Pretentii. Decizia nr. 4296/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4296/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 7901/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4296/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. Ț.
Judecător D. L.
Judecător T. D.
Grefier L. P.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M. și de reclamantul B. N. împotriva sentinței nr.4253/2012 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect restituire taxă de poluare .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat A. D. pentru recurentul reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, potrivit art. 242 C.p.c., precum și faptul că intimatul reclamant a depus prin serviciul arhivă întâmpinare.
Constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat A. D. solicită admiterea recursului formulat de reclamant și respingerea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.4253/2012 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. N. și au fost obligate pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să restituie suma de 1008 lei reprezentând taxă de poluare. Totodată, au fost obligați pârâții la plata sumei de 539 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M. și reclamantul B. N. criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VÎNJU M. a susținut că instanța de fond nu a ținut cont că O.U.G. nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Referitor la art. 90 din tratat, a arătat că trebuie reținut că C.J.C.E a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-Z90J2005 Nadasdi și C._ N. că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate, aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop le-a fost deja aplicată această taxa.
Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când, în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a autovehiculului de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămasă neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (decizia C.J.C.E. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu).
Curtea Europeană de Justiție a arătat, în mod constant, că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile CJCE in cauzele C-112/84 Humblot c/Directorului serviciilor fiscale și C-132/88 Comunităților Europene c. Republicii Elene).
Recurenta a apreciat că nu contravine dreptului comunitar prerogativa statului de a percepe și impune taxe și obligații fiscale. În măsura în care aceste taxe nu favorizează produsele naționale în detrimentul altor produse provenite din Uniune aceste taxe nu contravin dreptului comunitar. Nu rezultă că prin aplicarea taxei de poluare se favorizează producția de pe piața internă ci doar se urmărește restrângerea numărului de autovehicule vechi și protejarea mediului, fără ca această taxă să încalce dreptul comunitar.
Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având in vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ.,
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Criticile recurentului reclamant B. N. s-au referit la neacordarea dobânzii legale în condițiile în care, prin cererea de restituire a taxei de poluare adresată A. Vînju M. și a cărei copie există la fila 4 a dosarului de fond, s-a solicitat și acordarea dobânzii aferente sumei plătită cu titlu de taxă de poluare.
Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M., Curtea reține următoarele:
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată în mod corect de către instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90, actual art. 110, din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
Scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu nu se poate realiza decât în mod nedisriminatoriu, cu respectarea dispozițiilor art.110 din tratat.
Considerentele Curții din cauzele Nadasdi și N., Nunes Tadeu și Humblot nu înlătură concluzia că taxa de poluare astfel cum a fost reglementată de OUG 50/2008 este neconformă dreptului comunitar, cu atât mai mult cu cât acestea sunt anterioare cauzelor T. și N. expuse mai sus.
. dreptului comunitar prerogativa statului de a percepe și impune taxe și obligații fiscale dar obligația statului, cu ocazia reglementării, este să se asigure că aceste taxe nu favorizează produsele naționale în raport cu produse similare provenite din Uniune. Ori, așa cum s-a explicat anterior, prin aplicarea taxei de poluare astfel cum a fost reglementată de OUG 50/2008 se favorizează producția de pe piața internă, scopul protecției mediului realizându-se printr-un mijloc ce încalcă dreptul comunitar.
Curtea reține că, față de actele de procedură îndeplinite de avocat în cauză, onorariul nu poate fi considerat disproporționat, astfel încât critica referitoare la necesitatea diminuării onorariului este nefondată.
Cu privire la recursul declarat de recurentul reclamant ce vizează acordarea dobânzii, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 C.proc.fiscală. Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
În speță, reclamantul a solicitat acordarea dobânzii prin cererea adresată organului fiscal, în cadrul procedurii prealabile înregistrată sub nr._/14.08.2012.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M. și va admite recursul formulat de B. N.. Va fi modificată în parte sentința în sensul că se va admite în totalitate acțiunea formulată de reclamantul B. N. și vor fi obligate pârâtele și la plata dobânzii legale calculate conform art. 124 C.p. fiscală. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 alin.3 cod procedură civilă, recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M. va fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 520,15 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M. împotriva sentinței nr.4253/2012 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu recurentul reclamant B. N. și cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Admite recursul formulat de recurentul reclamant B. N. împotriva sentinței nr.4253/2012 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința în sensul că admite în totalitate acțiunea și obligă pârâtele și la plata dobânzii legale calculate conform art. 124 C.p. fiscală.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta pârâtă A. Vînju M. la 520,15 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurentul reclamant B. N.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Președinte, N. Ț. | Judecător, D. L. | Judecător, T. D. |
Grefier, L. P. |
L.P. 18 Aprilie 2013
Jud. red. TN/29,04,2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2187/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 645/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
