Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 8394/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător T. D.
Judecător M. M.
Grefier A. C. F.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GERERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA împotriva sentinței nr.856/2013 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. M. și cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU ,având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, cu mențiunea aplicării prevederilor OUG 74/2013 și HG 520/2013 în sensul că se va concepta în cauză DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. în locul D.G.F.P. D. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.856/2013 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. M. și au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Slatina și Administrația F. Pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 1866 lei.
A fost respins capătul de cerere privind plata dobânzii ca neîntemeiat.
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP O. în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA.
În opinia recurentei pârâte, sentința este neîntemeiată, întrucât instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății și schimbând natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia, a aplicat greșit legea.
Recurenta a susținut că hotărârea este total nelegală, fiind dată cu depășirea puterii judecătorești.
Astfel, instanța de fond nu are competența de a se pronunța cu privire la legalitatea sau ilegalitatea unui text de lege, aceasta competență revenind exclusiv Curții Constituționale, conform art. 146 din Constituție, care hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor de judecată.
În mod eronat s-a considerat că taxa de poluare contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CEE.
Recurenta a arătat că, potrivit art.1-33 din Legea 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, regatul Suediei, Regatul Unit al marii Britanii și Irlandei de Nord și Republica Bulgaria și România privind aderarea ultimelor două la Uniunea Europeană, legea cadru europeană este un act care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând, în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale UE, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Așadar, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Recurenta a mai arătat că nu sunt incidente prevederile art.90 (1) din Tratatul de funcționare al UE, taxa de poluare aplicându-se tuturor proprietarilor de autoturisme sau autovehicule la momentul primei înmatriculări, indiferent de proveniența acestora, iar încălcarea acestui articol presupune calcularea pe baza unor criterii diferite a taxelor aplicate produselor importate față de produsele naționale.
A precizat, de asemenea, că principiul „poluatorul plătește” este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene în 16 state membre, percepându-se cu ocazia înmatriculării taxă (Ungaria, Danemarca, G., Spania, Belgia, Olanda Cipru).
A mai susținut recurenta că taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Totodată, recurenta a arătat că, pentru punerea de acord a dispozițiilor OUG 50/2008 cu prevederile art.110 din TFUE (Tratatul de la Lisabona), a fost adoptată OUG 117/2009.
În ceea ce privește dobânzile acordate, a arătat că în mod eronat a fost admis acest capăt de cerere, dispunându-se obligarea la dobânda legală, în condițiile în care încasarea taxei speciale de către organele fiscale s-a făcut în baza unei dispoziții legale, în vigoare și la acea dată, respectiv OUG 50/2008, neputându-se reține culpa sa în generarea conflictului judiciar.
Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având in vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin.8 și 9 și art.3041 Cod procedură civilă..
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin.ultim Cod procedură civilă.
Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat o taxă de poluare la Trezoreria Slatina, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Cererea reclamantului vizează incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei pe poluare.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei încasată cu titlu de taxă de polua
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 9201/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
