Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 4901/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. Ț.
Judecător D. L.
Judecător A. C.
Grefier L. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORȘOVA ( în prezent DGRFP C.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC ORȘOVA) împotriva sentinței nr.4196 din 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant K. I. R. și cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect restituire taxă de poluare .
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, si că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, potrivit art. 242 C.p.c. S-a mai învederat că prin serviciul arhivă al instanței, intimatul reclamant a depus concluzii scrise la care se află atașate împuternicirea avocațială și chitanța de achitare a onorariului de avocat, după care;
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea retine cauza in vederea soluționării:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4196 din 13 iunie 213, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul K. I. R. împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Orșova și Administrația F. pentru Mediu București. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 4524 lei reprezentând taxă poluare achitată conform chitanței nr._/27.02.2009 și la 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORȘOVA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
Taxa a fost legal stabilită și calculată, în conformitate cu prevederile OUG nr.50/2008. Decizia emisă constituie titlu de creanță, astfel încât nu putea fi atacată decât în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin.1 din OG NR.92/2003, privind Codul de procedură fiscală. Nu s-a îndeplinit procedura prealabilă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat si se va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat o taxă de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei, pârâta comunicându-i refuzul cu motivarea că taxa este prevăzută de legea internă.
Ca urmare, acțiunea este corect soluționată în raport de prevederile art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Cererea reclamantului vizează incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului privind Funcționarea CE, cu consecința nelegalității taxei pe poluare.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004. Conform textului enunțat, se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Demersul administrativ la care persoana vătămată, în speță intimatul reclamant, era obligat prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul direct la instanța de judecată.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 10 raportat la art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, de Cap. VI - „Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite” - din H.G. nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu este incidentă în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalității de stabilire a cuantumului taxei pe poluare și restituirea diferenței de taxă plătită.
Reclamantul nu a atacat decizia de calcul, dar aceasta nu poate conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului, cu privire la plata taxei de poluare, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 6 și următoarele din O.U.G. nr. 50/2008. Decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, este îndreptățit la contestație atât cel care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare, art. 110 Tratat CE, și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilat lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 Cod procedură fiscală ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată la instanță după refuzul restituirii taxei.
Nu poate fi reținută inadmisibilitatea cererii privind restituirea taxei pe poluare achitată ca urmare a necontestării deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice, având în vedere că cererilor de restituire integrală a taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 considerată ca fiind contrară normelor comunitare li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prevăzute de art. 117 Cod procedură fiscală și Ordinul 1899/2004.
Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost corect stabilită de instanța de fond.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 496 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta, partea în culpă procesuală, la plata sumei de 600 lei către intimatul reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORȘOVA ( în prezent DGRFP C.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC ORȘOVA) împotriva sentinței nr.4196 din 13 iunie 213, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant K. I. R. și cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant K. I. R..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2013.
Președinte, N. Ț. | Judecător, D. L. | Judecător, A. C. |
Grefier, L. P. |
Red.jud. N.Ț. 5 ex./12,12,2013
Jud.fond.A.C.B.
L.P. 10 Decembrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 9659/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
