Obligaţia de a face. Sentința nr. 645/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 645/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 4507/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4652/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de reclamantul C. C. E. C. împotriva sentinței numărul 6450/2012 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. CARAULA, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. D. pentru recurentul reclamant C. C. E. C., lipsind intimatul pârât P. C. CARAULA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul nu a fost timbrat cu taxă de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Față de cele învederate, se prezintă apărătorul recurentului reclamant și face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei cu chitanța nr._ din 23.04.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat C. D. pentru recurentul reclamant C. C. E. C. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii în totalitate. Susține că, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale. Mai susține că, plata efectuată de reclamant îmbracă caracterul unei plăți voluntare, atât timp cât a fost efectuată din proprie inițiativă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele;
Prin sentința numărul 6450/2012 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. E. C. în contradictoriu cu pârâtul P. C. CARAULA
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1075/2010 pronunțată de Tribunalul D., s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 618/1998 și reclamantul din prezenta cauză a fost obligat la plata sumei de_ lei reprezentând redevență,_ lei- penalități de întârziere și penalități de întârziere de 0,25 % pe zi de întârziere calculate în continuare până la achitarea debitului.
Cum reclamantul nu a executat de bunăvoie obligația de plată, la cererea pârâtului adresată B. I. și I. in data de 02.12.2010, s-a format dosarul de executare nr. 806/E/2010 și a fost emisă somația de executare din data de 09.12.2010 (comunicată debitorului la data de 14.12.2010).
La data de 16.12.2011 reclamantul a adresat o cerere către Primăria Caraula solicitând aplicarea prevederilor art. XI din OUG 30/2011 cu privire la obligațiile fiscale restante.
În urma răspunsului primit de la pârât (adresa nr. 4886/27.11.2011) reclamantul a achitat la data de 29.12.2011 suma de 24.185 lei .
În conformitate cu prevederile art XI din OG 30/2011 " (1) Pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:
a) penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;
b) penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
(2) Pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1), se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și pentru o cotă de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor fiscale stinse prin plată sau compensare".
În speță, instanța constată că nu a existat o plată voluntară a debitului, reclamantul achitându-l parțial după începerea executării silite, respectiv după emiterea și comunicarea somației de plată în cadrul dosarului de executare.
Cum una din condițiile menționate de OG 30/2011 pentru anularea penalităților este plata voluntară până la 31 decembrie 2012, respectiv 30 iunie 2012, Ordinul 259/2011 prevăzând expres, la alin 4 al art. 5, obligația organului fiscal de a verifica îndeplinirea condițiilor art. XI din OUG 30/2011, instanța a constatat că în mod corect pârâtul a refuzat acordarea acestei facilități fiscale reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. C. E. C..
În motivare, recurentul a susținut că soluția instanței de fond este data cu interpretarea si aplicarea greșita a dispozițiilor legale, critica de nelegalitate prevăzuta de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Astfel, a susținut că datorează către bugetul C. Caraula suma de 72.713 lei, reprezentând debit, dar si accesorii calculate la acesta.
In data de 29.12.2011, a efectuat plata debitului principal, respectiv suma de 24.185 lei, solicitându-i Primarului C. Caraula sa emită o decizie de anulare a penalităților de întârziere aferente obligației principale datorate bugetului C. Caraula, potrivit dispozițiilor cuprinse in art. XI, alin. 1, lit. a din OG nr. 30/2011 privind modificarea legii nr. 571/2003 sau, in subsidiar, sa emită o decizie care sa cuprindă anularea unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligației fiscale principale datorate, potrivit art. 5 alin. 2 din Ordinul comun 259/2011 al Ministerului Finanțelor Publice si Ministerului Administrației si Internelor.
Având in vedere refuzul nejustificat al acestei autorități, m-am adresat instanței care, insa, a respins acțiunea subsemnatului, interpretând eronat dispozițiile legale in materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. XI, alin. 1, lit. a din OG nr. 30/2011 "penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011", iar potrivit art. 2 lit a din Ordinul comun 259/2011 al Ministerului Finanțelor Publice si Ministerului Administrației si Internelor "pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor fiscale principale restante la data de 31 august 2011 se acorda următoarele facilitați:
a) anularea unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale, daca obligațiile principale si cota de 50% din majorările de întârziere, calculate pana la data plații, administrate de fiecare dintre organele fiscale prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt stinse prin plata sau compensare pana la data de 31 decembrie 2011".
Așadar, ambele acte normative reglementează acordarea de facilitați fiscale în cazul in care contribuabilii efectuează plați voluntare.
