Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 18937/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C. actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. împotriva sentinței nr. 1525 din data de 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. L. și intimatele pârâte Administrația Finanțelor Publice Calafat actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. Pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimatul reclamant a depus concluzii scrise, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurentă potrivit disp. art. 242 alin. 2 codul de procedură civilă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, invocă inadmisibilitatea recursului prin raportare la faptul că acțiunea introductivă a fost formulată în contradictoriu cu A.F.P. Calafat si reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1525 din data de 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T. C. L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Calafat și Administrația F. Pentru Mediu.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 1601 lei reprezentând taxă de poluare la care se aplică dobânda fiscală calculată potrivit art. 124 C. P. Fiscală, de la expirarea termenului de 45 zile de la data de 5.09.2012 până la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 42 cheltuieli de judecată
Împotriva sentinței nr. 1525 din data de 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C..
În motivarea recursului, recurenta Administrația Finanțelor Publice C. a susținut că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
I. Instanța nu a indicat numărul cererii de restituire către AFP.
Cererea reclamantului depusă la organul fiscal era necesară pentru a putea calcula termenul de la care începe să fie calculată dobânda, respectiv 45 de zile de la data depunerii și înregistrării cererii la organul fiscal. De asemenea, nemenționându-se data la care a fost depusă cererea la organul fiscal, precum și data la care a fost achitată taxa, se poate concluziona că ceea ce solicită reclamantul nu este taxă de poluare reglementată de O.U.G. 50/2008, ci taxă pentru emisiile poluante calculată conform Legii nr. 2012.
A menționat că este necesar a se indica toate aceste informații de către reclamant și, implicit, de către instanța de fond pentru a putea observa dacă hotărârea este corect motivată pe O.U.G. 50/2008, sau cazul în care reclamantul ar fi achitat taxa pentru emisiile poluante, atunci hotărârea ar fi trebuit motivată pe Legea nr. 9/2012, ceea ce ar fi fost o motivare cu totul diferită de cea din prezenta hotărâre.
Prin O.U.G. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare si au fost abrogate dispozițiile art. 2141 - 2146 C.f. reglementau taxa specială pentru autoturisme si autovehicule. A menționat că, la art. 11 din O.U.G. 50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule. În baza acestei ordonanțe a fost emisă H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 care reglementează la Cap. VI, Secțiunea 1, art. 6 din Anexă procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule. Prin abrogarea art. 2141 din Codul de procedură fiscală de către ordonanță s-a armonizat legislația în materie cu principiile europene referitoare la poluare.
II. Acțiunea este inadmisibilă cu privire la restituirea sumei actualizată, deoarece nu a fost urmată procedura prealabilă cu privire la actualizarea sumei. Reclamantul a solicitat restituirea taxei, fără actualizarea ei cu dobânda legală. Pentru că reclamantul s-a adresat direct instanței judecătorești, solicitând actualizarea sumei, dar fără a urma procedura specială de restituire reglementată de art. 117 Cod pr.f. și O.M.F.P. nr. 1899/2004, a solicitat admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă în ceea ce privește actualizarea sumei. De asemenea, era important a se indica data de la care începe să curgă termenul de calcul al dobânzii solicitate și acordate de instanță. Instanța de fond indică un termen, în dispozitiv, fără a preciza în considerente, pentru a putea verifica dacă această dată este corectă, data la care reclamantul a formulat cererea către organul fiscal.
III. Hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată, dar instanța consideră oportună acordarea acestora în temeiul art. 274 C.pr.civilă, deși nu este respectată condiția imperativă a textului de lege și anume aceea ca „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată”. Prin urmare, instanța putea obliga organul fiscal la plata cheltuielilor numai dacă erau solicitate.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1, 5 și 6 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa doar se încasează de organul fiscal, prin unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori sau își au domiciliul fiscal, urmând ca în ultima zi lucrătoare a lunii, să fie virați în contul nr. 50.17- „Disponibil al fondului pentru mediu”, deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6.
