Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 25226/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
Judecător: L.-M. D.
Judecător: Ș. B.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta N. M. în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. - Județul D., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței nr. 1957 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, recurenta nu a depus înscrisurile solicitate de instanță la termenul de judecată anterior, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta reclamantă, apreciază că înscrisurile solicitate nu sunt necesare și constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1957 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
Împotriva sentinței nr. 1957 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta N. M..
În motivarea recursului, recurenta reclamantă N. M. a susținut că a cumpărat un autoturism second-hand din Franța, marca Opel, Model Astra, Categorie auto Ml, . W0L0TFG07YB008553, nr. identificare W0L0TFG07YB008553, an fabricație 2000, data primei înmatriculări 25.08.2000.
După achiziționarea autoturismului, pentru înmatricularea acestuia în România a fost la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., din cadrul Serviciului Public Comunitar, unde i s-a solicitat să meargă la A.F.P. a mun. C., pentru calculul și achitarea taxei de poluare, conform Legii 9/2012 (fostă O.U.G. nr. 50/2008).
Recurenta a menționat că instanța de fond a respins solicitarea sa, deși a susținut faptul că taxa de poluare percepută este în neconcordanță cu normele dreptului european în materia impozitării unui produs național și, totodată, contravine jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia „regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale care trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității”.
De la data de 01 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din acestea.
Recurenta a învederat că prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității, dinainte de aderare.
De asemenea, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește că acțiunea având ca obiect obligarea Instituției P. prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 (actuala Legea 9/2012) și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 este admisibilă.
Cu toate acestea, deși nu era obligată la această formalitate, nefiind considerată procedură prealabilă obligatorie, înainte de primul termen de înfățișare recurenta reclamantă a formulat cerere către pârâtă, iar aceasta i-a răspuns negativ la solicitarea sa.
Astfel, cu toate că a formulat cererea în instanță la data de 19.12.2012, instanța de fond a respins cererea pe motivul că nu a formulat la instituția pârâtă cererea de înmatriculare a autoturismului înainte de data de 01.01.2013.
Recurenta a susținut că Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin HG nr. 88/2013, au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 137 din 14 martie 2013 și au intrat în vigoare în 3 zile de publicare, adică în 17 martie, în timp ce a parcurs toate etapele legale anterior acestei date.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței instanței de fond și schimbarea în tot a acesteia, admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată, iar pe fond a solicitat obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără solicitarea taxei de poluare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și următoarele C.proc. civ, art. 110 al TFUE, precum și prevederile Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2011 a Î.C.C.J..
Recurenta a solicitat judecarea în lipsă, în baza art. 242 C.p.civ.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Pentru a se putea vorbi despre refuzul nejustificat de soluționarea a cererii de înmatriculare a unui autovehicul fără plata taxei pentru emisii poluante, având în vedere caracterul special al procedurii contenciosului administrativ și sfera limitativă a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, era obligatoriu ca acest refuz să rezulte din răspunsul la cererea adresată în prealabil de către reclamantă organului competent.
Curtea constată astfel că în mod corect prima instanță, analizând înscrisurile probatorii depuse la dosar de către recurenta reclamantă, a concluzionat în sensul că această procedură prealabilă, procedură având un caracter obligatoriu, a fost urmată ulterior sesizării instanței.
Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei privitoare la greșita apreciere a primei instanțe cu privire la momentul îndeplinirii procedurii prealabile, aceasta cu atât mai mult cu cât, deși consideră că vătămarea suferită de către recurentă ce ar fi dat naștere demersului său judiciar a avut loc la o dată ulterioară, prima instanță procedează și la o analiză a fondului raporturilor juridice deduse judecății.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pentru anumite categorii de autovehicule, a subzistat caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second-hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
În ceea ce privește criticile privind aplicarea Legii nr. 9/2012, Curtea consideră că, într-adevăr, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013, taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român.
Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Cum demersul administrativ de formulare a unei cereri de înmatriculare a autovehiculului second-hand achiziționat de către recurentă fără plata taxei pentru emisii poluante, demers ce trebuia să constea într-o cerere adresată organului competent în a dispune înmatricularea, a fost realizat ulterior datei de 01.01.2013, respectiv la data de 30.01.2013 (fila 17 dosar fond), recurenta nu mai poate susține, în justificarea temeiniciei unei asemenea cereri, producerea unei discriminări între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat.
Curtea constată că sunt nefondate criticile privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 de către prima instanță, acțiunile având ca obiect înmatricularea unui autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante fiind admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv, moment până la care, în raport de forma pe care o avea Legea nr. 9/2012, aceasta păstra incompatibilitățile cu legislația europeană menționată, aceste incompatibilități fiind însă înlăturate începând cu 01.01.2013, dată de la care dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 au început să producă efecte.
Pentru aceste motive, constatând că prin sentința recurată prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 3041 și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă N. M., în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. - Județul D., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței nr. 1957 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red. /Tehnored. jud. L.M. D.
Tehnored. M.O./2 ex./29.10.2013
Jud.fond: L. U.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8421/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 9648/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