Plata efectuata de el nu poate avea decât caracterul unei plați voluntare, atât timp cat a fost efectuata din proprie inițiativa, neavând importanta faptul ca împotriva mea a fost pornita executarea silita.
Mai mult decât atât, singura limitare este cea prevăzuta de art. 4 din Ordinul sus-menționat, si anume ca facilitățile nu se acorda pentru obligațiile fiscale stinse prin poprire sau sume deja încasate din valorificarea bunurilor sechestrate.
Cu alte cuvinte, facilitățile nu se acorda in cazul in care debitorii au fost deja executați, iar obligațiile fiscale au fost stinse ca efect al executării silite, nu in timpul acestei proceduri, cum s-a întâmplat in cazul de fata.
Recursul este nefondat.
Reclamantul C. C. E. C. a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect obligarea Primarului C. Caraula sa emită o decizie de anulare a penalităților de întârziere aferente obligației principale datorate bugetului C. Caraula, potrivit dispozițiilor cuprinse in art. XI, alin. 1, lit. a din OG nr. 30/2011 privind modificarea legii nr. 571/2003 sau, in subsidiar, sa emită o decizie care sa cuprindă anularea unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligației fiscale principale datorate, potrivit art. 5 alin. 2 din Ordinul comun 259/2011 al Ministerului Finanțelor Publice si Ministerului Administrației si Internelor.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând că nu a existat o plată voluntară a debitului, reclamantul achitându-l parțial după începerea executării silite, respectiv după emiterea și comunicarea somației de plată în cadrul dosarului de executare.
Potrivit art XI din OG 30/2011 " (1) Pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:
a) penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;
b) penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
(2) Pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1), se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și pentru o cotă de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor fiscale stinse prin plată sau compensare".
Textul legal stabilește drept condiție obligatorie a acordării facilității fiscale efectuare unei plăți voluntare, condiție ce nu este îndeplinită în cauză. Astfel, reclamantul nu a executat de bunăvoie obligația de plată, ci ca urmare a începerii executării silite. La cererea pârâtului adresată B. I. și I. in data de 02.12.2010, s-a format dosarul de executare nr. 806/E/2010 și a fost emisă somația de executare din data de 09.12.2010 (comunicată debitorului la data de 14.12.2010). La data de 16.12.2011 reclamantul a adresat o cerere către Primăria Caraula solicitând aplicarea prevederilor art. XI din OUG 30/2011 cu privire la obligațiile fiscale restante, iar la data de 29.12.2011 reclamantul a achitat suma de 24.185 lei .
Având în vedere starea de fapt reținută, Curtea apreciază că plata efectuată după emiterea somației și comunicarea acesteia în cadrul executării silite, se prezumă că a fost efectuată ca urmare a somării organului de executare, nefiind o plată voluntară în sensul prevăzut de OG 30/2011. Îi revenea reclamantului obligația să facă dovada că nu a fost încunoștiințat despre începerea executării silite, context în care plata făcută putea fi considerată voluntară, spontană, dovadă pe care acesta nu a făcut-o.
În privința Ordinului comun 259/2011 al Ministerului Finanțelor Publice si Ministerului Administrației si Internelor, Curtea reține că acesta a fost emis în în baza și în executarea art XI din OG 30/2011, prin urmare nu poate adăuga la aceste dispoziții legale. Noțiunea de plată utilizată de art.3 din Ordin se va interpreta în raport de dispozițiile art. XI din OG 30/2011, respectiv o plată voluntară. Având în vedere că recurentul nu a efectuat o plată voluntară, potrivit celor arătate mai sus, instanța de fond în mod corect a apreciat că pârâtul a refuzat în mod justificat acordarea facilităților fiscale reclamantului.
Nu poate fi reținut că singura limitare este cea prevăzuta de art. 4 din Ordinul sus-menționat, si anume ca facilitățile nu se acorda pentru obligațiile fiscale stinse prin poprire sau sume deja încasate din valorificarea bunurilor sechestrate, aceasta fiind o excepție de la acordarea facilităților, fără caracter exclusiv. Ceea ce este de esența acordării facilităților fiscale privește îndeplinirea condiției obligatorii a efectuării unei plăți voluntare, condiție neîndeplinită în cauză.
Din considerentele expuse și în raporte de dispozițiile art.3041 și art.312 al 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul C. C. E. C. împotriva sentinței numărul 6450/2012 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. CARAULA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.C.M.
C.B. 26 Aprilie 2013/2 ex.
Jud.fond M.C.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4296/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5625/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
