios administrativ și fiscal și nu instanței de dreptul muncii, art. l 17 din Legea nr. 188/1999 e prevede că "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației luncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", așadar, în ceea ce privește suspendarea actului administrativ și anume Dispoziția Primarului motivată în drept de prevederile art.14 și 15 din Legea 554/2004, se aplică prevederile Codului Muncii.

Reclamanta motivează cererea în fapt și drept pe dispozițiile Legii nr.5 54/2004, care dă posibilitatea persoanei fizice sau juridice vătămată într-un drept recunoscut de lege, de a se adresa instanței cu ocazia emiterii încheierii unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal ori prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un interes legitim. Prin urmare câtă vreme cererea nu are ca fundament juridic Legea nr. 188/1999, care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarului public, iar motivele invocate nu se circumscriu reglementărilor date de acest act normativ, pe de o parte, iar pe de altă parte, exced obiectului de reglementare cuprins în Legea nr.554/2004, cererea de suspendare a actului administrativ este inadmisibilă.

Datorită naturii procedurii de soluționare a cererii privind suspendarea actului administrativ atacat, vă rugăm să analizați cererea din punct de vedere al respectării dispozițiilor de legalitate ale respectivului act administrativ prevăzute de Legea specială fir.215/2001 privind administrația publică locală, republicată.

Pe cale de consecință, chiar dacă este un act administrativ, Dispoziția Primarului M. C. nr.2251/2013, vizează reglementarea raporturilor de muncă, știut fiind că actele prin care o persoana este eliberată din funcție nu sunt susceptibile de suspendare întrucât soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii acțiunii are drept consecință repunerea salariatei în situația anterioară eliberării din funcție și plata j drepturilor salariale retroactiv ale salariatei.

De asemenea, vă rugăm să observați că multe dintre aspectele invocate de reclamantă antamează fondul litigiului și pe cale de consecință, vă solicităm ca acestea să fie înlăturate de la aprecierea asupra soluționării cererii de suspendare, cum greșit s-au luat în vedere de către instanța de fond.

Învederăm instanței că, potrivit art. 49 din Legea nr. 215/2001 - republicată, actul administrativ devine executoriu și produce efecte juridice din momentul | comunicării sau aducerii lui la cunoștința publică.

Datorită naturii procedurii de soluționare a cererii privind suspendarea I actelor administrative atacate vă rugăm să analizați cererea din punct de vedere al respectării dispozițiilor de legalitate ale respectivului act administrativ prevăzute de Legea specială 215/2001, republicată, privind administrația publică locală republicată.

Detaliând asupra acestui aspect învederăm instanței de judecată dispozițiile arț.63 alin.5 lit.e din Legea nr.215/2001 ce statuează ca în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.(l) lit.d), primarul numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de munca, in condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum si pentru conducătorii instituțiilor si serviciilor publice de interes local, pe de o parte, iar pe de altă parte potrivit legislației muncii aceasta nu admite suspendarea actului administrativ, a dispoziției, întrucât aceasta este executorie din oficiu, având drept consecință repunerea salariatei în situația anterioară eliberării din funcție și plata drepturilor salariale retroactiv ale salariatei.

Un alt aspect, pe care îl învederăm instanței de recurs este acela că în conformitate cu prevederile art. 120 din Hotărârea Guvernului nr.611/04.06.2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, acei funcționari publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot sa il conteste la conducătorul autorității sau instituției publice. Contestația administrativă a fost formulată de reclamantă în termenul legal la instituția noastră. De asemenea, potrivit legii, conducătorul autorității sau instituției publice soluționează contestația pe baza raportului de evaluare si a referatelor întocmite de către funcționarul public evaluat, evaluator si contrasemnatar, contestația fiind soluționată in termenul legal de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestației, rezultatul contestației fiindu-i comunicat funcționarului public, iar ulterior acesta nemulțumit de modul de soluționare a contestației formulate se poate adresa instanței de contencios administrativ, in condițiile legii, pentru anularea raportului de evaluare si eventual întocmirea altui raport de evaluare.

Astfel solicităm respingerea suspendării actului administrativ reprezentat de Dispoziția emisa de P. M. C., întrucât reclamanta a fost eliberată din funcție, ca urmare a obținerii calificativului „nesatisfacător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale.

Mai mult decât atât, învederăm instanței că reclamanta nu a contestat în instanță raportul de evaluare si nu a respectat procedura prevăzută de H.G. nr.611/2008, calificativul acordat fiind astfel definitiv, neexistând nici un dubiu | că dispoziția de eliberare din funcție poate fi atacată în instanță decât formal, j întrucât potrivit prevederilor art. 99 alin. l lit. d din Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, persoana care are competența legală de numire în funcția publică, dispune eliberarea din această funcție publică prin act administrativ, materializat în Dispoziția Primarului M. C., pentru incompetența profesională, în cazul obținerii calificativului nesatisfăcător, la evaluarea performanțelor profesionale individuale. Prin urmare, emiterea dispoziției de eliberare din funcție decurgea din raportul de evaluare finalizat cu calificativul nesatisfăcător, atâta timp cât acest raport de evaluare nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege, așa cum am arătat anterior.

