Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 1452/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S. actual DGRFP C. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AJFP M. împotriva sentinței nr. 2302 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă L. T. M. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, după care,
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă potrivit disp. art. 242 alin. 2 Codul de procedură civilă, și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2302 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul L. T. M. M. în contradictoriu cu pârâta AFP Drobeta Turnu Severin.
A fost obligată pârâta AFP Drobeta Turnu Severin să restituie reclamantului suma de 3344 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule, achitată de reclamant cu chitanța . nr._/12.10.2007.
A fost obligată pârâții AFP Drobeta Turnu Severin și Administrația Fondului pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S. actual DGRFP C. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AJFP M..
În motivarea recursului, recurenta a susținut că, în mod eronat, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, pe motivul întreruperii prescripției, ca urmare a restituirii sumei de 2348 la data de 08.07. 2008. Prescripția dreptului la acțiune nu a fost întreruptă, nici prin plata unei părți a datoriei, nici prin recunoașterea datoriei, cauza de întrerupere reglementată de art.133 Cod procedură fiscală, ci, în speță s-a făcut aplicabilitatea disp. art. 11 din OUG nr. 50/2008, potrivit cărora, organele fiscale teritoriale au fost obligate să restituie plătitorilor vechii taxe de primă înmatriculare, diferența dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01._08, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și suma recalculată, privind taxa pe poluare.
A mai arătat că prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2013, dată la care s-a împlinit și termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art. 135 Cod procedură fiscală.
Recurenta a precizat că, cheltuielile de judecată trebuie reduse, potrivit art.274 alin. 3 Cod procedură civilă, în raport de simplitatea și durata cauzei.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, iar în vederea înmatriculării a achitat suma de 5728 lei taxa de primă înmatriculare la data de 12.10.2007 (fila 5 dosar fond). Prin nota de restituire din 08.07.2008 reclamantului i s-a restituit suma de 2384.. Reclamantul s-a adresat pârâtei, solicitând restituirea diferenței taxei de primă înmatriculare, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 9 din dosarul de fond.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat este reglementată de dispozițiile art. 117 Cod proc.fiscală, conform cărora sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere. Demersul administrativ la care intimatul reclamant era obligat prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la recurenta pârâtă.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimatul reclamant în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143 Codul fiscal și punctul 311- 312 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratatul Constitutiv al U.E., care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale U.E. și în acest context dispozițiile art. 2141- 2143 din Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect autovehiculele și autoturismele din celelalte țări membre U.E. în competiție cu produsele similare autohtone.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, corect și legal prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către intimatul reclamant a taxei speciale de primă înmatriculare.
Curtea reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141 Cod fiscal care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Nu este întemeiată critica referitoare la nelegalitatea modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată, recurenta solicitând diminuarea onorariului de avocat invocând în drept dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., întrucât prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamantul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către pârâtă, Curtea constatând că tribunalul a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 274 C.proc.civ. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul.
În ceea ce privește critica privind greșita soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat întreruperea cursului prescripției prin plata parțială efectuată la data de 08.07.2008, avînd în vedere că restituirea s-a dispus ca urmare a constatării încălcării legislației comunitare prioritare de către legislația națională, recurenta pârâtă fiind în culpă în raport cu refuzul de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Avînd în vedere că motivele invocate de către recurentă reiau practic aspectele privind incompatibilitatea între legislația națională și cea comunitară prin contestarea caracterului plății efectuate la data de 08.07.2013, iar aceste motive au fost anterior analizate de către Curte, va fi respins ca nefundat și acest motiv de recurs.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurenta pârâtă sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S. actual DGRFP C. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AJFP M. împotriva sentinței nr. 2302 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă L. T. M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. Jud. A.R.
2ex./A.C. 18 Octombrie 2013
j. fond Z.D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
