Pretentii. Decizia nr. 3769/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3769/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 6197/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3769/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător A. C.
Grefier M. I.
_
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CARACAL împotriva sentinței nr. 13 din data de 15 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declara și motivat în termenul legal și recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art. 242 Cod procedură civilă.
S-a arătat că intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată a reținut-o spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 13 din data de 15 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Caracal și Administrația F. Pentru Mediu.
A obligat pârâtele să-i restituie reclamantei suma de 5361 lei, reprezentând taxă de poluare, reactualizată cu rata inflației la data plății.
A obligat pârâtele la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CARACAL.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CARACAL, ca structură organizatorică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, este abilitată să administreze veniturile statului, de a percepe taxe și impozite care se fac venituri la bugetul de stat.
A arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor este abilitat prin lege să administreze orice sumă de bani care se face venit la bugetul de stat, iar Administrația Finanțelor Publice, ca unitate subordonată acestui minister, a încasat suma în mod legal, deoarece cade în sarcina acestei instituții să încaseze orice taxe și impozite stabilite prin lege, așa cum reiese din H.G. nr. 386/2007 cu modificările și completările ulterioare, la art. 2 alin. 2 lit. h.
A menționat că O.U.G. nr. 50/2008 care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, ordonanță acceptată de Uniunea Europeană, clarifică în prevederile art. 11 și 12 modul de restituire a posibilelor diferențe achitate de către contribuabili.
A precizat că suma de 5361 lei plătită către instituția recurentă s-a încasat în baza unui act normativ, a unei obligații fiscale statuate în mod expres de către lege.
Atât calculul, cât și emiterea chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții s-au făcut corect, cu respectarea tuturor normelor legale aflate în vigoare.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 50/2008, O.U.G. nr. 7/2009.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimata parata a depus intampinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marcaAUDI, nou, unicat, an fabricație 2008, așa cum rezultă din factura emisa de dealerul Audi, aflată la fila 6-7 din dosarul de fond.
Autoturismul nu a mai fost înmatriculat în România și nici într-un alt stat membru al Comunității Europene, și, în vederea înmatriculării, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, la data de 04.08.2008, conform chitanței aflată la fila 11 din dosarul de fond.
Situația de fapt rezultă din factura aflată la fila 6, cartea de identitate a vehiculului si certificatul de înmatriculare (fila 8-9), atașate la dosarul de fond. Autoturismul achiziționat de reclamanta nu a fost înmatriculat anterior în niciun alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
Este real că art. 110 TFUE (fost art. 90) reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a celor cu efect echivalent, având drept obiectiv asigurarea liberei circulații a bunurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de taxe interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Însă, întrucât faptul generator al acestei taxe nu este trecerea frontierei, ci înmatricularea autovehiculului, ea trebuie considerată ca aparținând regimului general intern de impozitare a mărfurilor.
Aspectul esențial al cauzei, soluționat incorect si de prima instanță, este acela că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa de poluare, a cărei restituire se solicită, nu este un autoturism second hand, ci unul nou.
Potrivit art. 110 (fost art. 90) din Tratatul C.E. „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Pentru a analiza caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare prin prisma art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie să fie în discuție produse similare, condiție neîndeplinită în cauză, având în vedere că autoturismele noi și autoturismele second-hand nu sunt produse similare.
Obligația achitării taxei pe poluare nu instituie un regim discriminatoriu în condițiile în care pentru toate autovehiculele noi, cu ocazia primei înmatriculări în România, se percepe taxa de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008.
Art. 110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Art. 110, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei achitată în concret în prezenta cauză, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea a analizat mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93 Nunes Tadeu, cauza C-393/98 Gomes Valente, cauza C-101/00 Tulliasiamies și Antti Siilin, cauza C-313/05 Brzezinski și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Németh I.).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție, dacă această taxă: este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand; valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încât excede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că „art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prima observație care se impune, esențială pentru soluționarea cauzei, este aceea că jurisprudența menționată este incidentă doar în privința obligației de achitare a taxei speciale pentru autovehiculele second hand, iar nu și a celor noi, cum este cazul în speță.
Legalitatea taxei în privința autovehiculelor noi este în afara oricărei discuții, în raport de statuarea CJCE în Cauza C-113/94 Casarin (art. 110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naționale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producția internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) și Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art. 110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în țară, cât și pentru cele importate.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 din T.C.E., nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
În cazul plății taxei pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 110 din Tratat. Fiind în situația perceperii taxei de poluare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât în mod greșit prima instanță a admis acțiunea.
Prin urmare, reținând că autovehiculul pentru care s-a achitat în speță taxa specială nu este autovehicul second hand, pentru a se reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art. 110 TFUE, astfel cum a fost conturată jurisprudențial de CJCE în materia specifică a taxei de primă înmatriculare, taxa impusă în cauză nu este discriminatorie, nefiind întrunit în cauză niciun motiv de nelegalitate a taxei.
Pentru aceste considerente, criticile recurentei reclamante sunt întemeiate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 și C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., recursul va fi admis, va fi modificata sentinta atacata si pe fond, va fi respinsa acțiunea, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CARACAL împotriva sentinței nr. 13 din data de 15 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamanta . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. I. |
Red. AC/2ex/23.04.13
Tehn. MI 2 ex/09.04.2013
Jud fond M Pitu
| ← Pretentii. Decizia nr. 5900/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