Astfel, atâta timp cât nu s-a procedat la anularea în instanță a raportului de evaluare și eventual nu s-a dispus măcar suspendarea efectelor juridice ale raportului de evaluare, prin urmare, emiterea dispoziției dispusă de angajator de eliberare din funcție a contestatorului a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale și în baza situației de fapt constatată prin raportul de evaluare menționat, iar reclamanta nu-și poate invoca propria turpitudine conform principiului „Nemo auditur propriam turpitudinem alegans".

De asemenea trebuie reținut că au fost respectate dispozițiile de legalitate ale respectivului act administrativ prevăzute de Legea specială 215/2001 privind administrația publică locală republicată coroborate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În motivarea cererii de suspendare a executării Dispoziției nr.2251/2013 emisa de P. M. C., reclamanta invocă două argumente care, în opinia sa, ar duce la suspendarea actului administrativ de autoritate sus invocat, încercând să dovedească existența cumulativă a celor două condiții la care face trimitere concretă Legea nr.554/2004 și anume cazul bine justificat și paguba iminentă. Legiuitorul, prin adoptarea Legii nr. 554/2004 - modificată și completată prin Legea 262/2007 - a definit la art. 2 lit. ș, semnificația expresiei " pagubă iminentă", după cum urmează: "prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public", iar la litera t a aceluiași articol cazurile bine justificate definite ca fiind „ împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ. Astfel, textul invocat instituie reglementarea

condițiilor cumulative pe care trebuie să le întrunească cererea de suspendare pentru a putea fi analizată de către instanță, din punct de vedere al admisibilității acesteia. Cât

privește existența cazului bine justificat apreciem că trebuie să existe o îndoială

puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, dovadă pe care reclamanta nu a făcut-o. Se motivează de către reclamantă că dispoziția a cărui suspendare o solicită este urmarea obținerii a două calificative de nesatisfăcător prin două rapoarte de evaluare comunicate la data de 12 și 13 februariea.c. și întocmite potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.611/2008. Reclamanta, de asemenea, precizează că împotriva acestor rapoarte de evaluare a formulat în conformitate cu dispozițiile art. 120 din H.G.nr.611/2008 contestație administrativă, la care P. M. C. i-ar fi răspuns printr-o simplă adresă și nu printr-un act administrativ, îmbrăcând forma Dispoziției Primarului M. C..

Reclamanta se află în eroare în tot ceea ce o privește cu privire la actul administrativ, dar si cu privire la răspunsul care se dă unei contestații sau plângeri prealabile. Astfel, după cum reclamanta arată, potrivit prevederilor art. 120 din Hotărârea Guvernului nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, funcționarii publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot sa îl conteste la conducătorul autorității i sau instituției publice. Conducătorul autorității sau instituției publice soluționează contestația pe baza raportului de evaluare si a referatelor întocmite de către funcționarul public evaluat, evaluator si contrasemnatar. Contestația se formulează in termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoștința de către funcționarul public evaluat a calificativului acordat si se soluționează in termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestației. Rezultatul contestației se f comunica funcționarului public in termen de 5 zile calendaristice de la soluționarea I contestației. Funcționarul public nemulțumit de modul de soluționare a contestației formulate se poate adresa instanței de contencios administrativ, in condițiile legii. Deci, fără putință de tăgadă, se constată că la o contestație împotriva raportului de evaluare se dă un răspuns și nicidecum o Dispoziție emisă de P. M. C., răspuns la care reclamanta nemulțumită de modul de soluționare a contestației formulate se poate adresa instanței de contencios.

Mai mult, scopul evaluării funcționarilor publici este acela de stabilire a gradului de atingere a obiectivelor profesionale prin raportare la atribuțiile curente din fișa postului precum și în vederea stabilirii gradului de îndeplinire a criteriilor de performanță. Desfășurarea evaluării se efectuează prin stabilirea unor proceduri etapizate, a unor criterii cu grad cât mai înalt de obiectivitate determinate și cuantificate tocmai pentru a asigura posibilitatea verificării acestei proceduri de evaluare/ Temeiul juridic ce reglementează procedura evocată îl reprezintă dispozițiile art. 13, articolele nr.106-120 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici și art. 69 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Analizând în fapt și în drept contestația depusă s-a constatat că aceasta este neîntemeiată date fiind cele ce succed:

- sunt evidențiate în mod lapidar articolele 106 și 119 din HG nr. 611/2008, fără a fi formulate motivele de neregularitate și nelegalitate pe care evaluatorul și contrasemnatarul le-au nesocotit la întocmirea rapoartelor de evaluare.

