Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 9509/101/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr._/2013

Ședința publică de la 29 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. M. D.

Judecător Ș. B.

Judecător C. I.

Grefier I. C.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în contradictoriu cu intimata reclamantă M. B. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, împotriva sentinței nr. 2225/2013 din data de la 01 Martie 2013, pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:

Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 2225/2013 din data de la 01 Martie 2013, pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. B. cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ..10, .,. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat P. V., ..225, . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, Piața R. N. nr.1, județul M., Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independentei nr.294 Corp A, sector 6.

Au fost obligate pârâtele să restituie suma de_ lei reprezentând taxă pe emisii poluante pentru autovehicule achitată prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/10.01.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S..

Au fost obligate pârâtele să plătească suma de 559,45 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței nr. 2225/2013 din data de la 01 Martie 2013, pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C..

În motivarea recursului, se arată următoarele:

Instanța de fond în mod greșit a reținut că norma de reglementare, OUG 50/2008 este contrară dispozițiilor dreptului comunitar european, pe motiv că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România.

Textul Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (art.110, ex-art.90 TCE) prevede că statele membre nu pot aplica pentru produsele altor state membre impozite interne mai mari decât pentru produsele similare naționale, cu scopul de a nu se ivi discriminări intre aceste produse, dar nu prevede nicăieri să nu se plătească nici un impozit. Prin hotărârea pronunțată, instanța depășește limitările impuse prin norma comunitară, în sensul desființării, practic, a taxei interne pentru anumite persoane. Se produce, astfel, o discrepanță aleatorie între obligațiile contribuabililor aceluiași stat. Mai mult, tratatul prevede că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale, cu singura condiție de a nu genera discriminări între produsele amintite.

Susținerea instanței, că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit dreptului comunitar, nu este suficient argumentată deoarece, urmare criticilor aduse textului controversat și pentru a se conforma recomandărilor forurilor comunitar europene, printr-o succesiune de acte normative, dreptul intern s-a armonizat cu principiile de drept european, ultima reglementare în materie, OUG 50/2008 fiind rezultatul conformării cu aceste principii. Pentru a nu genera discriminări în propriul sistem de drept, a considerat că instanța este datoare a stabili întinderea obligației contribuabilului, nicidecum absolvirea sa de o obligație impusă printr-un act normativ, finalmente armonizat.

Cu privire la cheltuielile de judecată acordate, a solicitat reducerea cuantumului acestora, având în vedere prerogativa instanței de a reduce onorariul de avocat prevăzută de art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. Acest onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea adversă care a căzut în pretenții și căreia, îi devine opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea adversă, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid, si exigibil (Decizia C.C. nr. 401/14.04.2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 274 alin. 3 Cod proc.civ.). Astfel, luând în considerare simplitatea și durata cauzei, timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit, a solicitat reducerea onorariului avocațial la o sumă rezonabilă, în caz contrar validându-se prin autoritatea instanței un abuz de drept. Cererea se bazează și pe jurisprudența C.E.D.O. formulată în cauza Nielsen și Johansen împotriva Norvegiei, cauza Salau și P. împotriva României, cauza Almeida și Garet împotriva Portugaliei.

Față de cele invocate în fapt și în drept, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.

În conformitate cu art. 242 alin. 2 Cod proc.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce succed:

Din conținutul acțiunii introductive reiese că instanța de fond a fost investită cu o cerere având ca obiect restituire taxă de poluare, achitată la data de 10.01.2012 (fila 8 dosar fond), în temeiul OUG 50/2008, iar din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a analizat o cerere de restituire a taxei de emisii poluante încasată în temeiul Legii 9/2012.

Soluționarea acțiunii în aceste condiții constituie o încălcare evidentă a principiului disponibilității părților și a prevederilor art. 129 alin. 6 C.proc.civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, potrivit căruia obiectul cererilor formulate de părți este stabilit de acestea, iar instanța este obligată să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de reclamant, nefiindu-i permis să schimbe obiectul acțiunii, natura juridică a cauzei sau părțile din proces.

Instanța de fond trebuia să rețină faptul că reclamantul a achitat taxa la data de 10.01.2012, cu chitanța aflată la fila 8 din dosarul de fond și că a investit instanța cu cerere de restituire a acestei taxe și nu cu o cerere de restituire a taxei de emisii poluante, fiind evident că la data achitării taxei dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu erau în vigoare, aceasta intrând în vigoare la data de 13.01.2012.

Instanța de fond a soluționat acțiunea cu încălcarea principiului disponibilității, prin depășirea cadrului procesual, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., instanța necercetând pe fond obiectul cauzei.

În mod evident, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei, încălcarea principiului disponibilității, dar și a dispozițiilor legale care dispun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Aspectele semnalate echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, ce face imposibilă efectuarea controlului judiciar, astfel că în cauză se impune admiterea recursului declarat și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 C.proc.civ..

În rejudecare, instanța de fond va interpreta în mod corect acțiunea în funcție de motivele menționate, va analiza obiectul cererii în cadrul procesual configurat cu respectarea principiului disponibilității, va analiza excepțiile invocate de pârâte, cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în contradictoriu cu intimata reclamantă M. B. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, împotriva sentinței nr. 2225/2013 din data de la 01 Martie 2013, pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013

Președinte,

L. M. D.

Judecător,

Ș. B.

Judecător,

C. I.

Grefier,

I. C.

Red./Tehnored.jud. Șt. B.

2 ex./06.11.2013

Jud.fond: M. L. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA