Pretentii. Decizia nr. 2494/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2494/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 4506/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 2494/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. L.
Judecător S. L.
Judecător N. Ț.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE TR.S. împotriva sentinței nr.3934/2012 din 12.10.2012 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că intimatul reclamant a depus prin serviciul arhivă concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariu avocat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ., după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.3934/2012 din 12.10.2012 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și a fost obligată pârâta să dispună restituirea sumei de 5728 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism achitată conform chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/05.07.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S., precum și la plata sumei de 708,95 lei, cheltuieli de judecată către reclamant .
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D. M. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE TR.S., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
În mod greșit instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, ajungându-se la prestarea unui serviciu public fără plată, creându-se astfel discriminare față de persoanele care au plătit taxa de înmatriculare. Tratatul prevede că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale cu condiția să nu genereze discriminări între produsele provenind din diferitele state membre, dar nu prevede să nu se plătească niciun impozit. Recurenta mai arată că aprecierea instanței de fond conform căreia suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit dreptului comunitar nu este suficient argumentată, deoarece dreptul intern s-a armonizat cu principiile de drept european.
Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având în vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat si se va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, autoturism ce a fost deja înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, astfel încât nu se poate reține că restituirea taxei de primă înmatriculare a acestui autoturism în România s-a efectuat în condiții discriminatorii față de înmatricularea autoturismelor înregistrate pentru prima oară în circulație în România. Dimpotrivă, discriminarea s-a produs prin aceea că înmatricularea în România s-a condiționat de achitarea unei noi taxe de primă înmatriculare, deși autoturismul era deja înmatriculat într-un alt stat UE..
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta comunicându-i refuzul cu adresa nr._/20.04.2012, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În ce privește motivele de recurs invocate, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.110 (fost 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrară regulilor Tratatului. Or, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 110 (fost 90) din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 110 (fost 90) din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită contribuabilului în integralitate, iar nu doar ca diferență între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, și cea din urmă fiind contrară tratatului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar constatând că statul membru și-a depășit limitele libertății de a-și organiza sistemul fiscal, prin introducerea de taxe care generează discriminări între produsele provenind din diferitele state membre.
Curtea reține că, față de actele de procedură îndeplinite de avocat în cauză, onorariul nu poate fi considerat disproporționat, astfel încât critica referitoare la necesitatea diminuării cheltuielilor de judecată este nefondată.
Soluția primei instanțe este corect și complet argumentată încât, față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta, partea în culpă procesuală, la plata sumei de 500 lei către intimatul reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE TR.S. împotriva sentinței nr.3934/2012 din 12.10.2012 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I..
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.
Președinte, D. L. | Judecător, S. L. | Judecător, N. Ț. |
Grefier, M. P. |
M.P. 15 Martie 201red.jud.
Red.jud.N.Ț./3,04,2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Hotărâre din 22-05-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