- sunt invocate dispozițiile HG 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, norme ce nu-și găsesc aplicabilitate în procedura de evaluare a funcționarilor publici.

- în calitatea de funcționar public evaluat și autor al contestației nu ați depus referatul la care legiuitorul face trimitere în art. 120 din HG nr. 611/2008 deși vi s-a solicitat în mod expres acest lucru.

Date fiind cele expuse, considerăm că procedura evaluării finale a funcționarului public a fost realizată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale și prin urmare contestația dumneavoastră a fost respinsă.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr.554/2004, respectiv prevenire unei pagube iminente, așa cum este ea definită de art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, învederăm instanței că la dosar au fost depuse suficiente documente care să arate tocmai legalitatea actului administrativ supus suspendării executării de către reclamantă Mai mult decât atât, vă învederăm că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ între ele trebuind să existe o legătură de cauzalitate și câtă vreme nici una din condițiile la care face trimitere textul legal nu a fost dovedită, acțiunea este inadmisibilă.

Referitor la criteriile de performanță pe baza cărora se face evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, menționăm că acestea sunt cele prevăzute în legislația menționată anterior coroborată cu prevederile Legii nr. 18 8/1999 privind Statutul funcționarilor publici în care se dezvoltă în secțiunea a 4-a despre promovarea funcționarilor publici si evaluarea performantelor profesionale, metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale ale funcționarilor publici fiind aprobată ulterior prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, după consultarea organizațiilor sindicale ale funcționarilor publici, reprezentative la nivel național.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, evaluatorul analizează îndeplinirea obiectivelor individuale fixate, apreciind cu note de la 1 la 5 gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv, din punct de vedere cantitativ, calitativ și al termenului în care a fost realizat, stabilind calificativul final de evaluare. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că în conformitate cu legislația în vigoare competența exclusivă în stabilirea criteriilor de evaluare cât și a calificativelor revine conducătorului autorității publice locale.

Prin urmare, rezultă că nici una dintre cele două condiții prevăzute de art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită reclamanta nefacând dovada nici existenței vreunui caz bine justificat și nici a unei pagube iminente, motiv pentru care cererea de suspendare este inadmisibilă.

Toate aceste elemente invocate și ținând cont de prezumția absolută de legalitate a acestui act și dat fiind faptul că reclamanta M. I. nu a făcut dovada și nu a administrat nici o probă care să răstoarne prezumția de legalitate și nici principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, apreciem că sentința nr.5481/15.04.2013 a fost dată de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii și, în temeiul articolului 483 și următoarele, coroborat cu art.488 alin. l, pct.8 din noul Cod de Procedură Civilă, solicităm admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei M. I. ca neîntemeiată.

La data de 14 iunie 2013, reclamanta M. I. a depus Întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării recursului de către Municipiul C. prin Primar pentru lipsa calității de parte în litigiu.

Astfel, subsemnata am investit instanța de fond cu o cerere prin care a solicitat în contradictoriu cu instituția Primarului M. C. suspendarea Dispoziției acestuia cu nr. 2251 din data de 15.03.2013.

De asemenea, reclamanta a mai invocat prin întâmpinare și excepția tardivității formulării recursului, sub rezerva existenței dovezii contrare, astfel, potrivit art. 14 alin. 4) din Legea contenciosului - administrativ termenul de formulare a recursului împotriva unei hotărâri pronunțate în materia suspendării unui act administrativ este de 5 zile de la comunicarea acesteia și nu de 15 zile .

Prin întâmpinarea depusă, reclamanta M. I. a solicitat respingerea recursului formulat de P. M. C..

La data de 20 iunie 2013, pârâtul P. M. C. a formulat răspuns la întâmpinarea reclamantei, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente si sub toate aspectele conform art. 304 ind 1c pr. civilă Curtea constată următoarele

Excepția de inadmisibilitate a recursului nu este fondată.

Precizarea ,în plus, a calității în care emitentul actului, P. Miun. C. declară recurs, este o pură formalitate, în legătură cu care, Curtea va aprecia ca este lipsită de relevanță juridică, nefiind de natură a conduce la lipsirea Primarului de accesul la calea de atac a recursului .O interpretare extrem de formală, contrară, ar echivala cu o atingere adusă însași dreptului de acces la justiție, ceea ce contravine prevederilor art. 6 din CEDO .

Prin Dispoziția nr. 2251 din 15 03 2013 emisă de P. Mun. C. s-a dispus eliberarea din funcția publică de execuție de inspector in cadrul Serviciului recuperare debite si executare silită persoane fizice -Direcția Impozite si Taxe

În drept s-au invocat disp. art. 97 lit c din legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, iar în fapt Raportul nr. 4273/2013 întocmit de Serviciul Resurse Umane .

