Pretentii. Decizia nr. 5802/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5802/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 12580/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5802/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- A. C.
JUDECĂTOR- L. C. M. Z.
JUDECĂTOR -L. B.
GREFIER- T. A.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP BAIA DE A., împotriva sentinței nr. 523 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamanta G. V. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect restituire taxă de emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, si că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, potrivit art. 242 C.p.c.
Constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea retine cauza in vederea deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 523 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. V. domiciliat în comuna Florești, . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Baia de A. cu sediul în Baia de A., ., județul M. și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, ., corp A, sector 6.
A obligat pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 1871 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/02.02.2009.
A respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP BAIA DE A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
1. În mod greșit a reținut instanța de fond că Legea nr.9/2012 este contrară dreptului comunitar european. Art.110 ( fost 90 ) TFUE prevede că statele membre nu pot aplica pentru produsele altor state membre impozite interne mai mari, dar nu prevede nicăieri să nu se plătească niciun impozit. Tratatul prevede, de asemenea, că statele sunt libere să își organizeze sistemele fiscale. În prezent, nu mai există nicio discriminare.
2. Soluția instanței nu este suficient argumentată, în condițiile în care Legea nr.9/2012 este rezultatul armonizării dreptului intern cu cel european.
Intimatul reclamant nu a depus intampinare.
Examinând recursurile prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond. Reclamantul a achitat taxa de poluare in cuantum de 1871 lei la data de 02.02.2009 .
In consecinta, ambele motive de recurs ale recurentei, care vizeaza numai compatibilitatea legii nr. 9/2012 si obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cu normele comunitare, sunt critici străine de fondul cauzei.
Reclamantului intimat nu i se poate aplica o dispozitie legala din 2012, pentru ca raportul sau juridic este guvernat de legea in ființa la momentul plații taxei de poluare.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentelor pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă, Administrația Finanțelor Publice Baia de A. prin D. M., împotriva sentinței nr. 523 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamanta G. V. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.A.C/2ex/05.06.13
T.A. 21 Mai 2013
Jud fond M B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 71/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
