Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 114/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 8781/101/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 114/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător Ș. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta E. E., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. E. V. și intimații pârâți Primăria M.. Drobeta Turnu Severin și P. J.. M., împotriva sentinței nr. 1 de la 21 noiembrie 2012 și sentinței nr. 4204 de la 24 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal, făcut în ședință publică de grefierul de ședință, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul a fost declarat peste termenul procedural, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., intimații nu au depus la dosar întâmpinare, după care:
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată, invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului și reține cauza spre soluționare, cu luarea în considerare a excepției tardivității declarării recursului invocată de instanță.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12, s-a respins cererea formulată de pârâta E. E., în contradictoriu cu reclamantul S. E. V. și pârâții Primăria M.. Drobeta Turnu Severin și P. jud. M., ca tardivă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 4204/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12 a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă cererea formulată de reclamantul S. E. V. în contradictoriu cu pârâții E. E., Primăria M.. Drobeta Turnu Severin și P. jud. M..
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de avocatul pârâtei Ercenu E., prin avocat.
Pârâta E. E. a solicitat completarea dispozitivului acestei sentințe prin cererea adresată instanței la data de 06.11.2012, în afara termenului de recurs.
Potrivit art. 2812(1) C.proc.civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Conform art. 582 C.pr.civ., ordonanța președințială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
În cauză, se constată că, potrivit dispozițiilor legale menționate, împotriva hotărârii se putea formula recurs și deci și cerere de completare a hotărârii în termen de 5 zile de la pronunțare.
Ori, pârâta a formulat cererea de completare a hotărârii la data de 06.11.2012, după împlinirea termenului prevăzut de lege, termen ce curge în cauză de la data pronunțării hotărârii, respectiv 24.10.2012.
Instanța nu a reținut susținerea pârâtei în sensul că în minuta înscrisă în condica de ședință nu s-a precizat dacă s-a respins sau admis cererea de cheltuieli de judecată astfel încât termenul curge de la data comunicării hotărârii motivat de faptul că, în cauză, este vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, cum instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind astfel incidente prevederile art. 281 ind. 2 C.pr.civ., iar cererea de completare a hotărârii a fost formulată peste termenul de 5 zile de la pronunțare, s-a respins cererea ca tardivă.
Împotriva sentinței nr. 1 de la 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12, a declarat recurs pârâta E. E..
Recurenta a solicitat în temeiul art. 3041 și art. 312 C.proc.civ. admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 4204 din 24 octombrie 2012, cu obligarea intimatului petent S. E. V. la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, recurenta a solicitat să se constate că atât sentința nr. 4204 din 24 octombrie 2012 cât și sentința recurată nr. 1 din 21 noiembrie 2012 sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost pronunțate în ședință publică.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă E. E., a susținut că sentința recurată este nelegală, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C.proc.civ., în sensul că cererea de completare a fost soluționată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea formelor de procedură.
Recurenta a învederat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii pentru plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, în temeiul art. 2812 C.proc.civ. a solicitat completarea sentinței nr. 4204 din 24 octombrie 2012 cu obligarea intimatului reclamant S. E. V. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât căzând în pretenții, potrivit art. 274 C.proc.civ. trebuia obligat la plată.
Deși potrivit art. 582 C.proc.civ. raportat la art. 2812 C.proc.civ. cererea de completare se poate face în termen de 5 zile de la pronunțare, în speță, până la comunicarea hotărârii s-a aflat în imposibilitatea de a afla dacă i s-a admis sau nu cererea pentru plata cheltuielilor de judecata.
Recurenta a menționat că motivele pentru care a fost nevoită să formuleze cererea de completare în 5 zile de la comunicarea sentinței și nu de la pronunțare, sunt următoarele: sentința nr. 4204 din 24 octombrie 2012 nu a fost pronunțată în ședință publică, iar din minuta prescurtată afișată a doua zi pe portal, nu s-a înțeles dacă i-a fost admisă sau respinsă cererea pentru plata cheltuielilor de judecată.
În această situație, a formulat și depus cererea de completare în 5 zile de la comunicare, respectiv în ziua de 5 noiembrie 2012, aceasta fiind prima zi lucrătoare după ce termenul s-a împlinit în ziua de sâmbăta 3 noiembrie 2012, zi nelucrătoare.
Prin urmare, recurenta a considerat că s-a dispus în mod greșit respingerea cererii ca tardivă, întrucât numai de la comunicare a luat cunoștință că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată, mai ales că în situația în care reclamantul a căzut în pretenții, nici instanța nu are nicio scuză pentru omisiunea de a nu se fi pronunțat asupra cererii privind plata cheltuielilor.
Recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că până la comunicare nu s-a putut afla soluția privind cheltuielile de judecată și că în această situație depunerea cererii în 5 zile de la comunicare poate fi considerată depusă în termenul legal.
Referitor la nulitatea celor două sentințe, a solicitat să se constate că au fost încălcate formele de procedură în sensul că nu au fost pronunțate în ședință publică, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art. 258 (2) C.proc.civ. Chiar dacă în dispozitivul celor două sentințe s-a făcut mențiunea pronunțării în ședință publică, aceste mențiuni au un caracter pur formal din moment ce în realitate pronunțarea nu s-a făcut în ședință..
Recurenta a considerat că neîndeplinirea acestei proceduri, atrage potrivit art. 304 pct. 5 C.proc.civ. casarea sentinței recurate, mai ales că prin aceasta a fost vătămată în dreptul său de a-și recupera cheltuielile de judecată.