Din acest Raport rezultă că P. Mun. C. a avut în vedere la emiterea actului contestat în cauză, evaluările profesionale concretizate în Rapoartele din data de 12 02 1013 si 13 02 1013 .

Cele două R. de evaluare profesională au fost contestate de către recurentă în procedura prealabila, iar adresa prin care a fost respinsă această contestație, nr_ din 28 02 2013, a fost contestată la instanța de contencios, contestație ce face obiectul cauzei nr._ a Tribunalului D. . Se invocă cauze de nelegalitate privind procedura de evaluare profesională.

Cererea de suspendare a Dispoziției este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 și anterior formulării cererii de suspendare a actului administrativ s-a solicitat pârâtei emitente a actului, revocarea actului administrativ, conform prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004.

Suspendarea actului administrativ reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu a actelor administrative, admisibilă doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în consens cu disp. art. 14 din legea nr. 554/2004 .

Cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2lit. t) și ș) din legea nr. 554/2004

În concret, Dispoziția de eliberare din funcția publică a recurentei se întemeiază exclusiv pe evaluările profesionale, a căror nelegalitate este cercetată în cauza nr._ aflată pe rolul Tribunalului D. . În consecință ,în aprecierea incidenței unui ,, caz bine justificat ,, Curtea se va raporta si la criticile recurentei ce vizează procedura de evaluare profesională. Va avea in vedere faptul ca Rapoartele de evaluare sunt contestate cu respectarea procedurii speciale prevazută de art. 120 din HG nr. 611/2008 .

În acest sens, împrejurările referitoare la faptul că se impută fapte ce ar trebui să facă obiectul unei cercetări prealabile disciplinare, nefiind depuse de către intimată acte ce fac dovadă unor astfel de cercetări, referitoare, de asemenea, la lipsa interviului, la suprapunerea unor perioade de evaluare, la faptul ca nu s-au avut în vedere evaluările anterioare parțiale, la lipsa calității evaluatorului de a întocmi evaluarea, se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, astfel cum este definită de legiuitor în disp. art. 14 din legea nr. 554/2004 .

Sub aspectul ,, pagubei iminente ,, Curtea reține că pierderea locului de muncă in contextul sus descris, lipsa oricărui venit de natură salarială, venitul redus obținut de soțul reclamantei sunt împrejurări reale de natură a afecta terțe persoane, membrii familiei reclamantei .

Criticile recurentei privind nelegalitate sentinței pentru faptul că Tribunalul antamează fondul nu sunt fondate, în sensul că nu conduc la nulitatea sentinței, considerentele soluției de admitere a cererii de suspendare putând fi completate ori substituite cu motivarea instanței de control judiciar .

A doua critică de nelegalitate, prezentată de recurentă, constă în nemotivarea sentinței si omisiunea de a se face referire la toate apărările pârâtului .Cum s-a precizat mai sus, instanța de control poate complini motivarea sentinței recurate .

Astfel, recurenta susține că instanța de fond a omis a analiza apărările conform cărora nu se impune suspendarea efectelor Dispoziției de încetare raport de muncă, dat fiind faptul că în situația anulării pe fond a Dispoziției, funcționarul public ar fi repus în situația anterioară cu recalcularea retroactiv a drepturilor bănești . Împrejurarea sus expusă de recurentă ,este reală, însă nu conduce la inadmisibilitatea unei cereri de suspendare provizorii a efectelor Dispoziției . Instituția repunerii în situația anterioară operează în cazul în care nu s-a dispus suspendarea în temeiul art.14 din legea nr. 554/2004 si Dispoziția s-ar anula irevocabil . Cele doua instituții sunt distincte si nu se exclud reciproc.

Recurenta expune pe larg considerații privind atribuțiile legale ale Primarului si privind caracterul executoriu al actului administrativ . Considerațiile teoretice sunt reale si necontestate în cauză si nu fac obiectul analizei instanței, întrucât nu prezintă relevanță juridica față de aspectele de drept asupra cărora Curtea trebuie să delibereze, și anume, îndeplinirea condițiilor legale privind suspendarea provizorie a unui act administrativ .

Pentru aceste considerente, nefiind identificate cauze de recurs de ordine publică, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția de inadmisibilitate a recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. C., împotriva sentinței nr. 5481 din data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta M. I..

Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2013.

Președinte,

L. C. M. Z.

Judecător,

L. B.

Judecător,

A. C.

Grefier,

M. I.

Red . 2ex jud. L.B

Jud .fond .AG V.

← Pretentii. Decizia nr. 6786/2013. Curtea de Apel CRAIOVA		Obligaţia de a face. Sentința nr. 6305/2013. Curtea de Apel... →

Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 548/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 548/2013. Curtea de Apel CRAIOVA