Obligaţia de a face. Sentința nr. 1581/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Sentința nr. 1581/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 4787/95/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 3046/2013

Ședința publică de la 21 Martie 2013

PREȘEDINTE: - T. B.

Judecător: - L. C.

Judecător: - M. F.

Grefier: - R. Ștomlega

x.x.x

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. S. împotriva sentinței nr.1581 din 8 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul D. C. - executor JUDECĂTORESC, având ca obiect „obligația de a face”.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se:

- prin încheierea de ședință de 26 ianuarie 2012, prezentul recurs a fost suspendat, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civilă, pentru lipsa părților;

- potrivit referatului întocmit la 04.03.2013, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă operează perimarea.

Curtea, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și reține cauza pentru soluționarea excepției.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin sentința nr. 1581 din 8 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul P. S. împotriva pârâtului D. C. - Executor judecătoresc.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.

Art.2 alin. 1 lit. a arată care este semnificația termenului de act administrativ în sensul că este un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Art. 2 alin. 1 lit. h arată semnificația termenului de nesoluționare în temei legal a unei cereri, adică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, lit. i se referă la refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constând în exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea, iar lit. j precizează în ce constă plângerea prealabilă adică cererea persoanei în sensul revocării sau modificării actului administrativ.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în sensul obligării pârâtei să restituie dosarele de executare împreună cu onorariile depuse nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 referitor la subiectele de sesizare a instanței de contencios administrativ.

Chiar dacă pârâta activează în prestarea serviciului public în regim de putere publică locală nu a emis un document care să îndeplinească condițiile unui act administrativ pe care reclamantul ca persoană vătămată să îl conteste în instanță după ce în prealabil a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, cererea reclamantului adresată pârâtei pentru restituirea dosarelor de executare nu poate fi încadrată ca un refuz nejustificat de a soluționa respectiva cerere deoarece justificarea refuzului constă în faptul că dosarele de executare sunt întocmite de Biroul executorului judecătoresc ce rămân la acest birou, sunt arhivate și nu pot fi restituite nici după executarea hotărârilor judecătorești.

Reclamantul avea posibilitatea să se adreseze cu o sesizare la Camera executorilor judecătorești în situația în care considera că expertul judecătoresc nu își îndeplinește atribuțiile menționate de lege, putând solicita de asemenea să i se restituie titlul executoriu dacă acesta se afla la biroul de executare, dar nu poate cere restituirea dosarelor de executare, acestea aparțin Biroului executorului judecătoresc.

Față de cele arătate, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă deoarece nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de Legea nr. 5544/2004.

Împotriva sentinței nr. sentința nr. 1581 din 8 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a declarat recurs reclamantul P. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea de ședință de la 26 ianuarie 2012, Curtea a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit referatului întocmit de grefa secției la 04.03.2013, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru a se verifica dacă operează perimarea.

În ședința publică de azi, instanța a invocat excepția perimării recursului, care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 26.01.1012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ..

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, culpa părților se apreciază prin prisma faptului că în tot acest timp nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, lăsând în nelucrare cererea de recurs.

Întrucât potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 C.proc.civ., perimarea se poate constata și din oficiu, cauza a fost repusă pe rol în vederea verificării perimării.

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării recursului, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 C.proc.civ., coroborate cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează a constata perimat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimat recursul declarat de reclamantul P. S. împotriva sentinței nr.1581 din 8 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul D. C. - EXECUTOR JUDECĂTORESC.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013.

Președinte,

T. B.

Judecător,

L. C.

Judecător,

M. F.

Grefier,

R. Ștomlega

Red.jud.M.F.

Jud.fond I.S.

Tehn.R.Ș./2 ex.

04 Aprilie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 1581/2013. Curtea de Apel CRAIOVA