Dacă se va pune în discuție termenul în care a fost depus acest recurs, recurenta a solicitat să se aibă în vedere extrasul de pe portal anexat, în care s-a menționat că termenul de recurs este de 15 zile, față de care recursul este declarat în termen.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2812, art. 258 (2), art. 304 pct. 5 și art. 582 C.proc.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.proc.civ.
Recurenta a depus la dosar adeverință medicală, extras de pe portalul instanței.
La data de 04.01.2013 recurenta E. E. a depus la dosar note scrise.
La data de 08.01.2013 intimatul S. E. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În ședința publică de la acest termen, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316 raportat la art. 298 C.proc.civ., Curtea va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării recursului invocată de instanță din oficiu.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S. E. V., în contradictoriu cu pârâții E. E., Primăria M.. Drobeta Turnu Severin și P. jud. M., a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să constate urgența executării lucrărilor de închidere a acoperișului și izolație termică exterioară la imobilul proprietatea acestuia situat în Drobeta Turnu Severin, .. 205, județul M., pe motiv că există pericolul degradării grave a parterului și etajului acestuia, până la finalizarea litigiului care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului M..
Prin sentința nr. 4204 de la 24 octombrie 2012 s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins cererea formulată de reclamantul S. E. V..
În dispozitivul sentinței s-a menționat calea de atac ca fiind recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pârata E. E. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței menționate, iar prin sentința nr. 1 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12, s-a respins cererea formulată de pârâta E. E., ca tardivă.
Împotriva sentinței nr. 1 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12, pârâta a declarat recurs la data de 28.11.2012, așa cum rezultă din rezoluția menționată pe cererea de recurs, aflată la fila 2 din dosarul de recurs.
Curtea reține că, ori de câte ori suntem într-o materie în care există o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește termenul de recurs, dispozițiile acestea au prioritate în aplicare.
Prin legea de procedură civilă ori prin legi speciale sunt stabilite termene de recurs și numai în situația în care normele speciale nu conțin dispoziții exprese referitoare la termenul de recurs, acesta este cel de drept comun.
Potrivit art. 2813 alin. 1 C.proc.civ. „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 2811, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 2812,sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea”.
Potrivit art. 582 alin. 1 C.proc.civ. ordonanța președințială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
În cauză, se aplică aceste dispoziții legale și întrucât ordonanța președințială s-a dat cu citarea părților, așa cum rezultă din actele dosarului de fond, potrivit dispozițiilor legale menționate, împotriva sentinței nr. 1 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, se putea formula recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C.proc.civ., care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini vreun act de procedură va trebui să solicite instanței repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, în condițiile prevăzute de art. 103 alin. 2 C.proc.civ..
Ori, chiar dacă termenul de decădere poate suporta o repunere în termen, în condițiile art. 103 C.proc.civ., aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora. În cauză, recurenta reclamantă nu a pretins că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Recurenta a solicitat însă ca, în situația în care se va pune în discuție termenul în care a fost depus acest recurs, să se aibă în vedere extrasul de pe portalul instanței în care s-a menționat că termenul de recurs este de 15 zile, față de care recurenta a apreciat că recursul este declarat în termen. Această solicitarea nu poate fi reținută, întrucât termenul de recurs este prevăzut de lege și o eroare de tehnoredactare nu justifică modificarea termenului de declarare a căii de atac.
Curtea observă că în sentința recurată s-a menționat expres că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțare. Chiar și în situația în care există o altă mențiune privind termenul de declarare a recursului, termenul de recurs este dat de lege, și nu de către judecător. Judecătorul nu poate limita, extinde sau înlătura termenul de exercitare a căii de atac.
Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.
În cauză, sentința recurată a fost pronunțată la data de 21.11.2012, iar recursul a fost declarat la data de 28.11.2012, fiind înregistrat la această dată, potrivit rezoluției de pe cererea de declarare a recursului înregistrată la tribunal, aflată la fila 2 din dosarul de recurs, ultima zi de declarare a recursului fiind 27.11.2012.
Cu atât mai mult este tardiv și recursul declarat, în cererea subsidiară, împotriva sentinței nr. 4204 de la 24.10.2012, termenul de declarare a recursului fiind de 5 zile de la pronunțare.
Curtea reține că, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, termenul de recurs împotriva sentinței este cel prevăzut de art. 582 alin. 1 și art. 2813 alin. 1 C.proc.civ., respectiv de 5 zile de la pronunțare, întrucât ordonanța președințială a fost dată cu citarea părților. Textele de lege menționate conțin norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. 2 din Constituție, sunt stabilite de legiuitor în considerarea unor situații speciale.
Cum termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurenta a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Curtea constată că este întemeiată excepția tardivității declarării recursului și va admite excepția invocată.
Pentru aceste motive, având în vedere obiectul litigiului și faptul că cererea de recurs a fost depusă peste termenul special de 5 zile de la pronunțare, în aplicarea dispozițiilor legale menționate și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat de recurenta pârâtă fi respins ca tardiv declarat.
Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea acestei excepții exclude analizarea aspectelor invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta pârâtă E. E., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. E. V. și intimații pârâți Primăria M.. Drobeta Turnu Severin și P. J.. M., împotriva sentinței nr. 1 de la 21 noiembrie 2012 și sentinței nr. 4204 de la 24 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013.
Președinte, L. M. D. | Judecător, Ș. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud:L.M.D.
2 ex./I.C./17.01.2013
J..fond:M.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 783/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 1483/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