Pe cale de consecință, organul fiscal nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată cu prezenta cauză, motivat de faptul că partea ce cade în pretenții potrivit art. 274 poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. A considerat că numai Administrația F. de Mediu poate fi obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
Recurenta a apreciat exagerat cuantumul cheltuielilor de judecată în raport cu probele administrate, în cauză singura probă administrată fiind proba cu înscrisuri.
IV. Pe fond, recurenta a considerat că acțiunea reclamantului este nefondată.
Taxa de poluare a fost achitată pentru înmatricularea unui autovehicul. Reclamantul a contestat legalitatea aplicării acestei taxe și nu cuantumul taxei stabilit prin Decizia de calcul.
Taxa a fost stabilită respectându-se întocmai dispozițiile legale referitoare la modul de calcul al acesteia, reglementat prin art. 3 alin. 1, art. 5 alin. 1, 2 și 3, precum și art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008.Prin abrogarea art. 2141 din Codul de procedură fiscală de către O.U.G. nr. 50/2008 s-a armonizat legislația în materie cu principiile europene referitoare la poluare.
Recurenta a menționat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca scop principal protecția mediului. Cuantumul taxei de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația fondului pentru mediu, sumele încasate fiind utilizate pentru finanțarea unor proiecte și programe pentru protecția mediului. Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 50/2008 sunt compatibile cu prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a comunității europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
A menționat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate deoarece prin dispozițiile art. 90 ale Tratatului rezultă în mod clar că nu se interzice instituirea unei taxe, ci doar se stipulează că nivelul acesteia nu trebuie să fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Ori, prin O.U.G. nr. 50/2008 nu sunt încălcate aceste prevederi întrucât taxa pentru autovehiculele second-hand provenite din achiziții din alte state membre s-a redus, fiind mai mică decât cea în cazul autoturismelor noi, care este aceeași indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții extracomunitare.
Scopul și sfera de aplicare ale taxei nu sunt date numai de denumire. În cazul acestei taxe este evident scopul ecologic, ce se încearcă a fi atins prin adoptarea ei, atâta timp cât sfera de aplicare a ei cuprinde atât produsele interne cât și cele importate, tocmai pentru a se limita înmatricularea autoturismelor poluante.
Referitor la Hotărârea C.J.U.E. din 07.04.2011 în cauza T., recurenta a menționat că are ca obiect prevederile O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 01.07._08, iar Curtea nu se pronunță asupra legalității actului normativ, ci dă o interpretare prevederilor referitoare la art. 110 din Tratat, în sensul că un stat membru nu trebuie să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări dacă acea taxă descurajează punere în circulație în statul membru respectiv a unor autovehicule de ocazie cumpărate de aceste state. Conform art. 51 al Hotărârii CJUE, după . modificărilor O.U.G. nr. 50/2008, acestea nu pot fi aplicate retroactiv și nu pot avea efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și care nu sunt posterioare intrării în vigoare a acestui act normativ.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală și admiterii cererii de chemare în garanție.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În ședința publică de azi, Curtea a invocat excepția inadmisibilității declarării recursului de către Administrația Finanțelor Publice C..
Analizând actele si lucrările cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea taxei pentru emisii poluante, apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, de la pârâtele Administrația Finanțelor Publice Calafat și Administrația F. pentru Mediu București.
Autoritatea fiscală competentă este pârâta A.F.P. Calafat care are calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei, fiind cea care a calculat cuantumul taxei potrivit deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, a încasat suma cu acest titlu, căreia i-a fost adresată cererea de restituire a taxei și care a refuzat restituirea sumei prin adresa nr._/13.09.2012 aflată la fila 6 din dosarul de fond.
Pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond nu s-a modificat cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată.
Prin sentința recurată au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Calafat și Administrația F. pentru Mediu București la restituirea taxei către reclamant.
Potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.proc.civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
D. părțile care au participat la judecată la instanța de fond au vocația de a apela la calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond și cum Administrația Finanțelor Publice C. nu este parte în sentința recurată, recursul formulat este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C. va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca inadmisibil recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C. actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., împotriva sentinței nr. 1525 din data de 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. L. și intimatele pârâte Administrația Finanțelor Publice Calafat actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. Pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
Tehnored.M.P,/2 ex/02.10.2013
Jud.fond: M.D.I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
